2,194 matches
-
și ispită, învățându-le cum să se adapteze vieții călugărești aspre, fiindu-le permanent o pildă vie. Era mai mult vegetarian, afirmând că hrana din carne tulbură spiritul și înmoaie voința. Uneori spunea: Dacă n-aș sti că multe din măicuțe sunt șubrede cu sănătatea și dacă ascultările călugărești n-ar fi atât de grele, v-aș propune să mâncăm numai vegetale. Poate vom ajunge și la aceasta, când ne vom mai ușura; atunci vom vedea ce ne va îndemna Cel
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352916_a_354245]
-
ei să vie. Spatele i se-nconvoaie, Picioarele-s mereu drugi, Pe obraz îi curg șiroaie. Iar pe buze...fierbinți rugi. Dar nu vine.Toți cei patru Și-au făcut un rost al lor, Au pus amintiri în platru Și-o măicuță în pridvor. Se va încheia povestea Blândei făpturi-zeitate Ce-și duce singurătatea Cu ce poate și cum poate. Referință Bibliografică: Povestea unei mame-poezie pentru copii / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 432, Anul II, 07 martie 2012. Drepturi
POVESTEA UNEI MAME-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354293_a_355622]
-
cărui protagonist marcant a fost Martin Luther King. Speram, în gândul meu, să renunțe întrucâtva la prezentarea cadrului general pentru a se “insinua” în particular. Și, parcă am fost ditamai “ghicea”, “gând la gând cu bucurie” cum ar fi spus măicuța mea când “amesteca” bobii aducători ai atâtor nădejdi simple pentru omul necăjit, nu preamăriri sau cine știe ce benchetuiri sau încârligături, îmbârligături sau aranjamente matrimoniale, de amețitoare ascensiuni în cine știe ce dregătorii ale momentului și la care “aspirația” nici nu poate visa, lucruri
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
necazuri, pentru cei care au bucurii vin acolo așa... la câte o Sfântă Mânastire și spovedesc toate bucuriile, supărările și necazurile. În Mânastiri nu se știe ce-i aia criză! Nu, acolo nu se simte stresul de zi cu zi, măicuțele fac ce făceau și înainte, muncesc la fel, iar roadele sunt la fel! Reporter: Și oamenii sunt gospodari în acea zonă, ca de altfel în tot județul Vâlcea! Înalt Preasfințitul Gherasim Cristea: Da, așa este! Dar, noi, Biserica, nu știm
INTERVIU CU ÎNALT PREASFINŢITUL GHERASIM CRISTEA ARHIEPISCOPUL RÂMNICULUI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354340_a_355669]
-
și concret, prezențe diafane, îngerești. „Stă bătrâna gârbovită,/ pe o bancă, sub un tei/ toate tristețile lumii/ stau ascunse-n ochii ei”. (Cheia bătrânei) „Îmbătrânesc părinții lângă noi/ fiind ocupați, nu prea îi luăm în seamă”. (Îmbătrânesc părinții...) „Am fost, măicuță, la mormânt/ ți-am povestit de-adâncul dor al meu/ tu nu răspunzi și taci mereu/ iar vorbele-mi se-mprăștie-n vânt.” (Ziua morților) Dimensiunea religioasă este profundă, iese puternic în relief, ca într-un basorelief maiestos. „Doamne, fă
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
așa din senin, s-a năpustit asupra sertărașului cu pilulele de arsenic, a pus flaconul la gură, și l-a înghițit cu cu o poftă demențială. Când a venit Virginia, a găsit-o în neștire, a fugit repede la chilioara măicuței Frevonia Sârboaica s-o ia la Veronica. Între timp au sosit și cei doi medici, Cantemir și Ursulescu care au constatat că e otrăvită și, după multe încercări, au ajuns la concluzia că n-au ce-i mai face.. La
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mă gândesc la tine scumpă mamă, Cu nimeni lângă tine ești Și doar singurătatea te aclamă, Lui Dumnezeu tu te dăruiești. Mi-s departe
TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353984_a_355313]
-
din jalea noastră; Ne vor lua ce ne-aparține Și fac din România o sihastră. ........... Așa gândeam singur aseară - Furat de gânduri negre foarte; Era o zi aniversară : ZIUA CELOR CE NU SE TEM DE MOARTE ... Referință Bibliografică: TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1570, Anul V, 19 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353984_a_355313]
-
