1,061 matches
-
ca lumea. Ce program ai acum? La ora asta trebuia să se apropie de Vatra Dornei. În zori, ar fi fost acasă, și-ar fi luat pijamaua și s-ar fi băgat în pat lîngă Cristina. Ea ar fi întins mînuțele, simulînd că o face prin somn, deși e prima care se scoală dimineața. L-ar fi pupat, ar mai fi stat cuminte cîteva minute, apoi ar fi început întrebările: "Ce mi-ai adus? Unde-ai fost? Păpușă mi-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
face-o, dar fără tragere de inimă. Îi lipsește ceva. Exclamația lui George: "dacă e să plece", și faptul că Tamara știe motivul drumurilor sale în Ardeal au umbrit toată povestea lui cu Liliana, au coborît-o în banal, vulgarizînd-o. Simte mînuța Cristinei jucîndu-se cu degetul lui, de care se ține și, chiar prin faptul că nu e în stare să răspundă fetiței, înțelege cu durere că nu e în toate apele. Ceva îl tulbură, ca un vîrtej. Poate chiar gîndul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îndoirea undiței într-o parte și-n alta îl fac pe Mihai să înțeleagă că pescuitul poate deveni o boală pe care n-ai cum s-o mai învingi. Lîngă el, Cristina și-a revenit din surprindere și rîde, întinzînd mînuțele în sus spre cei doi pești. De-acum încolo are motiv să dea cu tifla băieților: e singura care a prins doi pești odată! Cere să-i fie puși într-o pungă separată, să-i țină vii pînă ajunge acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întrebarea asta și furia lui se frînge imediat. Cum la fel se întîmplă și cînd fetița face obrăznicii. Poate că nu e bine, Cristina va crește prea alintată. Sigur, însă, îl va iubi! Dovadă că de multe ori, noaptea, întinde mînuța prin somn spre cel de lîngă ea, întrebînd: cine-i? Dacă e Ana, se ridică adesea și merge în camera cealaltă. Cînd Mihai scrie, fetița se bagă singură sub plapumă, șoptind un noapte bună! Dacă tatăl doarme, se culcă lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
În sticla de lapte n-a mai rămas nici o picătură de cafea. Iese din hotel abătut, cu gîndul la roman. Pe bulevard, lîngă "Patria", bea două cești cu nes. Vederea unei femei care trece pe trotuar ducînd un copil de mînuță, îi amintește de Cristina, de Adrian și de Ana. La editură, e liniște, ca la prima oră a programului. Redactorul a venit de cîteva minute și consultă lista cărților care trebuie să mai apară pînă la sfîrșitul anului. E bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
al lui tăticu, dar a murit cu mult Înainte ca el să se fi născut. De asta tăticu se speria așa de tare cînd vreunul dintre noi tușea. Rămaseră pe gînduri, așezați amîndoi pe bancheta din fața pianului și deschiseră capacul. MÎnuțele lor ușoare și fine se sprijineau pe clapele de fildeș, pe care cei din familia Lastarria bineînțeles că nu le atingeau niciodată. În bucătărie, douăzeci și trei de guvernante venite la Lima din toate regiunile țării reușiseră să-l sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și acum Începea să-și roadă Încă una și Cinthia scoase un oftat de ușurare. — Cum? — Uită-te și-o să vezi. Rafaelito se repezi la scrumieră și o ridică pentru a vedea dacă pietricia mai era acolo. În clipa aceea, mînuța lui Julius, tremurătoare, cu un gest de robot, scoase pietricica. — Ai văzut? spuse. Fără să ating scrumiera. La Început nimeni n-a Înțeles bine ce se petrecuse, În realitate nici copiii n-au izbucnit imediat În rîs, dar Juan Lastarria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu se simțea bine și stătu cîteva clipe pe bancheta din fața pianului, atingînd clapele fără prea multă convingere, cu gîndul parcă În altă parte, pînă cînd simți privirea lui Julius ațintită asupra ei, o privea Înspăimîntat, atunci Își retrase mînuțele crispate de pe clapele pianului și dădu fuga să se așeze alături de el. — PÎnă cînd mă Întorc sper că o să te saturi să te joci În caleașcă, Îi spuse, gîdilindu-l subsuoară ca să-l facă să zîmbească, implorîndu-l din ochi să zîmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipa aceea și Fernandito Îl strivise cu privirea și se Întorsese să urmărească noua numărătoare pe care maica Mary Joan o Începea chiar