4,645 matches
-
totdeauna, nu sunt primar. Capul coloanei de manifestanți făcuse un sfert de rotație, acum urca strada pavată în pantă abruptă spre un bulevard lung și larg la capătul căruia urma să vireze la dreapta, primind în față, începând de acolo, mângâierea brizei răcoroase a râului. Palatul prezidențial se afla la vreo doi kilometri distanță, totul pe drum drept. Reporterii primiseră ordin să nu mai însoțească manifestația și alergară să-și ocupe pozițiile în fața palatului, dar ideea generală, fie printre specialiștii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nedumerit de felul în care acționase soția lui, căci vedeam în el doar rezultatul unei atracții fizice. Presupuneam că niciodată n-a ținut prea mult la soțul ei și ceea ce luasem eu drept dragoste nu era decât reacția feminină la mângâieri, blândețe și confort, întrucât în mintea majorității femeilor acestea trec drept dragoste. Este un sentiment adormit capabil să fie stârnit de orice obiect, așa cum vița sălbatică poate să crească pe orice copac. Iar înțelepciunea lumii îi recunoaște forța atunci când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prin tine. Mai curând sau mai târziu ai să ajungi bolnav, și obosit, și bătrân și atunci ai să te târăști în patru labe înapoi în turmă. N-o să-ți fie rușine atunci când vei simți în adâncul inimii dorința de mângâiere și compătimire? Încerci un lucru imposibil. Mai curând sau mai târziu ființa omenească din tine va tânji după legăturile obișnuite din sânul omenirii. Vino să te uiți la tablourile mele. — Te-ai gândit vreodată la moarte? — Ce rost ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Văd că te uiți la tablourile mele, zise ea urmărindu-mi privirea. N-am posibilitatea să pun mâna pe originale, dar e o mare consolare că le am măcar pe acestea. Mi le-a trimis chiar editorul. Sunt o mare mângâiere pentru mine. — Trebuie să fie o încântare să trăiești în mijlocul lor, zise dl Van Busche Taylor. — Da, sunt fundamental decorative! — Asta e și una din convingerile mele cele mai profunde, spuse dl Taylor. Marea artă e întotdeauna decorativă. Ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceva, celălalt reluă: - La nouă ani ai cunoscut prima iluminare, la optsprezece mușcătura hulpavă a luxurii. La treizeci și șase vei avea parte de disperare și de surghiun. Vei muri În pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și furia Îi năvăleau În suflet. - Dar dumneata, Marcello? Unde e scrisă moartea dumitale? replică el batjocoritor. Sau poate că nu ai știință decât despre viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului său, privind cerul cu ochii lui roșii și frecându-și barba. Puștii ieșeau la joacă cu sandvișuri groase în buzunare. Pe sforile pentru rufe, femeile atârnau cearșafuri pe care le umfla vântul. Lysia Verhareine dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se folosească din plin de sinele său și de ceea ce moștenise de la personalitățile cu care-și Încrucișase pașii... Și-a ridicat brațele spre bolta cristalină, strălucitoare. - Mă cunosc pe mine, a strigat, dar nimic altceva! „Mult dincoace de Paradis/ Puțină mângâiere găsești În Înțelepți ...“ George Alfred Henty (1832 - 1902), autor englez de romane istorice de aventuri. Knickerbockeri - descendenții Întemeietorilor olandezi ai orașului New York (prin extensie, newyorkezi). Descendent al Stuarților, pretendent la tronul Angliei. 22 februarie, sărbătoare legală În majoritatea statelor americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înfiorat de presimțiri stranii în privința situației de acasă, Smith se surprinse făcându-și o cruce mare, în timp ce zâmbea tâmp, din reflex, unui grup de români care făceau grătar. Mâna cam păroasă îi atinse ușor fața într-o nevoie inconștientă de mângâiere și un strigăt de groază îi sperie pe copiii sărbătoriți cu grătar: Smith uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai ales de acasă, ziua copiilor lui care în loc de artificii auzeau împușcături, care în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fost cuminte, Îmi spuse ea cu o grimasă. Stătea aplecată deasupra mea și firul de salivă care i se aduna În colțul buzelor cădea pe fața mea de câte ori vorbea. Eu adunam saliva cu mâna care nu-mi era ocupată cu mângâierea cicatricei și-mi lingeam degetele. — Mai degrabă e simbolul rușinii tale decât concentrarea ei, nu crezi? am Întrebat-o. — Concentrare sau simbol, nimeni nu mi-a mai spus așa ceva, Îmi spuse ea, apoi Începu să râdă făcând să freamăte carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu fiu uscat Mi-ai scris numele pe lună și enigmatice stele Ca să stralucesc în întuneric și să fiu călăuză Tăcută ca ele Mi-ai scris numele pe adieri unduite de vânt Ca să usuc lacrima de sub pleoape și să aduc Mângâiere și cânt Mi-ai scris numele pe fulgii argintați de nea Să port mereu haina alba strălucitoare Și pură ca ea Mi-ai scris numele și pe lemn de cruce Isus Ca să port veșnic în inimă dor și speranță În
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
-ngână. Prin vuietul mării și mândre talazuri, Oprește furtuna alungă necazuri. Cărările mele Îi sunt cunoscute Și glasul din taină se-apleacă s-asculte. De sunt întristată, iar drumul prea greu Spre slăvi mă ridică, s-ating curcubeu. Cu drag mângâiere așază pe suflet Si drum de lumină-mi presară pe umblet. Mă știe pe nume și grija mi-o poartă, E unic în lume cerescul meu Tată!
