8,976 matches
-
și era o mândrie pentru fiecare să avem costumul curat, alb ca zăpada țesut și cusut de noi (ei, nici chiar așa ! hai să spunem, de părinții noștri fiindcă noi eram prea mici să-l coasem, da' o cruciuliță-două din mătase roșie tot mai puneam și noi în cusătură, că știm că e al nostru și să-l iubim; doar se știe, până nu muncești tu cu mâna ta, nu iubești și nu respecți nici hainele, nici mâncarea, nici munca altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iubim; doar se știe, până nu muncești tu cu mâna ta, nu iubești și nu respecți nici hainele, nici mâncarea, nici munca altora, nici pământul și nici cerul care te hrănește. Și încă ceva: aș fi putut spune "arnici" în loc de "mătase colorată", da' cred că nimeni nu mai știe acuma ce e ăla "arnici" abia dacă mai știe ce e un costum național). Așa că noi eram, ca duminica, îmbrăcați în costumul nostru, alb ca zăpada. El stătea acolo, înfășurat cumva într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe care nu știam cine și pentru cine l-a strecurat sub brad. Nu mi-a trebuit mult ca să pricep că de fapt "îngerul nostru păzitor" trecuse pe acolo. L-am desfăcut curioși dând la iveală o bluză albă din mătase lucioasă, cu stele roșii brodate pe guler și piept și o fustă plisată de un albastru țipător. Pe un carton lucios, pus deasupra darurilor era precizat că bluza și fusta sunt uniforma tinerelor care urmează școlile de ofițeri ale Armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cutiuțe estetic împachetate cu bijuterii: un set inedit pentru seară, un șirag de perle lung ce mergea cu rochia mea albă de seară și un ceas încrustat ce tânjea să fie purtat la un cocktail de după masă, o eșarfă de mătase naturală și o vază mare și curbată plină de trandafiri artificiali. Angajații luară pachetele și le urcaseră în camera mea. Îmi povesti cu lux de detalii cum îi fu în călătorie și ce locuri noi văzuse. În viața mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și irezistibilă. Doar gândul că frumusețea ei adăpostea ceea ce el avusese prea mult, fără voia lui, îi răscoli stomacul. Prea mult. Ea-i zâmbi, pusă în încurcătură. Primi florile iar el se pierdea în imaginea ei. Rochia era fină, din mătase. Pietricele albe sclipeau. Două bretele țineau "sutienul" din pietre din care curgea materialul mov închis. Mulțumesc. Nu trebuia... Am vrut. Pierdură o clipă. Amândoi. Haina se oferi el să i-o pună. Observă că nu avea nici o sabie. O conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
oprit târziu în noapte. Și noaptea a rămas goală și pustie și îmi era mai frig ca oricând. Și dimineața a adus ceva nou și proaspăt, dulce ca roua. Și toate au trecut. Acum a ieșit Soarele. Dincolo de perdelele din mătase brodate cu steluțe sclipitoare, într-un vast colț de lume se află China. Vecină cu Japonia samurai, codul onoarei și cu minunatele țări ale Indiei de Sud-Est (toate bijuterii, cu specificul lor India, Vietnam, Thailanda, Indochina în splendoarea ei micuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i băiatul? Aiuritul de astă-toamnă, din parc, se grăbește să răspundă Elena. Trebuie să te faci frumoasă. Eu am să te ajut. Îi aduce un costumaș de vară dintr-un material subțire de culoare albă și o rochiță dintr-o mătase albastră, vaporoasă. —Care îți place mai mult? o întreabă soră-sa. — Cred că îmbrac costumașul că e mai decent. —Eu zic să îmbraci rochița că e mai sexi, nu mamă? Îi cere și părerea Silviei. Care îi place ei, e
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cumperi ceva mai ieftin. Hai, Cecilia, nu te târgui cu mine. Mergem prin magazine și îmi cumperi ceva care îmi va plăcea. Îți voi spune. Au mai intrat în alte magazine și într-unul au zărit figuri din plastic, pluș, mătase, țesături pufoase care reprezentau animale. Cecilia a pus ochii pe un pisoiaș gri cu câteva pete pe corp și cu niște ochi sticloși. Uite ce drăguț este pisoiașul acesta. Îmi place foarte mult. Ce blană moale are! Dacă vrei, cumpără
