1,126 matches
-
arătă spre safire -, între ele câte nouă pietricele mai mici, deci treizeci și șase de pietricele, opt rubine, opt peruzele, opt heliodore, opt ametiste mici și patru mărgăritare mari... Se uită spre catifeaua de pe pupitru și observă mirat lipsa perlelor. Mărgăritare nu aveți? Avem și mărgăritare, dar nu face pentru oameni ca domniile voastre, serenissime, mărgăritarele sunt pietre care trăiesc, și ca tot ce trăiește, mor și ele. Mai bine cristal de stâncă sau poate chiar vârfuri de diamant. Ne înțelegem noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
câte nouă pietricele mai mici, deci treizeci și șase de pietricele, opt rubine, opt peruzele, opt heliodore, opt ametiste mici și patru mărgăritare mari... Se uită spre catifeaua de pe pupitru și observă mirat lipsa perlelor. Mărgăritare nu aveți? Avem și mărgăritare, dar nu face pentru oameni ca domniile voastre, serenissime, mărgăritarele sunt pietre care trăiesc, și ca tot ce trăiește, mor și ele. Mai bine cristal de stâncă sau poate chiar vârfuri de diamant. Ne înțelegem noi din preț, spuse bătrânul și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de pietricele, opt rubine, opt peruzele, opt heliodore, opt ametiste mici și patru mărgăritare mari... Se uită spre catifeaua de pe pupitru și observă mirat lipsa perlelor. Mărgăritare nu aveți? Avem și mărgăritare, dar nu face pentru oameni ca domniile voastre, serenissime, mărgăritarele sunt pietre care trăiesc, și ca tot ce trăiește, mor și ele. Mai bine cristal de stâncă sau poate chiar vârfuri de diamant. Ne înțelegem noi din preț, spuse bătrânul și alte două punguțe se răsturnară pe țesătura neagră de pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
inelul de pecete? — Știe înălțimea ta de la cine. — Doar inelul? — Mai avem și un dar gata plătit pentru soața înălțimii tale. Când se apropiară, vodă și prințul văzură cum negustorul tânăr dă spătarului o punguță din piele roșie, brodată cu mărgăritare, iar acesta îi înapoiază inelul de pecete. Voievodul zâmbea fermecător și părea a nu fi observat scena de lângă pupitrul cu nestemate. Se așeză în jilț și, mirat, se adresă negustorilor care-și strângeau marfa: După cum văd, voi știți bine cine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
odihna, de au înfrumusețat o cu altar și cu tindă nouă și cu zugrăveală fără de pereche făcută de meșterii Nicolae și Radu, nu este un lucru de rând. Or, piatra Bălașei trebuie să fie astfel dăltuită ca să sară ca un mărgăritar într-o lucrătură de filigran, așa cum spuseși, ca pentru o floare rară crescută pe un lujer subțire. Iau cu mine pergmanetul să mă uit mai bine, nu aș vrea să fie prea încărcată înfloritura. Eu aș pleca și rog să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se roage... Rucodelia aduce multă împăcare. Sfinția sa luă dintr-o firidă un sipețel pe care, deschizându-l, scoase din el o pânză pe jumătate brodată cu fire de mătase, sârmă de aur și argint și mărgeluțe din pietre semiprețioase și mărgăritare. Luându-și în drum spre laviță ochelarii de pe masa de tâmplărie, exclamă cu glas plăcut: — Vitreos ad oculis ad legendum - adică sticle de ochi pentru citit -, darul domniei tale când te-ai întors din țările italienilor. De fiecare dată când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nespuse”, se auzea răspicat glasul sfinției sale, acoperit din când în când la început de suspinele fetiței, iar de la o vreme de o mulțime de suspine, pentru că toți plângeam - de noi copiii nu mai era nicio îndoială, aveam lacrimi cât mărgăritarele. La dezlegare, sfinția sa ne spuse numele la toți pe rând, începând cu roaba lui Dumnezeu Ancuța și terminând cu Io Constantin Voievod, unsul Domnului, iar fiecare când își auzea numele ofta ușurat de o mare povară... — Ușurat de povara păcatelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din neamul Grecenilor. Și să bată și acolo în inima Codrului clopotele... Ce-o fi avut Stanca doamna cu logofeteasa Păuna de a strigat-o în ceasul morții? „Păunițo, cu ce-ți greșii, Păunițo, uitași că eu ți am prins mărgăritarele și merișorul în păr la cununie?” Plângea doamna Stanca și o striga pe Păuna logofătului Ștefan... Doamna, surorile și cumnata răposatei nu mai au lacrimi, le au secat ochii. Au tăcut clopotele. De ce? Au terminat slujba, au ridicat coliva? Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne de la masă. La intrarea lui, șoaptele întâlnindu-se din toate părțile ca zumzăitul unui stup se curmară brusc și în tăcerea nefirească Ștefan salută, apoi își plimbă zâmbind ochii prin toată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamnelor. Fără să răspundă, Ștefan verificându-și cutele caftanului își trase umerii în jos și se îndreptă spre fereastră grăbind bătăile inimilor de sub pieptarele de brocard și cămășile cu horboțele. Aș învăța și eu, mă rog domniilor voastre, meșteșugul înșiratului de mărgăritare, se adresă el jupânițelor aprinse roșu în obraji. Până să apară prințul Constantin, întrebând și dânsul de doamna, nici un fir de mătase nu mai nimeri urechile acelor, nici un bob de mărgăritar nu se nșiră pe ața de inișor răsucit. Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învăța și eu, mă rog domniilor voastre, meșteșugul înșiratului de mărgăritare, se adresă el jupânițelor aprinse roșu în obraji. Până să apară prințul Constantin, întrebând și dânsul de doamna, nici un fir de mătase nu mai nimeri urechile acelor, nici un bob de mărgăritar nu se nșiră pe ața de inișor răsucit. Când una din surorile sale cernite povesti cât de bolnavă este doamna, Ștefan se oferi să-și conducă fratele în mica odaie de dormit a mamei lor. Doamna Marica deschisese obloanele grele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tavan, unde apăru un bust de fată, cu părul bălai și ochi albaștri. Din ochi îi curg lacrimi diafane, ca perlele de rouă. Robert îi vede ochii ca două oglinzi de lună nouă, din care curg boabe de argint ca mărgăritarele de rouă. Uimirea îl lasă aiurit, căutând către frumoasa zeiță, stupoarea se lasă pe chipul uluit. -Este Roberta-este Roberta. -repeta în neștire întinzând mâinele spre holograma de pe tavan. Fantasma se topi pe dată, himeră a scumpei năluciri. -Ce-ai făcut scump
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ținut cel din dreapta, dar ce folos dacă cel din stânga i-a dat drumul. Nu a deschis gura, nu a zis nimic. A zâmbit, a închis ochii și a rămas să viseze seara de Crăciun. Cu ochii închiși Ca boabele de mărgăritar, lacrimile brăzdau obrazul și, împletite cu sudoarea frunții scursă pe obrajii roșii, cădeau pe bluza de pânză topită. Fata își supse buzele, iar pe cea de jos o mușcă până la sânge. Simți cum gustul dulce acrișor al sângelui îi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cînd colo, tu ai o bîrnă într-al tău?... 5. Fățarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 6. Să nu dați cîinilor lucrurile sfinte, și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să vă calce în picioare, și să se întoarcă și să vă rupă. 7. Cereți, și vi se va da, căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. 8. Căci orișicine cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește, o ascunde; și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are, și cumpără țarina aceea. 45. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46. Și, cînd găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are, și-l cumpără. 47. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. 48. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
țarină. Omul care o găsește, o ascunde; și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are, și cumpără țarina aceea. 45. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46. Și, cînd găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are, și-l cumpără. 47. Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de pești. 48. După ce s-a umplut, pescarii îl scot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
soarele sorbea roua sclipitoare de pe firavele petale și fiecare apus în care păsări umblau rătăcite prin visuri, începeau pentru mine cu Frența. Templul adevărat al cuvintelor mele rostite sau nerostite încă se afla acolo. Fiecare dimineață îmi transforma lacrimile în mărgăritare și fiecare amurg îmi șoptea că m-am născut din zări crepusculare, ca o lacrimă în plus în Univers. Acolo, alergam desculță prin ploaia de spini, prin nisipul fierbinte sau prin otava deasă și de aceea, acolo, în fiecare fir
