7,749 matches
-
drept primordiale faptele concrete. Opt simfonii și un poem reprezintă nu numai un salutar florilegiu analitic prin care este decupat și microscopat întreg edificiul simfoniilor personale compuse pe parcursul unui sfert de veac, ci și un testament în care este stipulată mărturisirea unei remarcabile credințe artistice. Un testament plin de tâlcuri și povețe întocmit cu pricepere, dar și cu smerenia celui pentru care compunerea de simfonii constituie o spovedanie, o suplicație și, de ce nu, chiar o mântuire. Motivația gestului analitic e simplă
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
era destinat a fi postum. Cum însă ipoteza respectivă ar putea să nu fie prea departe, am preferat să fac eu corecturile" (idem). Pascal Bentoiu reorganizează în spiritul libertății ceea ce destinul a organizat odată sub constrângerea împrejurărilor. Capitolele cărții sunt mărturisiri (în care) - mai presus de preocupări artistice sau documentare - țipă dorința compozitorului de a lăsa un semn pe care pasul morții să nu-l poată șterge. E ca o poliță de asigurare în raftul eternității. Autorul dovedește o enormă abnegație
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
În acest sens, cele ce urmează reprezintă o primă încercare, sperăm, măcar promițătoare. Istoria noastră literară a înregistrat drept debut publicistic al lui C. Stere, precum am afirmat mai sus, articolul Socialiștii și mișcarea națională, motivul principal fiind în special mărturisirile scriitorului și omului politic. Este ceea ce se precizează și în biografia alcătuită de Z. Ornea, care dă și coordonatele contextuale: Spovedanie pentru oameni cinstiți (1908) și un discurs parlamentar rostit în iulie 19144. Cea dintîi mărturisire are într-adevăr o
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
principal fiind în special mărturisirile scriitorului și omului politic. Este ceea ce se precizează și în biografia alcătuită de Z. Ornea, care dă și coordonatele contextuale: Spovedanie pentru oameni cinstiți (1908) și un discurs parlamentar rostit în iulie 19144. Cea dintîi mărturisire are într-adevăr o oarecare valoare "probatorie", aici făcîndu-se referire la "primul articol publicat" șsubl. n.ț, nu însă și cea de-a doua, în ea semnalîndu-se doar o activitate publicistică mai veche decît cea de care avea cunoștință unul
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
teoretic", de doctrină 6, și întrucît, pe de altă parte, există acolo două inexactități, anume în datarea articolului cu pricina ("chiar două-trei luni șde la sosirea în țarăț") și în transcrierea pseudonimului (C. Scorțeanu, în loc de C. Sorțescu.). Conștient de insuficiențele mărturisirii respective, Z. Ornea a procedat la o verificare a informației, "cercetșîndț atent în 1971 și în 1986, colecția Evenimentului" (de la înființarea ziarului, la 1 februarie 1893, pînă în august 1893), dar rezultatul fiind negativ, a conchis: "Rămîne, așadar, să acceptăm
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
procedat la o verificare a informației, "cercetșîndț atent în 1971 și în 1986, colecția Evenimentului" (de la înființarea ziarului, la 1 februarie 1893, pînă în august 1893), dar rezultatul fiind negativ, a conchis: "Rămîne, așadar, să acceptăm precizarea lui Stere din mărturisirile citate mai sus." 7. Negreșit, în alte circumstanțe, meticulosul cercetător nu s-ar fi mărginit la "colecția Evenimentului". De data aceasta a făcut-o în virtutea unor "rezerve" pe care C. Stere le-ar fi avut față de gazeta social-democrată "Munca", despre
Începuturile Publicistice ale lui Constantin Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9082_a_10407]
-
avea decît șaisprezece ani, și a fost realizat, probail, la Caransebeș, iar cel de-al doilea, lucrat în cărbune, este datat 1927, în perioada în care pictorul își făcea studiile la București. Această încercare de a sprijini, a posteriori, o mărturisire a artistului în legătură cu propria sa formare, nu înseamnă nicidecum că mărturisirea ar fi îndoielnică sau că ar mai avea nevoie și de alte argumente. Dimpotrivă, ea însăși poate fi invocată ca argument în cazul oricărei observații și evaluări exterioare. Am
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
iar cel de-al doilea, lucrat în cărbune, este datat 1927, în perioada în care pictorul își făcea studiile la București. Această încercare de a sprijini, a posteriori, o mărturisire a artistului în legătură cu propria sa formare, nu înseamnă nicidecum că mărturisirea ar fi îndoielnică sau că ar mai avea nevoie și de alte argumente. Dimpotrivă, ea însăși poate fi invocată ca argument în cazul oricărei observații și evaluări exterioare. Am insistat, însă, asupra acestui moment, pentru că identificarea și autoidentificarea lui Baba
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
pentru a nu fi la fel ca toată lumea. Extrem de interesantă este relația eseistului cu regimul comunist, așa cum rezultă ea din interviurile publicate în prezentul volum. Împins cu destulă lipsă de delicatețe de Adrian Păunescu în colțul fără ieșire al unor mărturisiri politice riscante, Alexandru Paleologu are inteligența, șiretenia și ironia necesare pentru a scăpa nevătămat. Demonstrația sa are o logică impecabilă. Marxismul devine, în explicația de atunci a eseistului, extrasă parcă din lumea unuia dintre autorii săi de căpătâi, I.L. Caragiale
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
aștepte la replici virulente din partea celor care n-au acceptat nici un fel de dialog cu instrumentele Diavolului comunist. Pretind ca, în numele salvării unor reputații oricum dubioase, să nu li se ia preoților români dreptul cerut de către ei enoriașilor: dreptul la mărturisire. Abia apoi poate urma iertarea.
