1,032 matches
-
în tablă, și trăgeam cât puteam, până când cel mai deștept ceda. Acesta era mereu animalul. Scoteam atunci triumfător din burta lui Mecanismul. Ajunsesem la lucrul în sine. Deși făceam asta de zece ori pe an, eram mereu emoționat. Aveam în mânuțele mele de copil de cinci ani un obiect complex și uimitor. Era obiectul care explica mișcarea. Era primum movens al jalnicei găini. Carcasa, acum aruncată într-un colț, turtită până la nemairecunoaștere, nu fusese decât aparență, iluzie, mimetism căznit și inutil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
te joci? îl întrebă cu blândețe sclavul. Atunci zâmbi și copilul și scoase de după o tufă o bilă netedă de piatră. - Cine a făcut-o? îl întrebă Auta. Sau ai făcut-o tu... Copilul îi întinse bila, prea grea pentru mânuțele lui: era mult mai mare decât pumnul unui bărbat. - N-ai făcut-o tu? întrebă sclavul din nou și luă bila. Copilul îl privea îngrijorat, neîndrăznind să vorbească. - Hai să ne jucăm! strigă Auta cu glas vesel. Un păstor se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe sfera netedă. I se văzu întîi unghia. Apoi încheietura, după aceea degetul tot și în sfârșit mâna întreagă. Se pregătea să repete jocul, dar se opri deodată speriat. Omul negru nu mai râdea ca adineauri și se uita la mânuța de pe bila de piatră cu niște ochi holbați care pe copil îl înspăimîntară. Amuți cu totul. Apoi își luă repede bila și împiedicîndu-se în iarbă fugi spre păstori. Dar Auta nu-l mai vedea, se întorsese spre răsărit și privea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bani, le am și eu pe ale mele. Peste ei se așternu o tăcere apăsătoare, care în cele din urmă fu întreruptă de Ionuț, care îl rugă pe tatăl său să-l plimbe cu bicicleta. Radu își luă fiul de mânuță și ieși, bucurându-se în tăcere că putea să respire aer curat. La un moment dat simți că se sufocă, gândindu-se cum vor face rost de o asemenea sumă. Ramona, deși supărată îi duse la gară cu trabantul său
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe acel copil. Tu te-ai gândit că dacă Îl iubești și tu, ei o să-și dea seama că ești un băiat bun și că te-ar putea iubi și pe tine. Te-ai uitat În leagăn și ai atins mânuța bebelușului. Tatăl tău te-a tras În lături cu o smucitură violentă. Brațul ți-a ieșit din articulație când a tras de el. Nu te duce lângă el! Niciodată să nu mai pui vreun deget pe el! s-a răstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
început s-o aștepte. Îi auzea, cum pe furiș bunicul și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi se rupe inima de mila ei..?!. Și, de atunci din ceardac, cu mânuțele în poale, aștepta pe mămăica ei, să intre pe portiță... și, ea să-i iasă înainte cu brațele întinse... „mămăică... mămăica me‟!“, dar ea întârzia să vină. Fata, însă, cu încăpățânare continua s-o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se puse în gât. ...Ci-i cu tini, eu sânt draga tatii, eu sânt! se sperie el, că fetei îi scăpătase mintea. De atunci, din ziua aceea... n-a mai așteptat-o pe mămăica ei. Stătea în ceardac, cu mânuțele pe genunchi și, acum, aștepta pe tătăica ei... doar pe dânsul, când venea din pădure și-i sărea în cale ca o ieduță. - Tătăică... tătăică!... El, fericit, râdea cu lacrimi în două, și o îmbrățișa sub privirile umede ale bunicului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
totuși să comunice, să facă tentative, chiar și nereușite, de legătură între lumea formelor și lumea ideilor. În același fel, există creșterea copiilor ca activitate și creșterea copiilor în care te pierzi : într-un zâmbet, sau printr-o strângere de mânuță, sau atunci când tu însuți oferi o privire copilului care este poate mai importantă decât povestea sau poezia pe care i-o citești. Vreau să fac clar faptul că pentru mine atât scrisul, cât și creșterea copiilor conduc la înflorirea sufletului
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
și l-am întrebat ce să fac, iar el mi-a spus „Las-o să doarmă, crește !“. A doua fetiță a fost foarte plângăcioasă, nu voia să adoarmă decât în brațe, doar dacă îi cântam și doar dacă își ținea mânuța în părul meu. Nu puteam să o păcălesc, chiar dacă o adormeam în brațe, ceea ce lua eforturi considerabile ; cum o puneam jos în pătuț, imediat simțea și începea să plângă în gura mare. Îmi propusesem să termin romanul la care lucram