E unic ?n lume by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83358_a_84683]
-
Și timpul se oprește uneori Elena Marin Alexe Astăzi am descoperit în mine, clarobscur nedorit, dureros de real. Patina vremii s-a așezat pe retina obosită, ca o dulce mângâiere ce așteaptă un răspuns ... Doar tăcerea umbrelor atacă lumina cuibărită în cel mai adânc loc, când speriată fug spre albastrul cernut printre zări, cu inima strânsă în pumn, buzele mele strigă oferta... Într-un târziu, sfios, șoptit, zâmbetul alungă temerile
?i timpul se opre?te uneori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83376_a_84701]
-
Se mai aruncă-n draga lui icoană Cu bulgări de nesimțire. Tihna lutului Cu chei de lut deschid lacăte de lut; M-apasă osteneală și somn Mă silesc să n-adorm ... Venită de nicăieri, M-alintă mama cu silabe de mângâieri ... De unde vin și unde-am ajuns - Am oboist să-mi dau un răspuns ... Mi-aduc aminte ca-n treacăt C-am fost botezat în miroznă de brad, În răcoare de plop și susur de mesteacăn ... Din dealul Cărții cu sfinti
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
trecut de miezul nopții. - Riana! Riana! Ajută-mă! Ajută-mă! Vino repede. Mi-e tare rău, cred că am să mă sfârșesc... Nu puteam lega frazele din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea în acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment - adevărat călău cu sânge rece. Doar calmantele m-au ajutat să
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
Mihai Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA Sărut, măicuță, ființa ta Și piciorușele-ți sărut, Îți sărut sufletul și viața, Și mâinile ce m-au crescut. Îți sărut calda mângâiere, Alintul dulce ți-l sărut, Îți sărut pașii obosiți Și brațele-n care-am crescut. Îți sărut, maică, glasul dulce, Îți sărut nopțile de chin, Îți sărut ochii-nlacrimați Și clipa plină de suspin. Și fiecare dimineață Măicuță, eu, am să
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
că, deși nu mai am slujbă, zilnic, mă aghezmuiesc. și îi văd cum își dau coate, cred că-n sinea lor, (socot), își fac planuri, poate-poate, mâine-or să mă plângă... mort. numai tu îmi ești aproape, numai tu ești mângâiere și plătești ca să îmi sape, scump, pe cioclii ăstei nații, locul veșnic de tăcere. tu, amanta mea de-o viață, credincioasă și servilă, temerara mea speranță, și naivă, și umilă, ai avut de mine... milă. Referință Bibliografică: temerara mea speranță
TEMERARA MEA SPERANŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364330_a_365659]
-
Acasa > Stihuri > Momente > RENAȘTERE Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Renaștere Raze de soare vin să cadă cu mângâieri care trezesc pe ghiocei, de sub zăpadă și primăvara o vestesc. Natura iarăși se trezește din amorțirea cea geroasă, a Iernii ce ne părăsește plângând cu lacrim-apătoasă. Încet, încet , fire de iarbă răsar timide-n verde crud, iubiri de soare vor
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]
-
soare bucura-m-aș eu de trupul tău cum se bucură un prunc la sânul mamei purtat și dezmierdat în pântec își astâmpără la țâță chinul foamei bucura-m-aș eu de tot ce ai de gura ta înmiresmată de mângâierea palmei de zefir de răsuflarea ce mă-mbată și de mersul tău căzut din rai atât m-aș bucura de tine că aș sări în sus într-un picior și-o să mă gudur ca un câine când o să-mi bați
CE M-AŞ BUCURA DE TINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364403_a_365732]
-