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
o statuie africană sub pat. Replica amuză publicul, dar auzind-o, am simțit în adîncul meu, eu, fiu de colecționar, acel sentiment dublu, de fascinație și de exasperare, pe care îl provoacă o asemenea pasiune. În acel moment, sub impactul mărturisirilor lui Jan, s-a declanșat în mine un proces retrospectiv, care mi-a îngăduit să regăsesc relația ambiguă pe care o poate avea o familie cu colecția. Aceasta devine echivalentul unui "străin" care pătrunde în toate ungherele cotidianului, se insinuează
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
rămâi. Și nici insensibil la efortul lui enciclopedic într-un domeniu care, prin definiție, exclude sistema, încurajând sinteza, pe înalte praguri. Când luăm însă cunoștință de eșecuri ale insului, în succesive vârste, de suferințe ale sale, de momente nostalgice și mărturisiri despre sine în raport cu semeni ce-și divulgă numele, atunci avem de-a face cu latura memorialistică a Fișierului, într-o balanță cu talgere ușor mișcătoare. Vom gusta aici arta polemică a unui feroce portretist. Beneficiază de atenția sa astfel, revenitor
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
și aproape uitata domnie a lui Caragea, utilizînd selectiv și inteligent documentele avute la dispoziție. Aflat în posesia descoperirii, prozatorul se așterne cu entuziasm la treabă. Va scrie romanul în doar șase luni (dacă e să-i luăm în serios mărturisirea din Dedicație), probabil în intervalul 1861-1862, paralel cu cronicile sale dramatice închinate autorilor români, cronici care înlocuiesc - pe timpul redactării romanului - cronicile muzicale. Filimon încadrează o încleștare concomitent pasională și de putere (temă romantică tipică) în istoria verificabilă, adică în perioada
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Ți se pare, crește iarba!" Acest cuvânt îmi trebuise din 1945!!! Ideea de mișcare a lumii, de perisabil, de inconsistență, de nepăsare universală la o imensă și fără sfârșit mizerie umană". În afară de supralicitarea unei autointerpretări, e de reținut din această mărturisire ideea de a face din Groapa un roman care să aibă ca supratemă fiorul destinului. Nu prin aceasta e însă interesant și viabil, ci tocmai prin "dogoarea pestilențială" (e tot sintagma autorului) a unei lumi a declasaților și prin fiorul
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
în locul rescrierii jurnalului, ar fi fost mai bine ca autorul să-și redacteze memoriile pe baza însemnărilor pe care le avea. A doua: rescrierea înseamnă, inevitabil, ajustări de atitudine (fie ele și minore), datorate decalajului dintre timpul trăirii și timpul mărturisirii. În mod evident, jurnalul este mai interesant pentru anii apropiați de 1980, când autorul își începe opera de rememorare și de reconstrucție scriptică a propriului trecut. Pentru ceea ce ne interesează în mod special din acest jurnal (anii 1977-1981, când George
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
pe un text publicitar, pregătit special pentru coperta a patra? Oarecum, dar numai acordându-i prezumția de onestitate. Ca pe o glumă care să provoace - în premieră la noi - interesul cititorilor de poezie? E ceva mai probabil. Ca pe o mărturisire categorică a afinităților? Ne apropiem deja de adevăr. Ca pe o forțare ludică a paradoxului, firească în fond, dacă ne gândim că Sociu a corectat minuțios - la Editura Car-tea Românească - seria de volume purtând semnătura lui Alexandru Paleologu? Iarăși suntem
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
funcție în care va rămâne până în 1983), iar Eugen Barbu era colaborator constant la ziar. "Elogiul lui Eugen Barbu" l-a impresionat și l-a surprins pe Octavian Paler. Nu s-a gândit nici atunci, nici în 2006, când face mărturisirea, că s-ar putea să nu fi fost o admirație curată, ci plecăciunea unui colaborator față de șef. Ruptura a venit mai târziu, iar ocazia a constituit-o plagiatul lui Eugen Barbu, după cum explică foarte clar Octavian Paler: "Am fost în
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