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
din mijloc și mi-am dat deodată seama că este ceva neobișnuit în înfățișarea ei. La început părea o nimfă de bronz ca oricare alta, reprezentantă modestă a poporului de statui care parazitează fântânile municipale și își acoperă pudic cu mânuța, în boschetele de forsithia, dâmbul lustruit dintre coapse. Același gest îl făcea, în mijlocul iazului, și statuia din parcul conacului. Numai că pe fața ei, ușor plecată pe-un umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând totuși unele cu umărul, altele prinzîndu-mi-se-n păr, acoperindu-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese, obiecte dezmembrate, putrezite, acoperite de mucegai. Cele mai multe erau doar o masă de țărână, o grămăjoară de praf, cu miros de murdărie. Altele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de pasiune, dintr-o clipă într-alta părea că-și va desprinde picioarele de soclu și se va arunca asupra mea. în spatele ei, conacul părea că se umflă și pâlpâie, ca o meduză veninoasă. Iar sexul nimfei, protejat altădată cu mânuța, era acum descoperit, hidos, incredibil în monstruozitatea lui: pentru că, între pulpele pline și delicate, nimfa avea un sex de bărbat, de satir gata de-mperechere. Am simțit brusc o greață cum numai în vis poți simți și am luat-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îmi pătrundea în gură și-n nări. Respiram lumină și îmi simțeam cavitatea dintre coaste aprinsă și fierbinte. îmi priveam mîinile: deveniseră roșii-transparente, ca și când căușul palmelor ar fi adăpostit o luminare. Doar oasele mi se străvedeau întunece te, ca prin mânuțele fragile ale-proteului. înaintam disperat, fiindcă globul îmi părea tot mai departe și mai inaccesibil. Țipetele himerelor, duhoarea 160 plantelor cadaverice îmi întunecau tot mai mult conștiința. Mă aflam încă la o distanță uriașă de soare, când acesta, pe neașteptate, emise
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de a-mi vorbi despre primii ani ai mei, când locuiam cu toții pe strada cu nume de muzician din Floreasca... Știam acum de ce-mi venea atât de des în minte dimineața umedă, cu imense ceruri roșii, când, ținut de mânuță de mama, ne-drep-tam direct spre globul de purpură al soarelui, printr-o zonă a orașului necunoscută, cu ziduri vechi și statui uriașe de bronz închipuind Himere... Mergem la Ancuța, să ne jucăm cu jucăriile ei", îmi spunea mereu mama, dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
brațe pe covor, fetița nesigură pe propriile ei puteri se ține încă de tot ce-i vine în cale, fotoliu, măsuță, genunchii noștri așezați în semicerc pe canapeaua în formă de L din cameră, ajunge la Theo, acesta îi prinde mânuțele mici în palmele sale, fetița scâncește s-o lase, zmucindu-se cade cu fundulețul bombat de scutece pe covor, plânge fără lacrimi, pe măsuța joasă acoperită de un macrameu complicat Aida așază tava cu paharele înalte pline cu un lichid gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știe, Floarea din Drăgosteni se oprește în iarba înaltă, în mijlocul poienei și soarele bate în capul ei împodobit ca o sorcovă, eu nehotărât cu iarba aproape cât mine, clopoțeii și-au oprit clinchetul, aș vrea numai să-i ating cu mânuțele mele, ea îmi zâmbește cu toată fața, chipul ei e alb ca laptele, ca laptele de alb e chipul ei, își așază cu grijă grămada de poale neștiute, Hai! Mă cheamă și la noul clinchet vesel al clopoțeilor eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot albe, albe ca laptele, mă prinde în brațe și mă ia la pieptul ei, mă îmbrățișează cu atâta dragoste încât nu-mi amintesc ca în viața mea vreodată, și mă întoarce cu fața către soare, Copilașul meu! Eu întind mânuțele spre clopoțeii argintii de la gâtul ei, și sunt atât de fericit când reușesc să-mi încleștez degetele pe șiragul lor, ea își dezbumbă una după alta cămeșile îndepărtându-le de la gura mea flămândă, râzând fericită îmi potrivește între buze țâța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
