1,766 matches
-
consolare în vise, acolo unde înfloreau grădini cu sute de lotuși, râdeau copii și brațe puternice mă țineau în siguranță. Meryt își punea mari speranțe în aceste vise și s-a dus la un oracol local care a văzut în măruntaiele fierte ale unui țap că mă așteptau iubire și bogății. A venit anul nou și Menna s-a întors la mama lui. Nevasta lui, Shif-re l-a însoțit de data asta și a spus: - Mamă, vino cu noi. Fiii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
evidențe că eu nu știam să gătesc. În timpul anilor petrecuți în casa lui Nakht-re stătusem arareori în bucătărie și cu atât mai puțin pregătisem mâncare. N-am învățat niciodată cum se face pâine în cuptor egiptean, nici cum se scot măruntaiele la pește și nici cum se gâtuie o pasăre. Mâncam fructe necoapte din grădina cam neîngrijită a lui Benia și ne rugam de pâine la Menna. Rușinată, am rugat-o pe Shif-re să-mi dea o lecție de gătit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Îndoielilor care o chinuiau pe fata asta, atunci chiar trebuia să facă o autopsie. Dar să-l lase pe Gildas pe mîinile unor necunoscuți care Își vor povesti ultimele bancuri deocheate În timp ce-i deschid cutia toracică și-i umblă prin măruntaie... - Fratele tău ar fi detestat așa ceva, știi bine, și m-aș detesta și eu dacă aș permite-o. Din respect pentru el - și crede-mă că nu-mi face plăcere să ți-o propun - lasă-mă pe mine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai Înainte chiar ca Marie să-și fi terminat fraza fu la fel de insuportabil ca durerea ei. Chipul energic se nărui, dădu ochii peste cap, trupul i se răsuci, Își cuprinse pîntecele cu amîndouă mîinile de parcă i-ar fi fost smulse măruntaiele. Doi gardieni se iviră, alarmați. - O să ne Întoarcem mai tîrziu... Îngăimă Marie. Yvonne, dînd dovadă de o forță nebănuită, Îi dădu la o parte pe gardienii care voiau s-o ducă de acolo. - Nu! Stați! Au ucis-o, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se apropie de mine și-mi puse capul În poală. - Hai, hai, mă Îndemnă ea cu cuvinte. Îmi puse la gură o piatră scobită ca un căuș și-mi dădu să beau. Am simțit că iau foc. Limba, gâtul și măruntaiele toate mă arseră până În străfunduri, dar am simțit cum Începeam să mă Încălzesc. Apoi am căzut Într-un somn adânc. Era seară când am deschis iar ochii. Eram Într-o casă scundă, pe jumătate săpată În pământ. Totul În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luat calea apei care curge mereu. - Dacă nu luam calea apei care curge mereu, ai mei ar fi pus mâna pe mine. Cât timp ai dormit, i-am văzut cum mă căutau pe celălalt mal. Un ghimpe rece Îmi răscoli măruntaiele. - Sigur erau ai tăi? Râse. Sigur că erau ai lui și nu ai mei. Îi știa după port. Erau singurii care Își smulgeau părul și barba. - Crezi că Tatăl ar fi lăsat ca iubitul lui fiu să fie un fugar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Păzitorul se răsuci brusc, dar nu mai apucă să facă altceva, căci o umbră se repezi asupra lui, cu sulița Întinsă. Vârful ascuțit se afundă, clefăind, În burta păzitorului, spintecându-l, iar cel care ataca, Începu să răsucească sulița În măruntaiele nenorocitului, de parcă ar fi amestecat cu maiul Într-un terci. Păzitorul Își smulse sulița din burtă cu amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra celuilalt, dar se prăvăli la pământ, cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
