110,184 matches
-
mergi, domnule profesor?" Mă uit: era Nae Ionescu; la răspunsul meu că mă duc în oraș, mă poftește în mașină. Era un Mercedes, o splendoare de mașină sport, deschisă, de două locuri, căptușită cu piele roșie, strălucind de frumusețe. ŤFrumoasă mașină - îi spun eu - e a dumitale? Da, e a mea, e un cadou pe care mi l-a făcut ,I. G. Farben" ale cărei interese le reprezint aici.ť. N-am mai insistat, era clar și am schimbat subiectul, vorbind
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
povestire cu o posibilă interpretare jungiană a motivului necesității, despre conivența dintre vis și realitate, mai exact, despre visul ca cifru parțial al design-ului existențial, o povestire al cărei cusur este faptul că scena cheie cu inexplicabila pană a mașinii ce preîntîmpină accidentul mortal al protagonisului apare, în detaliu, în filmul lui Krzysztof Kieslowski din 1985, No end. Altfel, Aceeași întîmplare, alt personaj este o povestire poetică și misterioasă, bine tensionată, cu cel mai elaborat incipit dintre toate povestirile cărții
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
dârz și inflexibil alege calea cea mai scurtă, simpla denotație, dezvăluirea dintr-odată și cu totul a propriilor convingeri: ,Bărbați politici să ne apere nu sunt!/ Ei trăiesc și procreează cum știu/ În cartierele cu multă pădure,/ Cu vile și mașini de primenit/ Atmosfera; de orice impuritate politică,/ Meteorologică sau recalcitrantă.// Dar eu sunt poet în Partidul Comunist/ Și vreau să-mi îndeplinesc îndatoririle." (Cartier). Ce înseamnă, oare, această îndeplinire a îndatoririlor de poet comunist? Înseamnă scrierea unor versuri... deloc convenabile
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
Copiii și bucuriile puterii și-ale slujbelor/ Supreme. L-au prins și l-au vândut/ În viraje oceanice./ Unul singur a părăsit fotoliile, tribuna/ Și-a plecat pe cruce în pădurile virgine./ A fost ucis pe când venea la apă; cu mașina/ Roentgen l-au găsit. S-a ridicat la cer/ Și noi îl căutăm nebuni./ Chipurile altora le cumpărăm să ne lipim/ La pieptul bărbatului politic/ Pe care să nu-l strice timpul, tagmele/ Și-amenințările; manevrele și ura." (Iconografie, dedicată
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
obsesiei și în disprețul oricărei eufonii. E mai degrabă proză aici decât poezie, o pastă verbală densă ce umple spațiul paginii fără a lăsa cel mai mic lăcaș de ventilație lirică: ,Suflă țăranii cu capetele lor de cai/ În scăldătorile mașinilor - nici fiert/ Nici înghețat;/ Trece mama cu sângele fiului/ Până la genunchi, ca printr-o mlaștină:/ Industrii;/ }ăranii suflă ca vitele-n scăldătoarea/ De lapte, de ulei, de sânge -/ A industriilor;/ Se laudă ocârmuirea, țăranii suflă/ Cu boturile lor de cai
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
spărgând tarabele Venerei și proiectându-și imprecațiile în obrazul boit al luxurii. Contramodelul său fiind cel al unui eros frust, țărănesc, ingenuu la modul împerecherii făpturilor lui Dumnezeu. Un adevărat spectacol pirotehnic îl constituie însă inventarierea industriilor, a tehnologiilor și mașinilor, cu scopul transparent al osândirii lor. La antipodul lumii rurale și mușcând din ea cu voracitate, până la atingerea fibrei de rezistență a nației, progresul industrial (care altor poeți din epocă le smulge accente de entuziasm) este echivalat cu un blestem
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
să le cumpere, că doar n-o să umble pe jos ca Badea Cârțan, în toată nenorocirea obezității lor... Privește-i, numa'! Și-apoi: bine ne-ar sta să-i vedem la televizor pe aleșii neamurilor plimbându-se prin țară în mașini vechi și uzate? - Nu, răspund repede, sigur că nu! Ferească-i Dumnezeu! Ar fi înspăimântător... Iar 330 de mașini noi pentru o economie națională care duduie și-i crește PIB-ul într-un an cât la alții în trei, ce
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
-i, numa'! Și-apoi: bine ne-ar sta să-i vedem la televizor pe aleșii neamurilor plimbându-se prin țară în mașini vechi și uzate? - Nu, răspund repede, sigur că nu! Ferească-i Dumnezeu! Ar fi înspăimântător... Iar 330 de mașini noi pentru o economie națională care duduie și-i crește PIB-ul într-un an cât la alții în trei, ce mai contează? E vară și căldură de ar crăpa refractarele oricărui cuptor Siemens-Martin. Doamne-ferește-ne de rău! Bine că nu
De la isterie la bâzâială by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11469_a_12794]
-
