4,696 matches
-
valoroase. Atâta vreme cât orizontul tuturor intereselor și activităților mele va fi același cu al lui Dumnezeu Tatăl și Creatorul tuturor lucrurilor, adică Dumnezeu-Om, de cine aș mai avea a mă teme? Biserica zidită de Mântuitorul Iisus Hristos este atât de măreață și slăvită încât nici porțile iadului nu o pot birui (Matei 16:18). Cum spune și psalmistul (Psalmul 26:1 ), “de cine mă voi teme?” Îndemn cu toată stăruința și căldura inimii mele pe toți cititorii acestei cărți să acorde
Îndemn şi stăruinţă/ Ernest E. W. Herman [Corola-blog/BlogPost/92908_a_94200]
-
apărut pe „poynter.org”, considerând că tot ceea ce argumentează Clark poate fi extrapolat în cazul multor echipe de jurnaliști din lume și că alte comentarii sunt de prisos. „Ca un cititor critic, analizând sloganul lui Donald Trump «Să facem America măreață din nou», observ că acel «din nou» implică faptul că a existat un trecut în care America a fost cu adevărat măreață. Așadar, a fost ea astfel în anii 1820, când existau sclavi pe proprietăți și femeile nu aveau drept
„Jurnalişti, mai uşor cu trâmbiţarea dezastrului!” [Corola-blog/BlogPost/93050_a_94342]
-
că alte comentarii sunt de prisos. „Ca un cititor critic, analizând sloganul lui Donald Trump «Să facem America măreață din nou», observ că acel «din nou» implică faptul că a existat un trecut în care America a fost cu adevărat măreață. Așadar, a fost ea astfel în anii 1820, când existau sclavi pe proprietăți și femeile nu aveau drept de vot? Sau în 1860, când milioane de americani se omorau reciproc în Războiul Civil? Sau în 1890, când industrializarea crea un
„Jurnalişti, mai uşor cu trâmbiţarea dezastrului!” [Corola-blog/BlogPost/93050_a_94342]
-
medalia „Meritul Civic”, distincție de stat în Rep. Moldova conferita prin decret prezidențial de fostul președinte al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, în 2011 anul retragerii din fruntea asociației. Referitor la această organizație Violeta Slușarenco ne-a spus: „Rețeaua „Melissa” are idei mărețe și programe excepționale care vor fi demarate începând cu noul sezon, după vacanța de vară. Organizatorii și conducătorii acestei organizații sunt oameni cu orizonturi, intelectuali și foști cercetători care vor să facă ceva pentru integrarea socială, și numai, a femeilor
Participare românească la reuniunea Organizaţiei Femeilor Imigrante „Melissa” din Atena [Corola-blog/BlogPost/93073_a_94365]
-
SĂNDEL DUMITRU de ceva ani. Rubicond, plin de înțelepciune, autor de gesturi umanitare rare în aceste timpuri, prieten de vreme bună, dar și de vreme rea, un interlocutor agreabil la orice șuetă, cu o minte iscoditoare ce-i clocește proiecte mărețe la care nu s-a gândit nimeni până acum. Exemple sunt cu duiumul, deși unul recent le depășește ca grandoare pe toate. Fostul lider sindical, care profesional a ajuns până la treapta de director de Regională și Dir. Gen. Adj. al
REGAL ISTORICO-LITERAR: ’’SĂNDEL DUMITRU: Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc’’, Volumul I [Corola-blog/BlogPost/93282_a_94574]
-
zonei) numai cu ajutorul înaltei tehnologii ori, pentru cei mai norocoși, cu ajutorul unui ghid din localitate. Ajunși în strada Santas, Consulatul General al României face notă discordantă între vilele din jur, datoriă Drapelului care, arborat la loc de cinste, îi întâmpină măreț pe toți. Echipa consulatului așteaptă să fie întregită. Consulatul General al României din Salonic funcționează în acest moment cu o echipă formată din Marian Daniel Cernat - consul, Adriana Grosu - traducător, Faust Ilioniu - funcționar consular, Alexandra Mincă - secretar-dactilograf-contabil, și condusă de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93318_a_94610]
-
biserica a început să fie animată de valuri de credincioși ortodocși români care așteptau cu nerăbdare festivitatea de sfințire a locașului lor. prin strădania și pasiunea care-l caracterizează, preotul-paroh al bisericii, Chesarie Bertea, a contribuit plenar la reușita acestei mărețe sărbători creștine ortodoxe române. Un rol important îi revine, de asemenea, consiliului parohial, avându-l ca președinte pe domnul Cosmin Bărbos. Domnul Mike Chiriac a contribuit substanțial din punct de vedere financiar, alături de alți credincioși, la reamenajarea și modernizarea localului
Biserica ortodoxă română ”Sfânta Maria” din Queens a fost sfințită [Corola-blog/BlogPost/93377_a_94669]
-
fosta stradă ”Vultur” din Galați a fost botezată cu numele acestui “Vultur” al ortodoxiei - Episcop Melchisedec Ștefănescu. O sală de conferințe din cadrul Centrului Eparhial Galați îl are ca ocrotitor și inspirator în cele nobile și bune... Personalitatea sa, faptele sale mărețe sunt de aceeași talie cu cele ale Mitropolitului Andrei Șaguna al Transilvaniei, acum Sfânt, cinstit în Biserica Ortodoxă Română în 30 decembrie, în aceeași zi cu Sfântul Apostol Andrei - Ocrotitorul Galaților și al Românilor. Peste veacuri, din faptele și scrierile