atunci, văzînd că cele două rînduri Învinse se ridicau din nou la luptă cu fețele zâmbitoare, cu mînuțele ridicate sus de tot și fluturînd banii. Ahaaaaaaaaaaaaa, i-atsi phăstrat bhine!, era prima dată cînd maica Mary Joan le vorbea În spanioală, ha, ha, ha, ha, rîsete și izmeneli, toată clasa se bucura, În afară de Fernandito, care stătea de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să scornească fel de fel de povești, glume, jocuri cu mașinuțe și păpuși, cu mâncărică și băuturică, cu gâdilături și chicoteli, pentru a-i înveseli pe Molly și pe Craig. Atracția serii a fost, bineînțeles, jocul cu „Unde ți-e mânuța?“. Unde e mânuța lui Molly? întrebă Ted, când Molly își ascunse mâna în mânecă pentru a o mia oară. Of, Doamne, spuse el plictisit. Molly și-a pierdut mâna. Cineva a furat-o. Apoi Molly, triumfătoare, și-a făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de fel de povești, glume, jocuri cu mașinuțe și păpuși, cu mâncărică și băuturică, cu gâdilături și chicoteli, pentru a-i înveseli pe Molly și pe Craig. Atracția serii a fost, bineînțeles, jocul cu „Unde ți-e mânuța?“. Unde e mânuța lui Molly? întrebă Ted, când Molly își ascunse mâna în mânecă pentru a o mia oară. Of, Doamne, spuse el plictisit. Molly și-a pierdut mâna. Cineva a furat-o. Apoi Molly, triumfătoare, și-a făcut din nou mâna publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
târziu astăzi. Muncesc de dimineață, știi tu. —A, corect. Sigur, spuse el calm, dar fără să o privească direct în ochi. Atunci ar trebui să plecăm. A sărutat-o când a condus-o acasă, dar nu foarte convingător. 33tc "33" Mânuțe mici și grăsune o mângâiau pe față... Jumătate adormită și jumătate trează, Clodagh se bucura de căldura mâinilor lui Molly, care îi atingea pielea sensibilă a feței. Întinsă pe pieptul lui Clodagh, Molly respira zgomotos, în timp ce îi atingea cu degețelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și de ura celorlalți oameni. S-a auzit soneria. Era Ted, ținând de braț o fată micuță și simpluță. —Te-ai întors, anunță el, apoi se înclină pentru a prezenta persoana de lângă el. Ea este Sinead. Sinead a întins o mânuță. — Încântată de cunoștință, spuse ea, plină de încredere. — Intrați. Ashling era surprinsă. Sinead nu părea una dintre acele fane de comedie. Ted se legănă puțin, apoi aranjă pernele canapelei, înainte de a o invita pe Sinead să ia loc. Ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cam la o verstă depărtare de satul nostru. Încercau să nu plângă, dar mulți nu se puteau stăpâni și plângeau în gura mare, mai ales fetele. Ne grăbeam ca să nu întârziem, dar câte unul țâșnea din ceată, mă îmbrățișa cu mânuțele lui mici și mă săruta, făcând tot alaiul să se oprească; iar noi, deși ne grăbeam, ne opream cu toții și așteptam ca el să-și ia adio. După ce am urcat în vagon și trenul s-a pus în mișcare, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
expoziție patronală care proliferase cu virulența unui cancer, un fel de Lourdes invadat de forțele răului, unde magi aducători de ploaie puteau face casă bună alături de capucini extatici și stigmatizați, printre săculețe aducătoare de noroc cu rugăciuni cusute În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo, coliere de scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îngrozitoare, tu te Înspăimânți, iar ei te Îmbărbătează spunând că de multe ori e simplă isterie. În fine, nu știi niciodată dacă cred sau nu. De multe ori, librarii Îmi dăruiesc bețișoare de tămâie, o dată unul mi-a dat o mânuță mică de fildeș bună Împotriva deochiului”. „Atunci, dacă ai posibilitatea”, Îi zisese Belbo, „când te mai fluturi pe-acolo, Întreabă dacă știu ceva despre colecția asta nouă de la Manuzio și chiar arată-le și depliantul”. Lorenza plecă luând cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din țigara răsucită. Nu, cît timp e În doiliu pentru ultimul. Ei, stă ca Răbdarea pe un monument, rînjind cu optimism la Durere! Îi știți povestea, nu-i așa? Nu ați văzut-o În Mailbags One? Coase, coase, coase cu mînuțele ei albe, iar noaptea, dragele mele, vă jur, se strecoară Înapoi și desface toate cusăturile. Vocile li se pierdeau pe măsură ce se depărtau. Auzindu-le vorbele, Duncan simți că roșește, că roșește oribil, vinovat, din gît pînă În scalp. Și, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
