8,611 matches
-
viziune, adevărata hrană spirituală pentru un adevărat credincios, trecut de vârsta credinței infantile. Interpretarea origeniană se sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen în Exortație la martiriu? - Alt caz de notorietate: în Geneza 14,13, Biblia românească, urmând TM, îl numește pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un panteism deghizat în doctrină creștină. De altfel, Origen este un „pesimist”; doctrina sa despre eterna reîntoarcere nu-i decât o variantă a gândirii mitologice grecești, impregnată de deznădejde. Conform acestei concepții, lumea nu-și va găsi niciodată odihna și mântuirea; ciclurile se succed unul după altul, fără oprire și fără speranță. „Acestui du-te-vino etern, în sus și în jos, al spiritelor, în trepte mereu schimbate, acestui carusel fără sfârșit și fără sens, niciodată scăpat de speranță, dar niciodată cu speranța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de controversa isihastă, disputa cu Akindin și disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici în discuție cele trei puncte esențiale ale controversei, și anume: importanța științei profane pentru mântuirea omului, rugăciunea inimii, vederea luminii dumnezeiești și deosebirea dintre ființa lui Dumnezeu și energiile Sale. În deplin acord cu Palamas, Stăniloae susține inferioritatea științei profane, inclusiv a filozofiei, față de învățătura Duhului Sfânt. În opinia sa, există, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prefața operei sale de căpătâi, Teologia dogmatică ortodoxă, Stăniloae scrie: „Ne-am străduit de-a lungul acestei sinteze să descoperim semnificația duhovnicească a învățăturilor dogmatice, să evidențiem adevărul lor în corespondența lui cu trebuințele adânci ale sufletului, care-și caută mântuirea și înaintează pe drumul său în comuniunea cu semenii”230. Acest fragment ne oferă o caracterizare deplină a tipului de abordare teologică a lui Stăniloae: adevărurile dogmatice (căci el n-a încetat niciodată să fie un dogmatician) sunt mereu așezate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Biserica din vremea lor hrană din care să hrănească și Biserica din vremea noastră. (ibidem, p. XIII) Două teme sunt scoase în evidență prin aceste ample citate: 1. caracterul universal și comunitar („sobornicesc”, am spune, cu un arhaism românesc) al mântuirii: mântuirea nu valorează nimic, dacă nu privește întreaga omenire; 2. faptul că mântuirea se realizează în istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care întreg neamul omenesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din vremea lor hrană din care să hrănească și Biserica din vremea noastră. (ibidem, p. XIII) Două teme sunt scoase în evidență prin aceste ample citate: 1. caracterul universal și comunitar („sobornicesc”, am spune, cu un arhaism românesc) al mântuirii: mântuirea nu valorează nimic, dacă nu privește întreaga omenire; 2. faptul că mântuirea se realizează în istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care întreg neamul omenesc e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
noastră. (ibidem, p. XIII) Două teme sunt scoase în evidență prin aceste ample citate: 1. caracterul universal și comunitar („sobornicesc”, am spune, cu un arhaism românesc) al mântuirii: mântuirea nu valorează nimic, dacă nu privește întreaga omenire; 2. faptul că mântuirea se realizează în istorie, loc al Întrupării Cuvântului. Tema universalității/catolicității Bisericii, a unei Biserici contemporane cu momentul Creației, deschisă tuturor și prin care întreg neamul omenesc e chemat să se mântuiască (nu doar „aleșii”/„credincioșii”/„orthodocșii”), va deveni una
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ne-o pot pune la dispoziție, Părinții se dovedesc „actuali”, iar aici Daniélou urmează à la lettre Catolicismul lui De Lubac, „printr-un număr de categorii specifice gândirii contemporane, pe care teologia scolastică le pierduse”, în special „istoria” și ideea mântuirii colective, sobornicești, despre care am amintit deja. 1946. Henri de Lubac publică un alt volum socotit „scandalos”, Surnaturel. Etudes historiques, în care deconstruiește, cu o minuție de artizan, o pseudo-tradiție care se oficializase de patru secole. Conform acestei pseudo-tradiții, „supranaturalul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deja. 1946. Henri de Lubac publică un alt volum socotit „scandalos”, Surnaturel. Etudes historiques, în care deconstruiește, cu o minuție de artizan, o pseudo-tradiție care se oficializase de patru secole. Conform acestei pseudo-tradiții, „supranaturalul” ar fi „adăugat” naturii umane în vederea mântuirii, așadar n-ar fi un dat conatural. Foarte pe scurt: către sfârșitul secolului al XV-lea, Denys le Chartreux, scriind împotriva Sfântului Toma, dezvoltă o teză conform căreia, fără o „finalitate” adăugată de către Dumnezeu finalității sale naturale, omul ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