această relație. Diferențele sunt de logică. Octavian Paler e printre cei care nu cred că biografia poate altera sau eclipsa o operă, fiind tentat să supraliciteze din mărinimie în direcția esteticului independent și inalienabil: "Nu știu ce impresie vă face o asemenea mărturisire, dar eu am o strângere de inimă când îl văd pe Eugen Barbu minimalizat cu înverșunare azi. A jucat un rol mizerabil în spargerea solidarității intelectuale, dar nu mă va convinge nimeni că omul care a scris Groapa e un
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
își ia tălpășița", este lucrător la o fabrică de textile, la o drogherie, la o tipografie, este ajutor de contabil, apoi se asociază cu niște spărgători, prada sa fiind Cercetări logice de Husserl și Tel Quel de Valéry (cf. propriilor mărturisiri, dacă nu sunt fabulații). La izbucnirea războiului ia contact cu o organizație sionistă, se apropie de I. Ludo, devine redactor la revista semiclandestină "Palestina", începe să scrie poezie, teatru, un roman. Serge Moscovici, tatăl actualului reprezentant al Uniunii Europene, el
Isidore Isou (1925-2007) by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9344_a_10669]
-
mult chiar decît la Mehedinți, unde Ilariu pretinde proconsulatul. Buzăul deșteaptă duioase amintiri d-lui Vernescu. Aci și-a făcut primele încercări de avocat, aci debuturile de june galant...". O schiță. Din mine însumi eu nu pot ieși e o mărturisire care a revizuit literatura. Recuperarea lui Caragiale, non-literarul, vorba vine, dovedește că ea trebuia făcută mai-nainte.
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
era frumusețea/ ta nepăsătoare/ privirea ta mereu doritoare de a cunoaște/ uneori mă rugai să-ți povestesc/ despre frigul singurătății/ era ca și cum mi-ai fi cerut/ să descriu circulația sângelui în artere// dar mai ales nopțile practicam jocul/ acesta numit mărturisirea totală/ nu știu, poate că era iubire acel fel/ de a ne trăi timpul împreună/ norocul nostru a fost/ că nu ne vedeam mâinile/ ca să descoperim dacă/ mai și mințeam uneori" (Neumă III). Protagonistul din Câmpia Borges poate fi, prin
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
Dar nu ajungi să termini fraza, să precizezi, de pildă, că era vorba de o coastă sau o vertebră, pentru că interlocutorul tău, care a prins totuși ceva din zbor din acest început lăsat la mijloc, se pornește într-o lungă mărturisire despre întîmplările și suferințele pe care le-a îndurat el în acest domeniu și în multe altele, încă din tinerețea sa aventuroasă (sau cuminte, studioasă, inocentă etc., etc.) și pînă în anii vîrstei a treia - mărturisire terminată (de fapt, numai
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
pornește într-o lungă mărturisire despre întîmplările și suferințele pe care le-a îndurat el în acest domeniu și în multe altele, încă din tinerețea sa aventuroasă (sau cuminte, studioasă, inocentă etc., etc.) și pînă în anii vîrstei a treia - mărturisire terminată (de fapt, numai părelnic!) printr-o acerbă diatribă împotriva indivizilor cărora li s-au datorat, direct sau indirect, aceste suferințe și încercări, pe care nu-i urăște, Doamne ferește, doar că... Atunci cînd ai dori să te descătușezi de niște
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
cu una. - Nu este nimic malefic sau pervers sau libertin în sufletul tău? Ce păcate ai săvârșit? Spune-mi măcar unul! Aș vrea să rămân în istoria literaturii române ca un interlocutor care a reușit să-ți smulgă o asemenea mărturisire. - Îmi pare sincer rău că n-am destulă putere pentru a-ți răspunde cu haz. Cred că păcatul cel mai greu pe care l-am săvârșit - împotriva mea însămi în primul rând, dar și împotriva poeziei și chiar a lui
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
că în afara reprimării, ar fi dus la ceva. Iar dacă nici în condiții de libertate n-aș fi încercat să schimb ceea ce era de schimbat, m-aș fi simțit vinovată și pentru ceea ce nu putusem să schimb înainte. Iată o mărturisire. O mărturisire căreia mă simt obligată să-i adaug o concluzie nu numai deprimantă, ci și moralizatoare. Faptul că toată risipa de mine însămi nu a reușit să schimbe aproape nimic nu e decât o circumstanță agravantă. Inutilitatea îi răpește
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]