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
bune intenții. Însă noi, scriitorii români - canadieni, uniți în Asociația Canadiană a Scriitorilor Români (ACSR) de aproape 13 ani, împreună cu entități prietene, nu puteam să-l lăsăm pe Eminescu al nostru singur printre străini, să-l uităm în această zi măreață. Am decis să ne adunăm în Piața României din Montreal, indiferent daca ploua sau ninge... și să ne sărbătorim limba așa cum se cuvine. Trăind printre francofoni, nu puteam concepe să organizăm serbarea numai între români. Așa se face că lângă
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
sufocat: - Duceți băncile la loc și apucați-vă de învățat! Și-a mai făcut o dată cruce și a plecat. Nu am știut niciodată ce i-a făcut părintele Băluță lui Dode. Cred că nici domnul Arsu nu a aflat de “măreața și istorica bătălie”. Niciun ”erou” rănit sau/și cu hainele rupte nu a spus adevărul mămicilor disperate când și-au văzut cum arătau “odoarele” lor. Nu a fost nicio reclamație, ca și când nu s-a întâmplat nimic. Dar nici “bătăliile istorice
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
cu putința Nici nu aș fi pomenit Nu a fost cu rea voință Prin Tomis de-am rătăcit Pașii m-au purtat agale Ba pe străzi,ba-n fundături Pogorându-mă la vale Prin istoriei frânturi. Și observ pe el,mărețul: Un batrân amfitrion Parca stabilindu-mi prețul De tânăr centurion. O grandoare mă cuprinde Am un sentiment divin Că in vene îmi pătrunde ... Citește mai mult LA STATUIA LUI OVIDIUautor, Bertoni D AlbertLa statuia lui OvidiuPreț de-un ceas am
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
preludiuCeva nemaiîntâlnit...N-ar fi fost dar cu putințaNici nu aș fi pomenitNu a fost cu rea voințăPrin Tomis de-am rătăcitPașii m-au purtat agaleBa pe străzi,ba-n fundăturiPogorându-mă la valePrin istoriei frânturi.Și observ pe el,mărețul:Un batrân amfitrionParca stabilindu-mi prețulDe tânăr centurion.O grandoare mă cuprindeAm un sentiment divinCă in vene îmi pătrunde... Abonare la articolele scrise de daniel bertoni albert
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Românesc - un proiect deosebit de important și de curajos pe care actualul întâistătător al Bisericii noastre Ortodoxe Române Preafericitul Părinte Patriarh Daniel dorește să-l ducă până la capăt, până la bun sfârșit, având suficiente și eficiente argumente în impunerea și susținerea acestui măreț și nobil demers, câteva din aceste argumente, evocându-le și noi, în cele ce urmează, (și) cu ajutorul comunicatului Biroului de Presă al Patriarhiei Române și al Centrului de Presă „Basilica”, publicat in cotidianul creștin „Lumina” din 01.08.2011; (http
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
buretele și, în loc să o ascult sau să-i cer un strop de apă, i-am zis să-mi arate sânul. „Isus, dragule, nu se poate!” „Sânul, femeie, vreau să pier privindu-ți sânul!” „Isus, mă dezamăgești. Destinul tău e prea măreț pentru a te coborî la o plăcere atât de lumească.” „Nu!” i-am strigat. „L-ai arătat atâtora, sumedenie de călători și bătrâni libidinoși - orișicui, până te-am întâlnit - și acum tocmai mie, care te-am izbăvit și ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de pe absidă, continuă poetul. L-am văzut. E atât de mare Încât te face să Îți Înghețe sângele În vine. — Ambrogio e un artist desăvârșit, un maestru În meșteșugul lui. Stă În firea celor mari să se confrunte cu operele mărețe și să se mistuie În această Încercare. Pentru mine, a fost o bucurie că i-am putut fi de folos. Îmi este tare drag. — Cum l-ai cunoscut? Întrebă Dante, frapat de faptul că spițerul vorbea despre mort fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Eurasia. Al douăzeci și doilea și ultimul Mare Maestru, Jacques de Molay, nutrea poate cea mai consistentă speranță că va reuși să așeze Întreg pământul sub conducerea spirituală a unui singur suveran pontif iudeo-creștin. Liderii Ordinului nu doar Întrezăreau scopul măreț al unității lumii, ci și intenționau să unească practic statele Europei cu cele ale Orientului printr-o pace universală. Pentru ei, Pământul Sfânt era locul care adăpostea mormântul unui profet, nicidecum al unei divinități, și ar vrut să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tânărului călugăr Iovănuț, care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente lumesc că unele părți ale netrebnicului trup bărbătesc pot căpăta uneori o independență cu totul ieșită din comun. în sfârșit, cam pe când mărețul Phoebus trecea fâșia orizontului în Vest, dunărenii