contribuit multe generații. Apoi vorbim de selecția făcută de artist, dintre multele cântări ce reprezintă comoara moștenită - căci, așa cum a remarcat, muzica asta nu se poate învăța nici prin conservatoare, nici prin academii muzicale... așa ceva nu poți primi decât de la măicuța ta, ca moștenire ce începe cu un cântec de leagăn și se încheie cu un bocet la buza mormântului. Pe dl. Grigore Leșe nu îl cunoscusem. L-am întâlnit doar la două dintre evenimentele publice din acest turneu Canadian, mai
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
pe Mircea de tragedia situației, primind promisiunea că până seara va ajunge lîngă ea. O durere cumplită îi năvălise în întreaga ființă și încerca să se adune pentru a putea face față rânduielilor ce trebuiau urmate pentru a-și conduce măicuța lângă cel al cărui dor o ucisese atât de rapid. De mare sprijin i-au fost colegii, șefii care o prețuiau atât ca specialist cât mai ales ca om și mai ales Mircea care s-a ocupat de toate, deși
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
extrem de sensibilă, aș putea spune că s-a născut cu poemele pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
roagă zi și noapte/ Spunându-și ruga sfântă-n aceleași calde șoapte.// Și din mătăniii albe răsar gânduri curate/ În murmur sfânt rostite, luate și purtate/ De coruri îngerești în nesfârșiri de noapte/ Cu binecuvântarea sădită printre șoapte.” Dragostea dintre „măicuța” din sat și nepoată este sublimă, mărturisesc cu mâna pe inimă pentru că am avut ocazia să o simt, prezentă fiind în „Căsuța cu ferestre brodate-n nemurire/ Tivită-n colț de suflet cu șoapte de iubire/ Brodată-n frumusețe pe-
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
ferestre brodate-n nemurire/ Tivită-n colț de suflet cu șoapte de iubire/ Brodată-n frumusețe pe-o pânză colorată/ Amprenta presărată prin vremuri, nepătată.” („Ferestre brodate-n nemurire”) și, nu o dată, ci de fiecare dată când vacanța se sfârșește, „măicuței” i se-nnoadă lacrimile în colțurile ochilor blajini și calzi, oftând, „Îmi pleacă iar nepoata...”; însă, „nepoata” are grijă să-i descrie atât de frumos trăirile: „Când simte-o apăsare ... se cam grăbește toamna,/ Iarăși pleacă nepoata, iar i-o
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
imaginea satului, tradițiile, dragostea față de acest loc de referință pentru copilăria și adolescența-i ingenuă: „A mai trecut un an și mă întorc acasă/ Cu fluturi de zăpadă și cu trăiri divine/ Cu suflet de colindător și cetină pe masă/ Măicuță dragă, astăzi colind, venind la tine.” Aici, în „Seara de Crăciun” „Din munți coboară iarna și alb presară-n jur/ Iar fulgii de zăpadă alb nesfârșit și pur [...] Vin îngerași, colindă în casă și în gând,/ Aștept în taina sfântă
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
extrem de sensibilă, aș putea spune că s-a născut cu poemele pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și
MARTIE 2014 (COLECŢIA LIRIK) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353672_a_355001]
-
le spunea că a păstrat ca pe o icoană vie, în firida sufletului, chipul mamei sale. (Mama era foarte frumoasă, una dintre cele mai frumoase preotese din Muscel, și ori de câte ori întâlnesc fete cu fața de măr pârguit, o văd pe măicuța mea și-mi spun în gând: „Aceste codane au să reușească în viață”. Frumusețea româncelor, harul de-a cânta melodiile noastre populere, le-a făcut să fie apreciate și iubite tot timpul de către puplic). Iar acum vă invit s-o
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
renașterii, al bucuriei, al recunoștinței, al credinței și al primirii harului sfânt puternic și protector. Salciei i s-a dedicat și un cântec intonat în timpul Procesiunii de Florii și la Liturghia din această zi, o transfigurare în legendă a suferinței Măicuței îndurerate. Când lui Iisus i s-a pus coroana de spini pe frunte, Ea a rugat o salcie să o lase să facă o coroană din ramurile ei. Salcia i-a îndeplinit dorința, dar coroana nu a fost acceptată de
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
