1,030 matches
-
țanțoș, cu mîinile În șolduri. Billy reveni, Însoțit de un individ mătăhălos. Musculosul Își prezentă marfa: flacoane cu pastile și o pungă transparentă, cu iarbă. Jack sprintă spre stradă. LÎngă bordură era tras un Buick sedan cu numerele de Înmatriculare mînjite cu noroi și În față, și În spate. Portierele Încuiate: ori spargi un geam, ori te-ntorci acasă cu mîna goală. Jack sparse geamul din partea șoferului. Pe scaunul din față cioburi și un singur plic de hîrtie cerată. Îl Înhăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
am ciuruit un cîine și am ușchit-o Înainte să apară superiorii mei. Și iată și o știre de ultimă oră: am băut. Ellis, treaba-ncepe să se-mpută, așa că hai să trecem direct la subiect. Pe cine vrei să mînjesc? — Jack, vorbește mai Încet. — Ce Îți dorește inima, șefu’? Senat sau Cameră? — Jack, nu e momentul potrivit să discutăm asta. — Ba bine că nu. Fii cinstit: te pregătești pentru alegerile din 1960. Loew, În șoaptă: — Bun, de acord: Senatul. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și Îi urau pe polițiști. Hilda, aproape gata se cace pe ea. — Ați... găsit ceva acolo? — Nimic. Doar niște șobolani. Dar vreau să stai cuminte. O să aduc niște fotografii ca să te uiți la ele. Aș putea primi ultimul cec...? Plicul - mînjit cu rahat de șobolan. — Poftim. Cu cele mai bune urări din partea căpitanului Ed Exley. CAPITOLUL 47 O cameră de interogatorii drăguță - fără scaune țintuite de podea, fără miros de pișat. Jack se uită la Ed Exley. — Știam eu c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu va fi priceput niciodată pe deplin și care, așa cum este, nu numai că se arată diferit unuia și altuia, ci și în funcție de eroare. De parcă numai trăind eroarea omul ar fi în stare să desprindă din adâncul puțului, cu mâinile mânjite de noroi, o licărire să-i arate drumul. Adică până la urmă tot despre lumină e vorba? Iar lumina asta este aceeași sau trebuie să fie aceeași pentru toți? Cum ai mai putea atunci să-ți cunoști condiția și să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
puternic, nu trebuie să-l lovesc și eu, e beat și habar n-are ce face, nu trebuie să-l lovesc, n-a vrut să facă asta“, pipăindu-și obrazul și buzele zdrobite, simțind un gust sărat, privindu-și degetele mânjite de o șuviță de sânge, uitându-se la bărbatul mic și îndesat și cu ochii tulburi cum îl privește prostit, cu o mână sprijinindu-se în tăblia mesei, peste pata de cafea, cu cealaltă atârnându-i inertă pe lângă trup. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își șterse degetele pe șervet. A fost doar un gând. Poate că n-ar trebui să ne întristăm când seara abia a început. Mi-am șters și eu degetele. Din ele păreau să iasă cantități imense de sos de prune, mânjind șervetul cu pete mari maronii. — Ai făcut o alegere bună, spuse Fiona, plimbându-și privirea prin restaurant. Avea o atmosferă plăcută, intimă și bonomă în același timp. Ai mai fost aici? Nu, nu. Am citit despre el undeva. Era desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
frigul de noiembrie. Se uită la ceas și constată că avea timp să prindă ultimul tren de York. Noiembrie 1990 — Hai să părăsim această adunare sordidă, spuse Findlay, apucându-mă de braț. Arătă spre tablouri. Hai să nu ne mai mânjim privirile cu aceste bazaconii, aceste fandoseli, aceste fleacuri sclipitoare ale unei societăți putrede decadente. Duhoarea bogăției adunate prin mijloace necinstite și prin automulțumire mă sufocă. Nu mai suport nici o clipă compania acestor oameni. Vreau puțin aer curat, pentru Dumnezeu! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dintre cele trei dormitoare; și de asemenea cel mai dezordonat, pentru că era clar că servea și drept cameră de locuit, și drept atelier. Diverse cutii cu vopsele, pensule înmuiate în lichid de curățat, ziare vechi împrăștiate pe pardoseală și cârpe mânjite cu uleiuri multicolore, toate îi arătau ocupația; și în fața ferestrei, unde era cea mai bună lumină de zi, era un șevalet care susținea o pânză mare, ascunsă vederii de un cearșaf odinioară alb. Trebuie să recunosc că Phoebe nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