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
exact În vremuri de criză, femeie... De câteva zile, subiectul la modă În cârciuma petrecăreților noștri este campania electorală. Că oamenii - când le gâdilă băutura gâtlejul - mai discută și de fotbal, și de femei, și de-ale politichiei. Tichie de mărgăritar ne mai lipsește, Gore! Sandu Șpriț a răcit, ia antibiotice și nu poate să guste Tămâioasa. A luat-o la masă doar ca s-o aibă sub priviri și să o consume În teorie, că practica ne omoară cu zile
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ceruri venită, 10Din galbena steauă ce-aleargă prin cer, Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită Und-razele pier? În fundul cel umed al mărei turbate, În lumea-i noptoasă, în sînu-i de-amar, 15Lucește o steauă în piatră schimbată, În mărgăritar. E-amantul a stelei ce palidă trece Și-aruncă prin nori a ei rază de nea, E-amantul căzut dintre stele, ce rece 20În mare murea. {EminescuOpIV 20} CÎND PRIVEȘTI OGLINDA MĂREI Când privești oglinda mărei, Vezi în ea țărmuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fecioară, Vin lângă mine, să mă uit în ochi-ți, Să uit de lume, ah! să pot uita Fierea cu care ei m-au adăpat În lume. Cine-ar fi știut Că-n fundul mării tu trăești, copilă, Ca un mărgăritar, topit din visul Mării întregi, Și nu te temi că aurul din plete-ți Se va topi în stele - și că păru-ți Amestecat cu ele-ar străluci În noapte-albastră a acestei lumi; Și nu te temi că glasul tău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nisipul cald le-aruncă marea-n jocu-i luminos; Oceanicele corpuri, ca statue de ninsoare, Strălucesc în părul negru, ce și-l uscă ele-n soare Pe-a lor perini nisipoase lenevite lănguros. Apoi fug să-mpopuleze verdea noapte dumbrăvană Și vorbind mărgăritare culeg flori în a lor goană. Dintr-o tuf-ivește Satyr capu-i chel, barba-i de țap, Lungi urechi și gura-i strâmbă, cîrnu-i nas. - De sus își stoarce Lacom poamă neagră-n gură - pituliș prin tufe-o-ntoarce, Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vânt împinsă Și răsună-n noaptea lumei cântul mării blând și mat. Și atuncea peste ape fața sfînt-a lunei pline Își ridică discul splendid în imperiul de lumine, Mării mândre poleindu-i pînzăriile-i de-azur. Ea adoarme-ale ei spume, ca mărgăritarul, sure, Nisipișul strălucește, râuri scapără-n pădure - În oraș, lumini ca stele presărate-n mii de muri. {EminescuOpIV 120} Și-n poiana ce ridică nalții trunchi cu frunze rare, Raza lunei alb pătează umbra verde din cărare, Filomela împle codrii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în strălucire Și ei râd cu veselie l-a păharelor ciocnire, Iară luna rușinoasă pe sub gene s-uită rar. {EminescuOpIV 131} Haina lungă și albastră e cusută numa-n stele, Iară albii sâni de neauă strălucesc, cu de mărgele Și mărgăritare salbă, pe un fir de aur prins; Păru-i lung de aur galbăn e-mpletit în cozi pe spate, Ochii ei căprii se uită la cerescu-i mândru frate Și de melancolici gânduri al ei suflet e cuprins. Înainte de plecare - ea, doinind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu lună) Se arată în fereastă și-și întinde alba mână Moartă din flamida neagră ce-l acopere pe el. El vorbește. Și profetic glasu-i secolii pătrunde: Sufletu-i naintea morții lumineaz-a vremii unde; Gândul lui o prorocie - vorba lui mărgăritar; Și l-aude valea-adîncă și L-aud stelele multe. De pe stânca lui Cesarul stă-n uimire să-l asculte - Vorbele-una câte una lunecă-n ureche-i clar: "Vai vouă Romani puternici! - Umbră pulbere și spuză Din mărirea-vă s-alege
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scoală Ca regele pustiei din stânca de granit; În curte oastea sună cântarea triumfală. Poporul o aude mișcîndu-se-miit. Din muri, din stâlpii netezi, stindardele de fală Desfășurate tremur la sgomotul ivit. Lui glasul îi tremură... dar răspicat și blând Vorbe mărgăritare le-nșiră tremurând. "Vremea pe ai mei umeri s-a grămădit bătrână. Din oase și din vine a stors a vieții suc Și slabă și uscată e-mpărăteasca-mi mână. Brad învechit prin stînce pe tronu-mi mă usuc, Curând va-ntinde moartea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]