1,130 matches
-
sau tipologii rizibile, ci și a celor oferite de discrepanțele de la nivel lingvistic. I. L. Caragiale are și incontestabilul merit de a fi realizat o primă ilustrare în literatura română a umorului negru. Povestirea orientală Pastramă trufanda bazată pe o întâmplare macabră, este admirabil prelucrată de creatorul român care știe să dozeze astfel informația, încât efectul de surpriză să fie total. În esență, umorul prevalează, deși se bazează pe un fel de quid-pro-quod tragicomic: turcul Iusuf crede că se ospătează dintr-o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prima, pe care i le-a mâncat; iar ovreiul să plătească turcului douăzeci de lire, fiindcă l-a-nșelat dându-i un sac de haine, în care nu era haine, ci pastramă, și nu pastramă adevărată de oaie, ci de ovrei. 208 Macabrul este la fel de ingenios estompat și în C.F.R. Raport către șeful mișcării, din partea șefului unei gări, prin transferul interesului de pe situație asupra modalității de exprimare a ei, reacția umoristică rezultând ca medie între sentimentul de groază stârnit de știrea sinistră și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la îndoială iubirea pentru logodnicul ucis, decizie având ca firesc resort intim apriga dorință de pedepsire a știutului vinovat, justifică perfect recurgerea la sinucidere ca soluție atât pentru vendetă, cât și pentru salvarea sufletului său pustiit. Pe temeiul acestei farse macabre pe care Nastasia o pune în practică pentru pedepsirea ucigașului, subtitlul piesei, în formula voit oximoronică de tipul "comedie tragică", ar putea fi însoțit de sintagma "umor de spânzurătoare", aplicabilă aici în sens propriu. Piese ca Idolul și Ion Anapoda
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nuvele, până la cel negru, covârșitor, alături de grotesc și absurd în romanul Balanța. La Ion Băieșu însă, omniprezența modelului caragialian nu pare să complexeze, ci dimpotrivă, să confere un plus de valoare, să gireze buna calitate a comicului. Aglomerarea de întâmplări macabre evidențiind în principal bestialitatea masculină și abjecția dezvăluită ca stare normală în infernul provincial din Balanța stârnesc permanent impresia de dejà vu și o ancorează mental de senzațiile de oroare și iritare stârnite de viziunea caragialiană din Grand Hotel "Victoria
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
celebrului farsor. Pentru că într-o telegramă Naicu pune să i se vestească soției moartea sa pe front, aceasta se refugiază de frică în brațele ordonanței, exact în momentul în care, întors acasă cu gândul de a-i juca un renghi macabru, "păcăliciul" se pregătea la fereastră să i se înfățișeze ca stafie a soțului mort. Traversând cu repeziciune stări contradictorii, de la furie, revoltă, groază de batjocura dușmanilor și a prietenilor, toate cenzurate comic de teama de forța fizică a ordonanței, căpitanul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conștientă de inutilitatea sau, mai degrabă, de agonia care urmează "aruncării în lume". Este astfel mare diferența între Iona și Paracliserul, pe de o parte, care au revelația absurdului și decid să pună capăt farsei, ambii jucând câte un renghi macabru destinului absurd, și, pe de altă parte, personajul central din Matca. Deși "coconită" și singulară prin abilitatea de rememorare a fericirii intrauterine, Irina va perpetua moștenirea de filosofie stenică transmisă din generație în generație și va persevera în "lupta cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arsă. Mai departe e zaanaua; miroase a hoit și sânge stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul.108 Atmosfera de primitivitate sălbatică, septică și dezgustătoare, concretizată în buchetul de senzații olfactive și vizuale din registrul macabrului și al scabrozității, transferă asupra cititorului aceeași reacție de repulsie pe care i-o stârnesc preferințele culinare ale eroilor urmuzieni: Ismail mănâncă același viezure în fiecare noapte, iar Turnavitu "îi servă și de salam"109, Cotadi "se hrănește numai cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nimic care să avertizeze un necunoscător de ceea ce se afla după cele două uși din sticlă, cu excepția mirosului și a unei plăcuțe pe care scria simplu: „Morga. Intrarea interzisă“. Am crăpat ușa și m-am uitat Înăuntru. În mijlocul unei Încăperi macabre și jilave se afla o masă de operație care avea o porțiune concavă. Pe părțile laterale ale unei scurgeri placate cu ceramică pătată se aflau, față În față, două plăci de marmură, așezate Într-un unghi care să permită scurgerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Ca și statuile pe care șerpii și vântul le-au orbit. Dar ceea ce am văzut astăzi după-amiază întrece puterea mea de înțelegere. În vitrina unei patiserii erau etalate prăjituri în formă de cap de mort și de tibia. Ironie? Farsă macabră? Mexicul e, într-adevăr, plin de surprize. Pe străzile toropite de soarele moale, vegetal, al după-amiezii de septembrie descopăr o atmosferă greu de caracterizat, mai ales după ce amănuntele încep să se amestece... indieni care, așezați pe trotuar, pregătesc tortillas fără