privire pofticioasă. — Genul de fete pe care le cunoști tu, poate. El se sculă și stropi cu apă. Viv rîse și o luă la fugă. Îi rămăseseră stropi de apă pe lentilele ochelarilor de soare, și cînd le șterse, se mînjiră. Uite ce mi-ai făcut! Se Întoarseră la mașină pentru picnic, lăsînd ușile deschise. Reggie scoase un pled scoțian din portbagaj și Îl Întinseră pe iarbă. Apoi luă o sticlă de gin cu portocale și două pahare din plastic, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
imediat, speriat de vocea ei. — Isuse! spuse el, cînd văzu conținutul din vasul de toaletă. Se dădu Înapoi, la fel de palid ca ea. — S-a mai Întîmplat așa? — Nu. Încercă să-l oprească folosind hîrtie de toaletă. SÎngele lunecă și-i mînji mîinile. Începuse să tremure. Inima Îi bătea sălbatic. Nu vrea să se oprească, spuse ea. — Oprește-l cu chestia aia. Se referea la tamponul igienic. — Continuă să curgă, nu-l pot opri. O, Reggie, nu-l pot opri! Cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uitat la mine când mi-am luat la revedere. Atunci Ben s-a ridicat În picioare pe scaun și a Început să gângurească, cerând o Îmbrățișare. Nu. Îmi pare rău. Nu Îmbrăcată Într-un costum curat: În ce hal e! Mânjit cu gem și brânză proaspătă de vaci cu caise, pare să-și fi creat propriul răsărit. Taxiul se oprește și pornește și oprește iar de-a lungul lui Euston Road. Dacă asta e una dintre arterele principale ale Londrei, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe care l-a adus cu el. Acum e totul pregătit pentru o explozie uriașă și necruțătoare... Cabrera ne conduse prin holul de serviciu care ducea În conac. Ne-am oprit În antreul spațios și ne-am privit În oglinzile mînjite cu spumă, ca niște vizitatori Într-o peșteră submarină. Casa scării Începea cu o duzină de trepte, apoi se diviza sub un mare șemineu nobiliar, care domina sala. Pe grătarul de fier erau fîșii de pînză pîrjolite; cenușa fusese cernută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
manevra bastonul negru de cauciuc. -Se vede că s-o fi dat alarma la Școala de reeducare! își explică Mircea atitudinea maselor, care se grupează în jurul său, privindu-i, cu vigilentă suspiciune, de la oarecare distanță, hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu, magnatul de la Sans-Souci își ridică spre asistența extaziată privirile-i înflăcărate: La școala de spițeri, să știți că am făcut numeroase ore de chirurgie, anunță el, spre a răspunde admirației oaspeților, uimiți de măiestria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mici, înghesuite între case ridicate pe verticală într-un etaj sau două, cu mansardă și lucarne. Fațada unei bodegi, acum închisă, este în lucru și pășește cu grijă printre bucățile de tencuială căzute pe trotuar. Citește meniul afișat în fereastra mânjită cu var"Ciorbă de burtă, mititei, friptură și vin bun". Un gunoier cu obrazul mâncat de o barbă neîngrijită, golește apatic în tomberonul său mizeria adunată în pubelele adunate pe lângă ziduri. La câțiva metri depărtare, un chefliu întârziat discută aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poartă o targă. Un bărbat cu păr grizonat, adus de spate, cu fața suptă și palidă, probabil medicul șef după modul cum toți ascultă indicațiile lui, consultă rapid răniții. Ia să vedem ce avem aici ... mda, murmură el îngândurat. Halatul mânjit de sânge, arată că de abia ieșise dintr-o operație. Se întoarce către Marius: Știți cum îl cheamă? Peter von Streinitz. Căpitan. Doar numele, domnule. Nu mă interesează gradul lui militar. Din spatele ochelarilor fără ramă privirea aspră îl scrutează intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grup de mecanici sub comanda sublocotenentului Răducu. Nu peste mult timp, furișată pe potecile înghețate, noaptea inundă munții cu mantia ei rece. Nicky duce o sticlă de rom găsit într-o cazemată celor care se chinuie să repare mașina blindată, mânjiți de unsoare până mai sus de coate. Stă în preajma lor cam o jumătate de oră și discută cu tehnicienii despre pierderile îngrozitoare ale regimentului. Unii dintre ei sunt deprimați și triști. Printre cei căzuți se aflau și mulți prieteni de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a întâmplat cu el? A fost ucis de unul dintre oamenii mei chiar în momentul începerii atacului. Se pare că interoga o partizană. Mai bine zis, o tortura. Singurul cuvânt care-mi vine pe buze este monstruos. Astfel de indivizi mânjesc uniforma oricărei armate din lume. Biata fată a scăpat numai cu câteva lovituri de cravașă. Sanitarul nostru face tot ce poate pentru ea. Spuneți-mi, ați primit ordine speciale în ultimul timp? Doar unul singur, în afară celui privitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