porniră la drum: Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și Broanteș spre Stambul, Metodiu și Iovănuț spre Moldova. Să-i urmărim oleacă pe aceștia din urmă. După vreo două ceasuri de cale bună, se lăsă noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vechile podgorii domnești pe drumul numit acum „drumul forestier” și dacă ajungi pe culmea cea mai înaltă a muntelui Ceahlău, vei vedea o țară mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pe pământ. Ea seamănă a fi un măreț și întins palat, cap d’operă de arhitectură, unde lega mama naratorului motoceii la un capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei. Aici oamenii sunt tăcuți, serioși, cu liniile feței puțin cam obosite și-i salută respectuos pe Domni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe moldoveni prin moliciunea lui. Cadâna plecă cu sfiiciune privirea. Mda - zise sultanul, trecând firesc peste stânjeneala cadânei. Și-apoi? — Apoi duș sau spectacol - zise cadâna. — Duș - hotărî sultanul. — Luminăția-ta - interveni timid viziriul - n-aș îndrăzni să vă tulbur măreața pauză dacă n-aș cunoaște cât de adâncă e grija ce purtați oriunde pentru acele întâmplări și ființe care bat la înalta Poartă a înțelegerii dumneavoastră... — Frumoasă frază! - răspunse sultanul ștergându-și ceafa. De unde-ai scos-o? — Din Tacit, luminăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bătrân, om ce nu știa scrisul și cititul, dar care cunoștea ca nimeni altul fumăritul și pescuitul. Mazilirea domnilor - grija cărturarilor. Căci foarte îngrijați de felul cum îi va primi noul domn erau Metodiu și Iovănuț. Va înțelege el oare măreața și nu îndeajuns îndeplinita lor misiune de alianță cu creștinătatea italică, cu atât mai mult cu cât misiunea fusese pusă la cale de Barzovie, iar el, Sima-Vodă, părea extrem de credincios turcilor? Cei doi călugări nu-și puteau da seama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ostenitele lor ciolane, colțișor în care el amenajase deja un fel de așezământ din ceea ce li se spune popular „niște paie”. O satisfacție adâncă se putu imediat citi pe chipul moldovenilor; într-adevăr asocierea frigului cu întunericul era o operă măreață, dar ei nu erau pregătiți încă s-o suporte, așa că încuviințară pe dată invitația creștinului și pătrunseră aplecându-se în colibă. în colibă - călduț. în partea opusă punctului de vedere al povestitorilor arsamatoriști erau paiele rezervate culcușului copiilor: paie proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Iovănuț fu înapoi lângă Metodiu. — Se poate? - zise Laura și introduse capul pe ușă. Valvârtej, pe lângă ea, pe ușa întredeschisă, năvăli mirosul și se împrăștie ghemuindu-se pe lucruri. — Intrați - răspunse Metodiu. Femeia intră. Nu era frumoasă, dar avea ceva măreț într-însa. Metodiu observă că era părul. Avea un păr negru nespus de bogat, negru, căzând aproape de talie. Fără piaptăn sunt moartă - explică Laura, uitându-se în jur. Unde l-oi fi lăsat? începură tustrei să-l caute. — Nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voastre dacă părintele Pedro, de la poartă, n-ar fi venit în graba mare să mă înștiințeze că, spre adânca mea uimire, doi călugări pravoslavnici de la Danubiu vor a vedea fața luminată la care cu bucurie mă uit și eu acum. — Mărețul Danubiu! - exclamă papa meditativ. Pravoslavnici, zici? — Pravoslavnici, sanctissime, însă vlahi - spuse Damiani. — O anomalie - spuse papa. — Cu siguranță, răspunse cardinalul. De altfel, cu excepția unei porțiuni neînsemnate din aval, fluviul e creștin. Mai mult, în amonte e catolic din mal în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Lăsînd la o parte parantezele, mărturisesc, scumpă Doamnă, că gestul Dumneavoastră mă impresionează. Are ceva din aura inițiaților, din retragerea lui Isus În pustiu sau ca să fim mai moderni, din martiriul voluntar al lui Gandhi. Și totul ar fi fost măreț, dacă Înainte de a vă surghiuni deliberat, de a vă aplica „autoflagelarea“ unei tăceri de șapte zile, vă gîndiți că, În conjunctura În care trăim, nu poți realiza izolarea perfectă nici declarîndu-te nebun și intrînd de bunăvoie În balamuc. Și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
chiar dacă pe voi n-o să vă intereseze această beție a fricii care este exclusiv a mea, eu mă simt datoare să vă amintesc că În fiecare clipă, În cea mai umilă celulă a noastră, se Întîmplă ceva cel puțin la fel de măreț ca atotputernicul cuartet al elementelor - aerul, focul, apa și pămîntul - la care ne Închinăm dintr-o milenară obișnuință. Mă iartă zeiță atotnăscătoare În patru chipuri Înfățișîndu-te navigatorului singuratec, ca o lună luminată pe rînd de cele patru culori ale morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]