un Bugatti 1905. Rabla, surogat de Rosinantă, fusese botezată duios după o Dulcinee la fel de adaptată parabolei, Felicia Imaculata. Pentru a contrazice parcă propria-i notație de jurnal ,Erudiția distruge invenția", autorul face din biblioteca ambulantă care este ,Înțeleptul" o adevărată ,mașină de spus povești". Limbajul în care traduce Anghelache - Panza teoriile eruditului turist dă în ograda paremiologică a lui Creangă: , Minte la nebun cît glas la un pește", ,înghițise un ac și scosese un fier de plug", ,unu' cu plinu', altu
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
la care ar trebui să se renunțe urgent. Cine a făcut proiectul ar trebui trimis să se joace cu găletușa în nisip, prin parcuri. De pe urma unor asemenea îmbunătățiri, circulația din cartierul Militari s-a transformat într-un coșmar. Coloane de mașini mai lungi de un kilometru și o poluare sinistră, fiindcă edilii sectorului nu sînt în stare să se gîndească și la consecințele măsurilor pe care le iau. Interdicții stupide de tot felul te fac să mergi kilometri întregi, ca pe
Bucureștiul luat în arendă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11509_a_12834]
-
în care regizorul utilizează expert steadicam. Doar ilustrarea sonoră cu arhi-folositul ,Nessun dorma" strică puțin imaginile. H.G. Wells a avut parte la naștere de niște ursitoare prost dispuse. Ultimele ecranizări (americane) ale prozei lui ricoșează din bară în bară, vezi Mașina Timpului, iar acum Războiul Lumilor. Poate e din cauza ,upgradării" protagoniștilor, care nu au nimic în comun cu cei originali cărora le cam lipsea stofa de eroi. Filmul cu Tom Cruise nu se mulțumește să strice doar personajul, ci și inamicul
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
au observat cu stupoare că strategia de-acasă nu se potrivește cu cea din târg și că aceasta e oricum incompetentă. Ironia e că marțienii (tripozi) și-au păstrat aspectul original: ei corespund ilustrațiilor originale din romanul lui Welles și mașinilor descrise în 1938 de Orson Welles. Dar nici asta nu ajută, pentru că filmul e foarte inegal din punct de vedere vizual, ca să încerc o formulare forțată: tripozii țin de o lume, iar efectele speciale reușite, de alta. În ceea ce privește Star Wars
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
lupte cu timpul este admirabil surprinsă de Ioan T. Morar: ,A continuat să mai dactilografieze cîteva lucrări de diplomă, pînă cînd toată lumea a trecut la computer. S-a panicat teribil cînd i s-a terminat rezerva de panglici negre pentru mașină și cîteva zile a bătut pe niște foi de hîrtie pe care nu se cunoștea nici o literă. Apoi a găsit la anticariat un set de panglici nou-nouțe și bine conservate. Cînd nu avea de lucru cu costumele, copia cărți. Le
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
care nu se cunoștea nici o literă. Apoi a găsit la anticariat un set de panglici nou-nouțe și bine conservate. Cînd nu avea de lucru cu costumele, copia cărți. Le așeza la stînga ei și, fără să mai urmărească defel claviatura mașinii, scria aproape în ritmul în care citea" (p. 140). Ca și filmul lui Radu Mihăileanu, romanul lui Ioan T. Morar este, în pofida abundenței de scene burlești, unul fundamental tragic. O tristețe mitteleuropeană se degajă din paginile sale. În fond fiecare
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
aproape exclusiv hai și haideți; forma haideți, care a primit, prin analogie cu verbul, desinența de plural, este folosită pentru mai mulți destinatari, dar mai ales asociată adresării politicoase prin plural (,Haideți să facem un pariu, doamnă" - în transcrierea emisiunii Mașina de tocat, din 9.12.2003). Mai rar apare forma haide, care pare să fie simțită ca mai populară, deci mai agresivă (,Haide să fim înțeleși. Noi nu sîntem o cloacă", Nașul, 12.02.2003). În emisiuni, moderatorul folosește cel
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
îndemn politicos, cooperativ, în care vorbitorul se include. Hai să încercăm și cu unul care nu a fost ,erodat"" (FA = Formula As, 440, 2000). În genere îndemnurile privesc chiar ,gestionarea" dialogului, sînt formule metadiscursive: , Haideți să ne întoarcem la obiect!" (Mașina de tocat, 9.12.2003); , Hai să ne întoarcem la ce a fost în editorialul ăla" (Nașul 24.03.2005); ,Hai să vedem, Ina Voinea, de fapt, de unde a plecat această poveste" (Nașul, 12.02.2003); , Haideți să vedem!" (Mașina
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
Mașina de tocat, 9.12.2003); , Hai să ne întoarcem la ce a fost în editorialul ăla" (Nașul 24.03.2005); ,Hai să vedem, Ina Voinea, de fapt, de unde a plecat această poveste" (Nașul, 12.02.2003); , Haideți să vedem!" (Mașina de tocat, 9.12.2003); , Deci hai să ne înțelegem" (Nașul 24.03.2005); , Ce ar fi făcut azi un om ca Teodoreanu? Hai să zicem că ar fi avut acces la un ziar și rubrica lui" (FRL = Forum România