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ca să îngrămădești o atât de mare cantitate de piatră într-un templu sau într-o piramidă, trebuie să crezi, dacă nu în eternitate, măcar în iluzia ei. Toltecii au clădit, între altele, aici un tzompantli, rămas aproape intact; un altar macabru, unde erau așezate craniile celor sacrificați, dar și un mormânt al timpului! La fiecare 52 de ani, secolul încheiat era materializat într-un mănunchi de 52 de bastonașe, cadavrul simbolic al timpului, care era îngropat în acest monument macabru. Macabru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
altar macabru, unde erau așezate craniile celor sacrificați, dar și un mormânt al timpului! La fiecare 52 de ani, secolul încheiat era materializat într-un mănunchi de 52 de bastonașe, cadavrul simbolic al timpului, care era îngropat în acest monument macabru. Macabru, da, căci nu poți să treci indiferent pe lângă sutele de cranii din el. Unul, cel al lui Yorick, e destul pentru întrebarea lui Hamlet. Mai multe, iată pus în discuție chiar răspunsul firesc. Florile galbene care se leagănă ușor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
macabru, unde erau așezate craniile celor sacrificați, dar și un mormânt al timpului! La fiecare 52 de ani, secolul încheiat era materializat într-un mănunchi de 52 de bastonașe, cadavrul simbolic al timpului, care era îngropat în acest monument macabru. Macabru, da, căci nu poți să treci indiferent pe lângă sutele de cranii din el. Unul, cel al lui Yorick, e destul pentru întrebarea lui Hamlet. Mai multe, iată pus în discuție chiar răspunsul firesc. Florile galbene care se leagănă ușor în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
privirea asupra cravatei lui. Era imprimată cu figuri vesele reprezentându-l pe Bart Simpson. El parcă nu purta astfel de cravate, nu? Atunci, de ce ai venit? Ochii lui negri clipeau vesel către ea. Ciudat, nici biroul nu mai părea la fel de macabru și de deprimant ca de obicei. Voiam să îmi cer scuze pentru vineri, când m-am apucat să-ți dau sfaturi în legătură cu relația ta. A fost... ah..., spuse ea, încercând să zâmbească, dar reușind doar un rânjet ciudat. Băutura a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
altă echipă de criminaliști a fost dirijată la hogeacul lui Junior Nash, ca să caute amprente și urme de sânge. Apoi Millard numără polițiștii prezenți. Erau patru oameni care dirijau circulația și-i țineau la distanță pe civilii amatori de senzații macabre, doisprezece polițai în uniformă, cinci în civil, Lee și cu mine. Millard scoase o hartă din mașină și împărți toată zona Leimert Park în parcele, apoi îi alocă fiecărui polițist teritoriul său și îi spuse întrebările standard pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
au apărut ca urmare a bătăii? Hai, termină odată! spuse Isobel. E jalnic. A fost omorâtă În bătaie! — Uite ce departe sunt costele rupte de pământ, spuse din nou Logan. Nimic. — Mașina, zise Logan, mișcând radiografiile ca pe o marionetă macabră de umbre. Primul punct de impact e șoldul. Răsuci imaginea de la brâu, ridicând-o pe măsură ce răsucea jumătatea de sus În sensul acelor de ceasornic. Costele au lovit marginea de sus a radiatorului. Mișcă din nou radiografia fetei, plecându-i puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se părea că se sufocă, „nu voi ști niciodată cum arăta chipul lor în ultimele zile. Amintirile mele sunt vechi de ani de zile, peste ele nu trecuse încă toată durerea aceea“. Nu rămânea nimic pentru un portret, nici măcar acele macabre imagines, măștile de ceară care se făceau pentru morți și cărora li se datorează expresivitatea dramatică, veritabilă, crudă a numeroase busturi romane, atât de diferite de aseptica, mitologica sculptură greacă. Chipurile fraților și mamei sale fuseseră în întregime încredințate memoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un soi de siguranță, chiar dacă doar la nivel inconștient, că partenerul tău va găsi ceea ce tu nu vei reuși. Însă, Lincoln Rhyme mai avea un motiv, neștiut