meu cuminte. Linda stă pe pat, jucîndu-l pe Tom, care chicotește, pe genunchi. Cine-o iubește pe bunica? cîntă ea. Cine-o iubește pe bunica? Tom se uită spre mine și de Îndată fețișoara i se schimonosește și-și Întinde mînuțele după mami. Aha! Mă grăbesc să-l iau În brațe, bătîndu-l pe spate, sărutîndu-l și aruncîndu-i priviri furioase Lindei. — Tu l-ai trezit? o Întreb pe un ton crunt. Nu! zice ea, cu ochii larg deschiși și nevinovați. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se Întîmplă toate astea? Dan și cu mine dormim În paturi improvizate, lîngă Tom, și firește că spun asta cu o doză masivă de ironie, căci abia de Închidem ochii. Stăm cu rîndul de veghe, Îi cîntăm, Îl ținem de mînuță, iar eu părăsesc camera de spital numai ca să merg la toaletă sau să mai iau niște cafea În mijlocul nopții. Știu că lumea vine la spital și că Linda și Michael petrec mult timp afară, În camera de așteptare. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cana de cafea aburindă În mînă, pe care o lasă imediat pe masă și vine lîngă mine, clătinînd din cap neîncrezător, apoi izbucnește În plîns. — Nu credeam că o să trezească vreodată, spune el, suspinînd În cerceafurile de pe pat și strîngînd mînuța lui Tom. Nu credeam că o să se mai Întîmple vreodată. Asistenta intră, urmată de doctor, iar noi sîntem dați la o parte din drum, cît Îl examinează pe copil. — Ce spun? Îl tot Întreb pe Dan, dar nici el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fim atît de politicoși? Mai am puțin și-i ofer o ceașcă de ceai. După un timp, intru binișor În camera lui Tom. Ușa e Întredeschisă, iar el stă În picioare În pătuț, chicotind și ținînd fața lui Dan Între mînuțele lui plinuțe. — Lui tati Îi e tare dor de tine, Îl aud pe Dan șoptind pe cînd se Întoarce să-i sărute degețelele. Tati se gîndește la tine În fiecare clipă. — Dada, spune Tom fericit, trăgîndu-l pe Dan de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe acel copil. Tu te-ai gândit că dacă Îl iubești și tu, ei o să-și dea seama că ești un băiat bun și că te-ar putea iubi și pe tine. Te-ai uitat În leagăn și ai atins mânuța bebelușului. Tatăl tău te-a tras În lături cu o smucitură violentă. Brațul ți-a ieșit din articulație când a tras de el. Nu te duce lângă el! Niciodată să nu mai pui vreun deget pe el! s-a răstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
acolo pe Noga cea micuță, cu mutrița ei luminoasă în formă de inimă, cu buzițele ca niște petale de trandafir, o dată m-am încurcat, stăteam emoționată în toiul nopții în fața unei alte mutrițe, iar când am citit numele scris la mânuța copilului, mi-am dat seama că nu este al meu. Uite-l acolo, copilul lui Eti, este imposibil să nu îl recunoști, îi seamănă atât de mult, un pitic negru și furios, mâinile îi tremură, nu doar ele, întreg corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din circuitul de aerisire, de când nu mai funcționează sistemul de încălzire. (Îi ținea ceașca sub nas pentru a o face să adulmece mirosul, cald și aromat al conținutului.) Este cacao. Nu-ți place? Fetița nu se mișcă, iar Ripley strânse mânuțele în jurul ceștii, apoi le ridică spre gură. Dietrich avea dreptate în privința reflexelor motorii. Bău mecanic și fără să privească. Îi curse o parte din cacao pe bărbie, dar cea mai mare parte se duse pe gât. Temându-se să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sau continuu? ― La fel de simplu cum afli dacă e cu pânze sau cu aburi. În cazul tău, de exemplu, sare-n ochi. Era mai bine să fi luat altă cârpă decât să încerce să o spele pe prima. Ripley curăța acum mânuțele fetiței înlăturând jegul acumulat între degete și sub unghii. Astfel apărea pielea roz, iar ea nu înceta să-i vorbească. ― Nu știu cum ai reușit să rămâi în viață când toți ceilalți mureau, dar tu ești o fetiță cu adevărat curajoasă, Rebecca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]