jucat un rol esențial în elaborarea constituției Dei Verbum despre Revelația divină. Gândirea delubaciană a ajutat apoi Conciliul să-și formuleze ecleziologia (Biserica, sacrament al lui Cristos și fruct al Euharistiei; Maria, typos al Bisericii), misiologia, precum și învățătura privitoare la mântuirea necredincioșilor și a libertății religioase, prezentarea religiilor necreștine și a ateismului. Cât despre Jean Daniélou251, el a avut un aport decisiv în redactarea constituției Lumen gentium, despre rolul Bisericii în lume (a participat și la Gaudium et spes). Charles Pietri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și mistică, ce se referă la unirea intimă cu Dumnezeu prin care se realizează unitatea întregului neam omenesc. Expresia mysterion tes ekklesias apare în Fragmentele despre Iov ale lui Origen. Alexandrinul lega expresia de învățătura despre Revelație și de economia mântuirii” (Pietri, p. 518). În ceea ce-l privește, Augustin afirmă, în De baptismo contra Donatistas 5,28,39, că Biserica botezaților este taina simbolizată de „arca mântuirii”. Această concepție trimite atât la ecleziologia lui Ignațiu al Antiohiei, cât și la bine-cunoscuta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iov ale lui Origen. Alexandrinul lega expresia de învățătura despre Revelație și de economia mântuirii” (Pietri, p. 518). În ceea ce-l privește, Augustin afirmă, în De baptismo contra Donatistas 5,28,39, că Biserica botezaților este taina simbolizată de „arca mântuirii”. Această concepție trimite atât la ecleziologia lui Ignațiu al Antiohiei, cât și la bine-cunoscuta formulă a lui Ciprian: „Biserica, taina unității”. 2. Tema patristică a Bisericii lărgite, prefigurată încă de la crearea lumii (ab origine mundi): Părinții Conciliului Vatican II îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
detestă fanatic, îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva întrebări trebuie ridicate aici și trebuie să spun că ele merită o adâncă reflecție. În primul rând, de ce Jertfa nu se poate realiza fără trădare? Altfel spus, de ce trădarea este necesară mântuirii? Am lansat această întrebare mai multor teologi contemporani pe care îi știu, din toate confesiunile, și până acum absolut nici unul n-a pretins a deține răspunsul decisiv. Dovadă că dezbaterea despre Iuda e într-adevăr fundamentală și delicată. Origen, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păcate, poate fi rezumată astfel: Evanghelia lui Iuda ni-l prezintă pe discipolul trădător într-o lumină extrem de favorabilă, ca un intim al lui Isus, căruia Acesta îi dezvăluie secrete nedezvăluite nimănui și căruia îi poruncește să-L vândă pentru mântuirea întregului neam omenesc. Iuda devine astfel coautor al mântuirii, iar gestul său, un sacrificiu eroic. M.G.: Nici un verset din Evanghelia lui Iuda nu susține această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. C.B.: Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-l prezintă pe discipolul trădător într-o lumină extrem de favorabilă, ca un intim al lui Isus, căruia Acesta îi dezvăluie secrete nedezvăluite nimănui și căruia îi poruncește să-L vândă pentru mântuirea întregului neam omenesc. Iuda devine astfel coautor al mântuirii, iar gestul său, un sacrificiu eroic. M.G.: Nici un verset din Evanghelia lui Iuda nu susține această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. C.B.: Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu cred decât în sacrificiul spiritual și în învierea sufletească. Așadar, nu numai că Iuda nu poate fi considerat un erou, ci el apare ca ultimul apostol pe scara valorică, cel mai pervers, întrucât crede în eficiența sacrificiului trupesc pentru mântuire, participând, în viziune, la o liturghie preoțească, lucru detestat de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, între care și un român
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