frunze, foarte, foarte, desenez! Cinci ani, ce bine e! Râd! Râzi! în jurul meu se-nvârte soarele, și soarele se-nvârte în jurul meu, mâinile nu mai sunt ale mele, desenez cu mâna de copil, trei ani, tata înalt, întind spre el mânuțele dar, tata, vreau la el în brațe, acolo sus, dar, tata, și tot mai mic, nu mai gândesc, orice intenție de gând mi se topește într-o masă uleioasă, creierul meu e undeva detașat de trup, dormitează, ce cald e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-ți mai curețe mama un ou? fetița se răsfață până să răspundă nu, vreau apă, cere băiatul, și tatăl se întinde spre bidonul de plastic acoperit cu o haină, copilul primește o cană pe care o ține cu amândouă mânuțele și bărbatul îi toarnă apă, cana se răstoarnă plină pe pieptul copilului, tatăl are o pornire imediată de a se răsti la el, dar amintindu-și probabil de locul unde se află își reprimă cu greutate, mama trage copilul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
apucat să se dezbrace, și-a pus numai peste hainele de oraș un capot de casă, ești gata? o întreabă femeia pe fetița răsfățată, bărbatul se luptă cu un piept de pui pe care, da! răspunde fetița și-și șterge mânuțele de șervețelul de pânză întins de, cu prosopul înfășurat în jurul capului ieșind de la baie, își face manichiura, nu te scoate din cameră, te lasă să participi la toate operațiunile de întreținere a trupului ei, așa ți-ar trebui ție, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să scornească fel de fel de povești, glume, jocuri cu mașinuțe și păpuși, cu mâncărică și băuturică, cu gâdilături și chicoteli, pentru a-i înveseli pe Molly și pe Craig. Atracția serii a fost, bineînțeles, jocul cu „Unde ți-e mânuța?“. Unde e mânuța lui Molly? întrebă Ted, când Molly își ascunse mâna în mânecă pentru a o mia oară. Of, Doamne, spuse el plictisit. Molly și-a pierdut mâna. Cineva a furat-o. Apoi Molly, triumfătoare, și-a făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de fel de povești, glume, jocuri cu mașinuțe și păpuși, cu mâncărică și băuturică, cu gâdilături și chicoteli, pentru a-i înveseli pe Molly și pe Craig. Atracția serii a fost, bineînțeles, jocul cu „Unde ți-e mânuța?“. Unde e mânuța lui Molly? întrebă Ted, când Molly își ascunse mâna în mânecă pentru a o mia oară. Of, Doamne, spuse el plictisit. Molly și-a pierdut mâna. Cineva a furat-o. Apoi Molly, triumfătoare, și-a făcut din nou mâna publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
târziu astăzi. Muncesc de dimineață, știi tu. —A, corect. Sigur, spuse el calm, dar fără să o privească direct în ochi. Atunci ar trebui să plecăm. A sărutat-o când a condus-o acasă, dar nu foarte convingător. 33tc "33" Mânuțe mici și grăsune o mângâiau pe față... Jumătate adormită și jumătate trează, Clodagh se bucura de căldura mâinilor lui Molly, care îi atingea pielea sensibilă a feței. Întinsă pe pieptul lui Clodagh, Molly respira zgomotos, în timp ce îi atingea cu degețelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și de ura celorlalți oameni. S-a auzit soneria. Era Ted, ținând de braț o fată micuță și simpluță. —Te-ai întors, anunță el, apoi se înclină pentru a prezenta persoana de lângă el. Ea este Sinead. Sinead a întins o mânuță. — Încântată de cunoștință, spuse ea, plină de încredere. — Intrați. Ashling era surprinsă. Sinead nu părea una dintre acele fane de comedie. Ted se legănă puțin, apoi aranjă pernele canapelei, înainte de a o invita pe Sinead să ia loc. Ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Înăbuși un geamăt. — Glumiți? — Nu. Trebuie să dea niște avertismente și tipul care se ocupă de asta e al dracu’ de nervos din fire. E convins că va fi asasinat dacă nu vom fi noi acolo să-l ținem de mânuță. Comandantul vrea să fim cooperanți. Asta presupune să fim văzuți oferind consiliului tot sprijinul de care are nevoie. Îndreptă gaura de deasupra pungii de stafide În ciocolată către Logan. — Dar, domnule, spuse Logan refuzând politicos stafidele - chestiile alea semănau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]