încercat să mă înalț prin scrieri dincolo de clipă, să explorez cu sufletul și mintea adâncuri de nepătruns și să-mi potrivesc pașii pentru a pătrunde în viitor. Zâmbetul meu o învăluie cu multă căldură și pe draga mea nepoată, Mara-Elena, mângâierea sufletului meu, dar se îndreaptă cu gratitudine și sinceritate și spre cei ce vor urma, și tuturor le încredințez, alături de dragostea-mi nemărginită de oameni, de frumos și de bine, dorința de a duce mai departe și a face să
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SPONSORULUI NECUNOSCUT Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului În somn ne chinuie himere Mereu tot mai puțină pâine Și-aceeași falsă mângâiere: Azi e mai multă decât mâine! Și lumea merge mai departe Că n-are cum să stea pe loc Și tot mai greu se scrie-o carte Și nu se vinde mai deloc; Adesea rafturile-s pline Și doar cumpărătorii
SPONSORULUI NECUNOSCUT de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364460_a_365789]
-
cazuri cu Christian Dior și Pradă,cu hotel cinci stele...șampanie...și cu un el bogat ,drăguț căsătorit din interes cu "acritura"care nu și-ar coborî un pic capul.Care pe langă sex sălbatic și indecent mai vrea și mângâiere și alinare... Spun victima...și mă gândesc la femeia care și-a promis că o să facă meseria asta pana cand"face ceva cheag"sau"termina facultatea"sau "până Richard Gere apare"....și care după ani și ani de genunchi desfăcuți
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
o smulg din mine în chip de mătănii și cu infinită răbdare. Undeva un cîine latră acoperit de uitare, corbii croncăne în somn, numai spicele rămîn în urmă pînă trece iarna neștiutoare, albe-n creștet și zburlite, ținînd loc de mîngîiere în stilul lui Guardi deși mi-ar fi plăcut să fii tu acela! Și nimic nu-mi potolește dorul de tine oricîte argumente pioase aș îngrămădi în esența din urmă a lucrurilor, m-am convins de asta cu ochii mari
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
Cu ghiocei, mușcate și miros de pelin, Dojeana-ți blândă aș lua-o acum în seamă Și m-ași întoarce acasă pe urme de senin. Un dor îmi coboară în inimă de casă De truda tatei, a ta și de înserate mângâieri, Însă urma voastră de aer rămasă Când o ating se preface-n ieri În fiecare zi îți aprind din inimă lumina, Lumânare, mamă, pentru sufletu-ți umil, De am greșit,îmi port și-acuma vina Furnicilor strivite sub călcâiul de
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
secerate de zgomotul unui copac tăiat deodată lângă un râu; era copacul în care devenise cetate când liniștea i-a sărutat aripile și ochii închiși în dimineața pe care scrisese, limpede, sunt aici! Să coboare prin ploi măcar pentru o mângâiere? Să țipe sălbatic: trezește-te, tu nu poți adormi într-o lacrimă de munte, nici aduna tălpile mele lăsate de-a lungul râului printre săgeți?! Să mintă că, acolo, în verde, zace copacul nimănui de care și-a agățat zborul
REGINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364485_a_365814]
-
am ajuns din nou în Ajun de Sf Nicolae, și așa cum te-am obișnuit de câțiva ani, în această seară, alături de obișnuitele cadouri, vreau să îți dăruiesc în dar și un mic cuvânt. Acest cuvânt nădăjduiesc să îți fie o mângâiere pentru inima ta ce tînjește cu atâta dor după mângâierea care parcă nu mai vine de nicăieri. Și totuși, suflet drag, nu e așa. Uneori ești atât de trist și de nemângâiat tocmai pentru că privești dar nu vezi, auzi dar
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]