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
că ați menționat-o" (FRL - 13.03.2002); , Păi haideți să vă dau un exemplu" (Nașul 24.03.2005); , Hai să vă spun altfel" (ib.). Doar accidental găsim asocierea interjecției hai cu persoana a II-a plural - ,Haideți să răspundeți" (Mașina de tocat, 9.12.2003) -; explicația stă în faptul că pentru persoana a II-a există formele de imperativ, bine marcate, iar conjunctivul cu valoare de îndemn nu este folosit decît rar. În fine, am întîlnit chiar un exemplu în
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
vreo câteva ori. Ca și Cioran sau Kundera, ei au știut să profite de faptul că trăim într-un păienjeniș de coincidențe și că fiecare detaliu poate fi o trambulină către altul, semnificația profundă construindu-se în timpul acestui salt - de la mașina de spălat care sugerează tomograful, la bormașina care anticipează trepanația, la cuvântul Herculane. Ultimul e bun de test al atenției spectatorului: recunoașteți cele două contexte în care apare! Iar dacă faceți și ,racordurile" între ce bălmăjește Lăzărescu cufundându-se din ce în ce mai
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
încearcă să ne spună, tandru, Martin Amis. Cu doctori naziști care resuscitează morți la Auschwitz, cu Kennedy care renaște într-o secundă pe străzile Dallasului, cu femei care cedează de la prima întîlnire, cu ploi care se întorc în cer și mașini care se repară miraculos, cu vapoare care își șterg urmele pe măsură ce înaintează adînc în mare. Cu păcate care devin fapte bune și crime care devin isprăvi taumaturgice. Prozatorul britanic nu știe fizică și e bine că nu știe (ne ajunge
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
au găsit droguri la țărăniști, ba chiar a apărut un individ care a susținut că puține zile mai înainte a fost târât cu forța în sediul PN}CD unde i s-au injectat droguri; la liberali s-a găsit o mașină de falsificat bani, iar la Universitate arme! Fără comentarii. Sic rebus stantibus, este greu să uităm fapte demne de comuna primitivă. Din nefericire, interesul promotorilor și apărătorilor mineriadelor a rămas neschimbat de o jumătate de secol: controlul politic cât mai
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
seară târziu și ne grăbim la cină. Povești, farse din și despre teatru. La plecare ne prinde o ploaie torențială de vară. Ion Vartic pleacă pe stradă în căutarea șoferului. Teatrul e un joc, nu-i așa? Șoferul era cu mașina parcată în fața restaurantului. Urcăm și ne recuperăm directorul. Cele nouă zile care au urmat ne-au și m-au aruncat într-o lume a teatrului adevărată, vie, pe care am mai cunoscut-o o singură dată, dar altfel. De dimineața
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
lumină,eroi exclusiv masculi, alienați și izolați, femmes fatales, personaje cu o moralitate ambiguă și subversivă, crima, corupția și pasiunea ca teme majore. Mai mult, e o chintesență atemporală a filmului noir pentru că, la capitolul mizanscenă, Orașul păcatului deține elemente (mașini, haine etc.) care merg de la anii '20 până în prezent. De vocabular nu mai vorbesc, femeile fiind numite ,dame". Oricum, dialogul s-ar putea să vă plictisească uneori, deși nu e lipsit de umor e cam... sec, uneori. Dar nici de dragul
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
identitară a cărei amintire, în Seattle, îi lasă gura apă. Treptat, cei doi tineri ies de pe orbita visului american și, tot mai sastisiți de continua goană după profit la care asistă, încep să ducă "dorul anormalității de acasă". Cireada de mașini de pe autostradă și trotuarele întrerupte brusc, spre stupoarea pietonului ce nu vrea să renunțe la condiția lui; stahanovismul capitalist care face din fiecare salariat un fel de bandă transportoare, un mecanism pe cât de bine reglat din exterior, pe atât de
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
plecată să nască în secret și să abandoneze un copil nedorit, rezultat al amorului ei clandestin cu Veterinarul din satul ei. Așa-zisul Parașutist, Aurel, lucrător în brigada de rachete antigrindină, e prins întâmplător în poveste, luat de ocazie în mașina cu care Dora se întoarce acasă împreună cu părinții și sora ei, Anișoara. Parașutistul e convins să joace rolul viitorului soț față de săteni, dar mai ales față de bunica Aglaia, aflată pe patul de moarte. Însă evenimentele se precipită. Bunica moare împăcată
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]