umăr. - Nu s-a chinuit, i-am strigat cu glasul Tatălui. Tatăl din Cer ne-a dat hrană și puiul tău nu s-a chinuit. Am mâncat pe săturate. Nu am avut curaj să facem focul, așa că am mestecat la măruntaiele ciutanului până ne-au ieșit ochii din cap, dar tot era mai bine decât nimic. Enkim Însă, care se făcuse alb precum norii din zilele fierbinți, abia dacă a pus În gură ceva. Cât timp eu am făcut pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că-ți trece fierbințeala, zise ea, pufnind În râs. Dormi! Și chiar că Enkim a adormit. Când s-a crăpat de ziuă, Enkim era mai bine. Din nou am Înjghebat un culcuș pentru el, ne-am uns toți trei cu măruntaiele ciutanului și am pornit prin pădure, căutând să nu ne Îndepărtăm prea mult de apa care curge. Când și când, unul din noi cobora spre apă, căutând urme de-ale vrăjmașilor, dar până la miezul zilei n-am dat de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l vorbești de rău, căci nici măcar nu trebuie să fie lângă tine ca să te audă. Krog ăsta știe să meargă pe apă cu niște case care plutesc, știe să tragă cu niște sulițe mici, nemaivăzute, știe numele tuturor oscioarelor și măruntaielor din om, și mai știe să Învie și să omoare oameni doar dacă se uită la ei dintr-o parte. Cică are grijă de femei la fel ca de oameni. Unii spun că l-ar fi zărit zburând precum vulturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pfuuh, Într-o gură din aia Încăpea ușor oricare dintre noi. Apoi, Într-o zi, pe când ne opriserăm pe malul unei ape care curge, dădurăm de un animal care fusese cât pe ce să-l sfârșească pe Enkim. Tocmai Înfulecasem măruntaiele unui mistreț Împreună cu Enkim și cu Logon. Runa se chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am mulțumit să doborâm două dintre ele și le-am luat blănurile și măruntaiele, după care ne-am continuat drumul prin zloata Înghețată, fără să ne mai odihnim. Spre dimineață, am dat de un adăpost săpat de mâna omului și, abia acolo am poposit. Mărunțeii nu știau să argăsească, așa că eu și Logon le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un Începător În ale cuvintelor, le făcea să Însemne după cum serveau scopurilor celui cu care vorbea și pe care Îl respecta? Cum-necum, una dintre femeile lor veni la mine și-mi oferi o băutură caldă. Îmi veni să-mi vărs măruntaiele, dar m-am prefăcut că era cel mai minunat lucru pe care Îl gustasem vreodată, ceea ce Îi bucură din cale afară pe cei din neamul ei. Ei credeau că se trag dintr-un cerb, pe nume Cipusik. De cum terminară una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și sângele tău, prind iarăși viață. Pielea ți se face de găină, simți pe spinare gerul exodului nostru, inima ți se strânge de tot frigul pe care l-au Îndurat Krog și ai lui În călătoria peste puntea de gheață, măruntaiele ți se chircesc și ai fi În stare să dai afară tot ce-ai mâncat, numai și numai ca să jertfești, fie și doar o masă, pentru foametea pe care am Îndurat-o noi și de care vrei să scapi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ducă. Parcă, adăugase el după o vreme, parcă nu fuseseră atâția munți de apă pe vremea În care cei ca Vishu nu știau să spună cântul mării de la un cap la altul. Iar Vishu: - Vorba, apa, luntrea și piatra sunt măruntaiele cuiva. La fel ca oamenii, casele, munții și peștii. Pe acel cineva eu nu-l văd. Dacă Îi fac vorbei ceva, ființa asta pe care n-o văd o să pățească ceva. Atunci, și apa o să pățească ceva. Și după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
grea. - Sunt Întregi? Întrebă. - Da’ tu cum ai vrea? se răsti bătrâna. Sunt Întregi și zdraveni, ca și tine. Ca și ucigașul ăsta mut care e tatăl lor, scrâșni ea. Am simțit cum mă trece un fior de răcoare prin măruntaie. - Îl placi pe Dupna, i-am spus bătrânei. - Cum să nu, că doar e fiul meu. Dar, una și cu una fac două. Copiii tăi și femeia sunt una. Tu, nu! Îmi zise ea și mă dădu afară ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