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să-și controleze întreaga fire. A privit-o mult timp ascultându-i respirația ușoară până când ea a început să se trezească, să-și frece ochii cu mâinile ca un copil mic, să se întindă deschizându-i-se larg pijamaua de mătase albăstrie sub care se vedeau sânii pietroși. Matei n a mai rezistat, s-a apropiat de ea, i-a sărutat mâna cu inelul de logodnă. —Matei! de când ești aici? S-a ridicat încrucișându și brațele după gâtul lui. După sărutul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu mai ieșim nicăieri. Mă scuzi puțin, și-a cerut permisiunea Cecilia să meargă la baie să se schimbe. Matei asta aștepta ca să poată comanda la telefon ce să le aducă în cameră. A revenit Cecilia în capoțelul ei de mătase care o aranja foarte bine. Ce frumos îți stă. Vino, șezi aici lângă mine, i-a făcut loc pe pat. Draga mea, nu vreau să pleci până nu lămurim un lucru. — Ce anume? este surprinsă Cecilia. Regret că înainte de a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
deschide lăsând să i se vadă genunchii rotunzi, de sub poala dantelată a furoului de un alb imaculat. Observând, ea vrea repede să-i acopere, dar Matei intuindu-i pudoarea i o ia înainte nerezistând însă să nu-i mângâie peste mătasea fină a capotului. — Te rog uită tot, iartă-mă, hai să ne-mpăcăm, scumpa mea. Vreau să simt pe buzele tale iertarea. Cecilia îl îmbrățișează contopindu-și buzele cu ale lui într un îndelungat sărut. Deodată, se aud bătăi în
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cât și Elena. Au rămas încântate. Ce frumoasă rochie ai, fata mea! Îți vine atât de bine! Am făcut multe probe. Am sâcâit-o pe prietena mea de la casa de modă din Germania. Ce material frumos! o pipăia Elena. — O mătase dantelată nemaipomenită, o cerceta și Silvia. Vei fi o mireasă frumoasă. Când te-o vedea Matei, pică-n fund de dragul tău, o încredințează Elena. Aveți grijă că Matei poate mai vine pe aici. Să nu cumva să-mi vadă rochia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dat seama că este tot atât de frumoasă ca cea pe care și-o adusese din Germania, dar pe care o uitase, cu atâtea pe cap, cu deosebirea că cea oferită de Matei era foarte sexi: decolată, cu bretele, scurtuță, dintr-o mătase foarte, foarte fină. În timp ce se uita în oglindă să vadă cum îi vine, Matei o întreabă: —Ai terminat, draga mea? — Da! Sunt gata. Matei întră și văzând-o cum se privește în oglindă, îi dă jos prosopul de pe cap lăsându
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă. Și, atunci, țipătul privighetorii, sub lună, și o întunecare a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
frângeau, întreaga-i făptură, atât de fragedă în ciuda unor ușoare rotunjimi care nu făceau decât să îi dea și mai mult farmec, părea zguduită de o povară imposibil de purtat. În jurul gâtului, se zbătea cercul viu al unei eșarfe de mătase neagră, cu o puzderie de petale smulse, parcă, de vânt. Ea ne cerea scuze, înțelegeam treptat, se pleca și nu îndrăznea să se mai ridice, Reiko își ridicase sprâncenele a mirare, iar eu îmi doream, pe jumătate vinovat, pe jumătate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
personajului masculin devine, printr-un insolit transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis al contemplației chiar dispare, fiind substituit de elementele de decor, redimensionate și recontextulizate de psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era, întâmplător, întredeschisă. Privind înăuntru, el observă că, în ciuda izolării așezământului, priveliștea ce i se oferea era surprinzător de netedă și de clară. Perdelele erau întrucâtva răvășite, permițându-i să privească până departe". Prin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
feluri de tămâie: este vorba de substanțe rășinoase provenite din arbori exotici precum aloe, combinate cu miere și diverse plante și, apoi, solidificate sub formă de cuburi sau de bețișoare. Sunt arse în recipiente speciale, nu numai pentru a parfuma mătăsurile folosite la kimono-uri, ci și pentru a purifica atmosfera din casă sau în tratamentul anumitor boli (în temple, bineînțeles, se folosesc în timpul ceremoniilor religioase, atribuindu-li-se diferite proprietăți de ordin spiritual menite a ajuta mintea devotului să pătrundă în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