simțim bine împreună”, vorba unui amic filozof. Interviu realizat de Sebastian Maxim (apărut în Idei în dialog, 2004) Cuprinstc "Cuprins" Notă preliminară 5 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur 7 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei 43 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pași până la intrarea pe făgașul gârlei, când tot dinspre soare a apărut un alt avion. Acesta Însă era de vânătoare... Asta Însemna că ne „mirosise” observatorul de pe avionul de recunoaștere și ne-a dat În „grija” vânătorului... Alergam spre râpa Mântuirii noastre... Vânătorul cred că ne luase deja În colimator!... Mai aveam zece pași până În crăpătura râpei, când un picaj nebun al avionului, Însoțit de o rafală prelungă de mitralieră, ne-a forțat să ne facem una cu zăpada... ― Ooo! - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se îngălbeni și își plecă privirea. Atunci Zalman Aron se ridică de pe scaun și, apropiindu-se de el, îl strânse în brațe și îl sărută pe amândoi obrajii. Eu, fiule, o să mă rog pentru tine! îi spuse. Căința este începutul mântuirii... Nimeni nu spuse nimic și se făcu din nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
canoane și de griji, mai cu seamă-n timpurile de-acum, dar și aici primul păstor al bisericii își înălțase ochii spre cer asta ne este crucea, trebuie să ne silim cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar maica Agripina îl încredință că înalt prea fericitul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
problema colhozului și nici nu se îndoia de apropiata venire a salvatorilor apuseni; că doar nu era lumea nebună să îi aștepte, iar ei să nu mai vină!... Așa ceva nu era cu putință!... Ei, și atunci când avea să vină ceasul mântuirii, el, Grigore Gospodin, îi garanta cuscrului său că avea să se ducă așa, într-un suflet la sfatul popular, ca să rupă cu mâinile lui actul de donație din '52 și să-i oblige pe comuniști să-i dea înapoi pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la Universitatea Pontificală studiam conștiincios, curs după curs, teologia neoscolastică, ale cărei teze patruzeci de ani mai târziu vor fi incluse substanțial în Catehismul universal al Bisericii Catolice, eram tot mai mult fascinat să dau o motivație rațională existenței și "mântuirii celor necredincioși". Urmasem un seminar cu titlul De salute infidelium (Despre mântuirea celor necredincioși), care îmi oferise material suficient pe această temă din perspectiva tradiției creștine. Totuși, în cele din urmă, curiozitatea nu-mi fusese răsplătită: seminarul nu putea indica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
teze patruzeci de ani mai târziu vor fi incluse substanțial în Catehismul universal al Bisericii Catolice, eram tot mai mult fascinat să dau o motivație rațională existenței și "mântuirii celor necredincioși". Urmasem un seminar cu titlul De salute infidelium (Despre mântuirea celor necredincioși), care îmi oferise material suficient pe această temă din perspectiva tradiției creștine. Totuși, în cele din urmă, curiozitatea nu-mi fusese răsplătită: seminarul nu putea indica o soluție convingătoare privitor la mântuirea necreștinilor și a posibilității lor de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu titlul De salute infidelium (Despre mântuirea celor necredincioși), care îmi oferise material suficient pe această temă din perspectiva tradiției creștine. Totuși, în cele din urmă, curiozitatea nu-mi fusese răsplătită: seminarul nu putea indica o soluție convingătoare privitor la mântuirea necreștinilor și a posibilității lor de a găsi un fundament al vieții. Dimpotrivă, sunt și astăzi creștini care încă pentru a răspunde, amenință fac referire la Iad. Evident, un iad care este valabil doar pentru ceilalți, cei care stau în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
problemei necredincioșilor. Încă din 1955 făcusem o călătorie în Nordul Africii ce avea să fie marcată de islamism, iar câțiva ani mai târziu călătorisem în jurul lumii. Întâlnisem numeroase persoane de culoare, cultură și religie cu totul diferite. Toate excluse de la mântuire, toate destinate Iadului? Dar în prima Epistolă către Timotei este scris că Dumnezeu "vrea ca toți oamenii să se mântuiască" (1 Tim., 2, 4). De asemenea, un alt aspect al problemei celor necredincioși este numărul crescând al necreștinilor în Europa
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]