luat sfârșit, trăiască dictatura! Undeva mai în spate, locotenentul Răducu, șeful serviciului tehnic, dirijează ridicarea unui motor cu ajutorul unor lanțuri groase din locașul lui. Fără veston, mânecile cămășii ridicate peste coate scot la iveală două brațe lungi, puternice și păroase, mânjite cu unsoare. Fruntea înaltă șiroiește de sudoare, dar el nu dă nici o importanță la apa care-i intră în ochi, de altfel nici nu o simte. Toată atenția lui este îndreptată către ceea ce se petrece sub privirea lui. Ușor! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în Dobrogea și va primi-o din mînile unei comisii rusești. Astfel guvernul nostru înoată în ape rusești fără de-a trage din acest raport nici un folos, iar Camera zeloasă dezice ceea ce a zis, dezvotează ceea ce a votat, [î]și mânjește existența ei cu cea mai mare lipsă de consecuență care e cu putință și toate acestea numai pentru a se ține la putere împreună cu toată ceata flămânzilor. A presupune că toate acestea se fac din patriotism ar fi absurd. Se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
existenței acelui stat: o existență la care ținem și noi de dincoace de Carpați pentru multe și varii cuvinte. [24februarie 1879] ["UN ZIAR CU AL CĂRUI NUME... "] Un ziar cu al cărui nume ne-am ferit mai întotdeuna d-a mânji coloanele noastre aruncă iarăși niște insinuări neomenoase în privința partidului conservator. Dacă numitul ziar n-ar înfățișa decât numai părerile indivizilor ce-l dau la lumină, ar fi destul de obscur ca să nu ne {EminescuOpX 198} putem împiedeca de zisele lui, și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mână cârma statului și încrederea absolută a Domnului, făceau abuzurile cele mai revoltante. Boierii, ajungând fără putere și văzîndu-și viețele în mînile acestor doi ticăloși, sufereau toate în tăcere. Astfel a ajuns oamenii răi de pe timpul lui Matei Basarab să mânjească viața uuui om îmbătrînit în fapte mărețe. Dar cine erau acești doi ce organizaseră pe timpul lui Matei Basarab compania de esploatare? Unul, Ginea, zice istoria: era din Rumelia, om prost și neînsemnat, de meserie fierar. Venit de foarte june în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
declarăm solemn că nu se va găsi un singur membru al partidului conservator, unul singur, care să-și deie mâna de ajutor pentru a consfinți silnicia Tratatului de la Berlin, nici unul care ar primi a-l reprezenta, nici // care și-ar mânji viața și sufletul, vîrîndu-se între acești oameni și primind o parte cât de mică din neagra lor răspundere. Când s-a luat Bucovina, Domnul a protestat și și-a pierdut capul; când la 1812 s-a luat Basarabia, un fanariot
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Berecheș, primele litere al acestui Nemecheș fiind adânc ruginite pe tăblița indicatoare. Până la divorț nu trebuia să fiu văzut că am intrat în casa ei și am stat mai mult de trei minute. Petrică putea folosi acest lucru s-o mânjească cu noroi în fața instanței. Sunai a doua oară, fiindcă Matilda întîrzia. Îi auzii apoi pașii. Deschise ușa și când mă văzu... "Vă rog, zisei, modest, cu un glas de străin, aici stă..." Dar ea nici măcar nu tresări și nimic nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Podeaua era acoperită cu mici instrumente medicale, ca niște confetii de oțel. Și aici, mese și mobile fuseseră îngrămădite, înșurubate și sudate de cealaltă parte a baricadei, care o vreme izolase această parte a construcției de restul coloniei. Pereții erau mânjiți de dârele negre lăsate de flăcări și impactul vibratoarelor și de acid. Deși era lipsită de lumină, această aripă a coloniei era încă alimentată cu energie. Câteva aparate izolate și console de control luceau slab, branșate, desigur, pe grupuri auxiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]