de toți, pentru care prefera investigațiile solitare: singurătatea creează premisele pentru o intimitate macabră cu făptașul și cu victima. Această relație pur mentală era de mare ajutor în găsirea dovezilor relevante și în imaginarea unui posibil scenariu al crimei. Aceasta era și starea pe care Amelia Sachs o căuta acum în timp ce privea trupul tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Apoi se încruntă. - Ba nu, nu e tot. Mai e ceva. Avea un rând de haine în plus, arma crimei... Totul a fost premeditat. Va încerca din nou, spuse el uitându-se către Sellitto. Sachs aprobă din cap acest pronostic macabru. Rhyme privi ușor absent notele lui Thom. - Și totuși care e legătura între toate aceste lucruri? Bucata de material, machiajul, schimbatul hainelor, deghizarea, lumina din hol, petardele, cerneala mincinoasă... - Mă gândesc că băiatul nostru are niște cursuri de magie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un bărbat slab și foarte sobru care intră în magazin. Pe măsură ce se apropia de Caverna Magică, toată lumea amuțea. Era un magician foarte faimos, aflat pentru prima dată la Tropicana. Era recunoscut atât prin temperamentul său, cât și prin iluziile sale macabre. După spectacol, magicianul îl chemă printr-un gest pe băiat și făcu un semn din cap spre tăblița pe care era trecut numele băiatului. - Te autointitulezi Micul Houdini? - Da. - Și crezi că ești demn să porți acest nume? - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și propriul tău fiu. Pare imposibil, Víctore, pare imposibil ca, după ce mi s-a-ntâmplat ce mi se-ntâmplă, după tot ce-a făcut ea din mine, să mai pot asculta calm subtilitățile astea, jocurile astea de idei, umorul ăsta macabru, ba chiar mai rău de-atât... — Ce? Să mă și distrez. Mă simt furios pe mine! — E comedia, Augusto, e comedia pe care o reprezentăm noi înșine în fața noastră, în ceea ce se numește forul nostru interior, în teatrul conștiinței, jucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îndură cea mai intimă anxietate. „Nu, nu voi mai atinge cartea aceea, nu voi mai citi din ea, n-o voi cumpăra ca să o termin - își zicea el -. Ar însemna moartea mea. E o prostie, știu; a fost un capriciu macabru al autorului să pună acolo cuvintele acelea, dar erau cât pe ce să mă omoare. E peste puterile mele. Și când, ca să mă-ntorc aici, am trecut podul Alma - podul sufletului! -, m-am simțit îndemnat să mă arunc în Sena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acoperea ca să-și ascundă rușinosul său corn de rinocer, bâigui ca un copil pedepsit: Dar ce-am făcut? Nu ți-am făcut nimic. Știa că aceste cuvinte erau În același timp adevărate și mincinoase, și aproape izbucni Într-un râs macabru, aproape că murmură: Azoy. Dar reuși să se controleze, se scuză, se justifică, era uimit și el, nu știa ce-l apucase, apropierea ei Îl amețise, Își pierduse controlul, va putea oare să-l ierte? Ea se Îmbrăcă În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dar nu se obosi să specifice dacă era de altă părere. Într-o țară civilizată, Încercă Wahrhaftig să readucă discuția la un nivel normal și logic, Într-o țară civilizată nu vi s-ar permite să spuneți lucruri atât de macabre despre acest subiect tragic. Există lucruri despre care nu se glumește nici măcar Într-o discuție particulară Într-o cameră Închisă. Dar Fima al nostru e dependent de paradoxuri, iar tu, Gad, te bucuri de orice ocazie de a-ți bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mare m-a încolonat alături de Moarte. Scheletul cenușiu avea picioarele vârâte în bocanci din piele de vițel. De după omoplat, peste claviculă, îi cădea cureaua neagră și lată, prinsă de toba mare, în care sincopă, cu pumnul strâns al oaselor, marșul macabru luat dintr-o simfonie eroică. Am făcut războiul așa cum August Prostul ajută la strânsul covorului din manej. Umblam târând după mine ziua și noaptea ghiuleaua groazei, trainic prinsă de glezna piciorului asudat sau înghețat într-o enormă cizmă potcovită. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apă dispărând pline de grație În adâncul lagunei. Numai că ele, dimpotrivă, susținute de aerul prins În faldurile voluminoase, rămăseseră plutind la suprafață, Înconjurând gondola ca niște hoituri umflate, ca tot atâtea Fenimore Înecate. Era un spectacol În același timp macabru și caraghios, care Îl făcea să simtă acut umilința și nebunia faptului de a fi participat la el. Temându-se că vreun alt vas, aflat În trecere, s-ar putea opri să facă investigații, Îi porunci lui Tito să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]