comparație, uriașe, cu sâni enormi, cu picioare lungi și drepte, cu păr blond sau roșcat și cu ochi verzi sau albaștri. Nu bărbații le alegeau pe ele, ci ele însele își alegeau bărbații. Tinerele maiko și-au dezbrăcat veșmintele de mătase, pentru a descoperi că secolele de șezut în poziția tradițională, cu picioarele sub bazin, le strâmbaseră genunchii. Sânii, strânși puternic de brâul cel lat al kimono-ului (obi), nu putuseră să crească. Părul, tăiat acum până la umeri, avea firul gros: nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea va țipa subțire, și în marele suspans pe care îl subliniază, din nou, imobilitatea camerei, timpul îngheață. Totul devine așteptare. Pe luciul alb dintre coapse, picăturile de apă își încep lucrarea, o pată închisă se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi, nu poți să știi pentru că ea, la capătul puterilor, își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a marii promisiuni. Între două
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
țipa subțire, și în marele suspans pe care îl subliniază, din nou, imobilitatea camerei, timpul îngheață. Totul devine așteptare. Pe luciul alb dintre coapse, picăturile de apă își încep lucrarea, o pată închisă se ivește, textura se schimbă, mătasea caută mătasea pielii: prin slipul ud, pentru o clipă, se zărește, poate că doar se inventează, nu poți să știi, nu poți să știi pentru că ea, la capătul puterilor, își închide repede picioarele, zvâcnirea întunecată a marii promisiuni. Între două astfel de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
peste acea mare clipă din viața lui, când am reușit așa cum m-am priceput și am făcut cât am putut, să alung tristețea de pe chipul lui și să izolez singurătatea în care el era învelit, precum viermele în gogoașa de mătase. El a continuat, povățuindu-mă: -Să-mi zici „bădie,” că tu nu știi, dar eu sunt mai tânăr decât părinții tăi. -Bine, bădie, am zis închizând poarta după mine. -Să mai vii pe la mine, că mă roade boala asta de singurătate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vei fi vreun neobosit muncitor din fabrici, dogorât de vâlvătaia focului și asurzit de huruiala fierului; vei fi vreun călător al patriei Tale obidite și al dragostei tinerești; vreun copil cu păr bălai, născut în palat și-nfășurat în scutece de mătase; vreun străin născut și crescut pe sfântul pământ al țării românești; vei fi avut altă credință religioasă decât a noastră, amestecată cu religia iubirii de glie a acestui neam; vei fi fost poate, copilul nimănui, ce dormitai pe maidane și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de a se Împăuna cu ea. Ceva propriu negustorilor Înstăriți sau Înalților funcționari care, fără a aparține nobilimii, dețineau posturi importante la Curte. Pe mine, totuși, nu mă interesa ambalajul, ci conținutul. Mânuța aceea, Încă infantilă, albă ca hârtia de mătase, care apărea discret, sprijinită de cadrul ferăstruicii. Reflexele acelea aurii ale părului lung și blond, pieptănat cu cârlionți și zulufi În tirbușon. Și ochii. În ciuda timpului scurs de când i-am văzut Întâia oară și a multelor aventuri și neplăceri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
târziu ca aceasta să-ți mai folosească la ceva. Fapt e că mica domnișoară blondă, cu ochii ca văzduhul senin și rece al Madridului iarna, a zâmbit recunoscându-mă; ba chiar s-a aplecat ușor către mine În foșnetul de mătase al rochiei, În timp ce sprijinea o mână delicată și albă de rama ferestruicii. Eu mă găseam lângă scara caretei micii mele doamne, iar euforia dimineții și atmosfera cavalerească a situației făceau să-mi sporească Îndrăzneala. Mai contribuia la aceasta și faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Era solid, chiar trupeș, cu cap mare și ten rubicond, cu un păr negru și des care Îi acoperea urechile, cu o bărbuță neagră și scurtă și cu mustăți falnice și lungi, răsucite În sus peste obraji. Purta veșminte de mătase albastră-Închis cu discrete broderii negre, această ultimă culoare fiind și aceea a pantofilor și ciorapilor; iar pe piept Îi lucea roșia cruce de Calatrava, care Împreună cu jaboul alb și un fin lănțug de aur erau singurele contraste ale unei Îmbrăcăminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]