colecție a monedelor comemorative din argint în valoare de 50 de lei pe care este imprimată imaginea a 20 de mânăstiri din Moldova. Din clipa în care intri în curtea mânăstirii un mic rai ți se deschide în fața ochilor. Hărnicia măicuțelor, dragostea lor pentru frumos, fac ca aici într-o zonă împădurită, pe lângă susurul natural al izvorului, ochiul să îți fie fascinat de un univers floral mirific și surprinzător, un fel de multum in parvo, în care arcade de mâna Macii
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
a se ridica dinspre pământ, o mână măiastră pare că veghează deasupra tuturor, bucuria pare a pluti în aer, totul pare un cerc luminos, construit după regulile desăvârșirii, ale blândeții și ale armoniei. După cum sugerează și acest mic paradis vegetal, măicuțele de aici, pe lângă viața de rugăciune, desfășoară și activități practice de creștere de animale, croitorie, țesut, apicultură, pomicultură. De asemenea, s-au dedicat și îngrijirii și educării copiilor orfani de la „Orfelinatul Preafericitul Iosif” din Chișinău. În spații pitorești, bine îngrijite
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
nu rămâneau. Dar într-o dimineață, când s-a trezit devreme Și-a mers să-și ia păpușa din raftul cu hăinuțe, Rămase-n prag, uimită!... Păpușa râde, geme Și își rotește capul, și mișcă din mânuțe. Se pare că măicuța, de dincolo de lume Îi împlinise visul: păpușa chiar vorbea...! Și făr-a sta pe gânduri, fetița merge, spune Bunicilor. Iar vestea, pe loc, se răspândea...! Copiii, cu mirare priveau păpușa vie Cum cântă, cum dansează, cum râde, cum vorbește... Și i-
MARA de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347074_a_348403]
-
-i spun aceleași povești fetei mele. Din nefericire, la vîrsta de 5 sau 6 ani a luat o bătaie memoriabila din partea tatălui biologic, pentru că refuză să accepte să spună că este musulmana.Dupa multe discuții a spus că este “că măicuța de la scoala unde mergea. Alte țipete și alte palme din partea lui. Că o salvare printre lacrimi i-a răspuns “, eu șunt că mama”. Atunci toată agresivitatea s-a îndreptat asupra mea. Trebuia să o salvez și să opresc scandalul așa că
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
nu facă vreun rău cârciumăreselor. O dată tămâiate mormintele, cu un aer ușurat, punea cutia jos, în fața crucilor mici din piatră. Atunci respiram ușurată. Știam că după aceleași fraze pe care le repeta mereu, și pe care le știam pe dinafară, “Măicuța mea și tăicuțul meu m-ați lăsat singură!” își aranja basmaua cu mâna stângă, își netezea șorțul cu dreapta și până să mă dezmeticesc, lua cutia din care mai ieșea puțin fum. Ca într-un vis, pășeam iarăși cu ochii
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
cu ovalul perfect al feței, îi dădea o distincție de părea coborâtă dintr-o icoană bizantină. Pe cât era tataie de gălăgios, căci vorbea și singur prin curte, pe atât era mamaie de tăcută. Pe unde trecea tataie, auzeai în urma lui: „măicuța ta, măicuța mea” și alte înjurături nevinovate...Între calmul ei și gălăgia comică a lui, tataie ne-a atras precum „sacul cu povești”. La șase ani mă plictiseam și mă uitam după mamaie cu răutate; nu avea timp să stea
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
perfect al feței, îi dădea o distincție de părea coborâtă dintr-o icoană bizantină. Pe cât era tataie de gălăgios, căci vorbea și singur prin curte, pe atât era mamaie de tăcută. Pe unde trecea tataie, auzeai în urma lui: „măicuța ta, măicuța mea” și alte înjurături nevinovate...Între calmul ei și gălăgia comică a lui, tataie ne-a atras precum „sacul cu povești”. La șase ani mă plictiseam și mă uitam după mamaie cu răutate; nu avea timp să stea lângă mine
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
plângând s-au speriat și mai mult. Când au intrat în curte, mamaie își ținea basmaua în mână; cum alergase îi alunecase de pe cap, iar tataie, roșu la față și transpirat, își pierduse vocea de câte ori a trebuit să spună: „Aoleu, măicuța mea ce nenorocire pe noi, ne-au furat țiganii fata!” Mamaia s-a repezit spre mine, dar eu știind ce-mi așteaptă fundul, am început să dau târcoale după gluga de coceni, să nu mă prindă. -Dar-ar praful în sămânța
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]