izbi cu un bolovan În cap, amețindu-l și făcându-l să meargă Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să mori pân’ la urmă! mă blestemă vrăjmașul cu ochi pieziși. Of, of! Îi afundasem sulița prea adânc În burtă și, până să apuc s-o scot din carnea lui, mă simții luat pe sus de o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și fu cât pe ce să cad În cap și să-mi frâng gâtul. Sulița Îmi zbură din mâini cât colo, apucai să-l văd pe cel Împuns În burtă cum, stând În genunchi, Încerca să-și vâre la loc măruntaiele ieșite din trup, iar În clipa următoare simții peste mine trupul greu al celui care mă atacase. Abia atunci i-am văzut fața. Ar fi fost om frumos dacă nu ne Întâlneam În luptă de sânge. Avea ochi albaștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut cât eram de lung. M-am ridicat și, fără să mai strig de data asta, m-am năpustit asupra lui Scept care rânjea. - Pricepi ce-am trăit când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă critica pentru că „mă preocupam de condiții exterioare”, când mă uitam la nori. - Te poți bizui pe natură că o să facă ceea ce a făcut natura de când e ea. Crezi că te poți repezi la natură ca să furișezi o privire În măruntaiele ei? mă mustra. Dar asemenea momente luminoase erau tot mai rare acum. De cele mai multe ori părea a fi În comă - și Rosamund Îmi șoptea Îngrijorată: - E Încă printre noi? Adeseori nu‑i puteam răspunde cu certitudine. Ni se repetase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nimic! Trăzni-i-ar! Pe toți! Doamne! Și ce scârbă! Ce pustiu, Doamne! Nu pricep nimic, niște boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și chiar pentru haitele străzii, dar de mila nenorocitului, a amărâtului cine plânge? De mine cui i-e milă? Cui? După ce că am lucrat toată viața, toată viața, auzi? Strungar categoria I! La IMGB. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
același tipar. Nu găseai altceva decât o planetă fără viață și puteai liniștit să scuipi în lături și să compui alt fotomodel. În urma ta, un droid vesel îți înhăța scuipatul ce plutea prin aer și-l purifica, stocându-l în măruntaiele lui electronice. Urmau operațiunile de asolizare și experimentele. Erau așa de asemănătoare unele cu altele, că nava le putea efectua automat, fără să-l mai supere pe pilot. Bună, Samuel. Bună. Mă cheamă Yvonne. Locuiesc după colț. Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu toții. Eram parcurși din când în când de impulsuri răcoroase, de parcă apa mai rece călătorea în fâșii, strecurându-se prin blocurile compacte ale apei calde. Nu aveai timp să te zbârlești de frig. O nouă întindere caldă te înghițea în măruntaiele ei nevăzute. La început, din cauză că săriseră prea mulți, nu vedeam decât spumă și bule de aer. Am ieșit la suprafață așteptând să se limpezească. Mallina se profila la o distanță considerablă, ca un triunghi lătăreț pe care apa scursă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vârtejul curenților de aer și al jeturilor fierbinți de gaze de eșapament venite de la autobuzele care treceau. Hugo se plimba prin mulțime ca un aristocrat blazat. Ei bine, trebuie să te iubim și să te lăsăm, spuse el. Înapoi în măruntaiele metroului, Linia de nord până în Belsize Park, ah, cât de palpitant! Vii și tu, Sally? — Nu, mă duc acasă. Trebuie să mă duc să-mi spăl lucrurile. Ah, Dumnezeule, și eu, spusei eu, gândindu-mă la starea în care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de parcă ar fi făcut sacrificii de sânge pentru a asigura bunul mers al spectacolului, iar eu nu avem de gând să devin următoarea lor victimă. Am presupus că prima fusese Tabitha; îi remarcasem deja absența. Sau poate citeau viitorul în măruntaie. Caz în care îi uram augurului mult succes cu ficatul meu. În interiorul sălii mirosea, ca de obicei, a praf, a soluție de curățat podeaua și a fum de țigară. M-am opri în prag, să verific încă o dată, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]