1,303 matches
-
Ștefan cel Mare (în trecut, Bogdana și Borzești, în maghiară "Szárazpatak") este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Bogdana, Gutinaș, Negoiești, Rădeana, Ștefan cel Mare (reședința) și Viișoara. Comuna se află în sudul județului, pe malurile Trotușului, la sud-est de orașul Onești. Este traversată de șoseaua
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
Traian (în maghiară "Traján"/" Újfalu ") este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Bogdănești, Hertioana de Jos, Hertioana-Răzeși, Traian (reședința) și Zăpodia. Comuna se află în nord-estul județului, pe malul stâng al Siretului. Este străbătută de șoseaua națională DN2F, care
Comuna Traian, Bacău () [Corola-website/Science/300707_a_302036]
-
4% greco-catolici, 1,7% mozaici ș.a. În anul 1930 populația urbană a județului era de 59.232 locuitori, dintre care 39,3% maghiari, 32,7% români, 22,0% germani, 3,8% evrei ș.a. Ca limbă maternă în mediul urban domina maghiara (42,2%), urmată de română (32,7%), germană (22,4%), idiș (0,9%) ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 30,0% ortodocși, 22,3% romano-catolici, 22,0% lutherani, 13,9% reformați, 4,4% mozaici, 3,5
Județul Brașov (interbelic) () [Corola-website/Science/300784_a_302113]
-
Bistrița Bârgăului (în maghiară: "Borgóbeszterce") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Meleagurile localității Bistrița-Bârgăului au fost locuite din timpuri străvechi, la „intrarea de camuflaj” din pădurea seculară dintre Munții Călimani și Munții Bârgăului. În perioada ocupației
Bistrița Bârgăului, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300865_a_302194]
-
aceste meleaguri este documentata de-a lungul comunei primitive, epoca dacica și română, precum și în perioada prefeudala. Perioadă feudalismului este marcată de atestarea documentara a localităților aparținătore comunei Cetate, după cum urmează : Satu Nou ("Uberneudorf" în limba germană și "Felsőszászújfalu" în maghiară s-a dezvoltat de-a lungul pârâului Budușel. Prima vatra a satului a fost mai jos pe locul numit "Husalserfen", ulterior satul mutându-se mai sus pe cursul apei și pe culmea de deal unde se va întemeia "Oberneudorf" (Satu
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
înființarea "Regimentului românesc de graniță pe Valea Someșului". Conscripția lui Klein din 1733 înregistra Satu Nou că așezare mixtă în care viețuiau și 30 de familii de români fără biserică și fără preot. Petriș ("Petresdorf" în germană, "Petres, Petresfalva" în maghiară se află, conform documentelor, în districtul Chirălești. O mărturie timpurie despre existența așezării ne-o oferă elementele din perioada română din biserică aflată în centrul satului și care nu se pot dată mai târziu de mijlocul secolului al XIII-lea
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
țării . Cartierul românesc constituit în partea sudică a așezării a primit biserică în 1903 când aceasta a fost refăcuta și donata comunității de sătenii din Ilva Mare, unde ea fusese edificata la 1748. Orheiu Bistriței ("Burghalle" în germană, "Óvárhely" în maghiară suprapune un castru român, de unde și denumirea pe care așezarea o primește. Localitatea situată la 10 km de Bistrița făcea parte din satele săsești libere care au format "Districtul săsesc al Bistriței. Cea mai timpurie atestare documentara a satului datează
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Sâniob este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. Satul Sâniob (în maghiară "Szentjobb," latină "Sancta Dextra") se află la circa 40 km de Oradea spre nord-vest, pe malul drept al râului Bârcău și împreună cu satele Ciuhoi, Cenaloș și Sfârnaș, face parte din comuna cu reședința în Ciuhoi. Numele și istoria acestei așezări
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
Szent Istvan (Ștefan Cel Sfânt) iar cu aceasta ocazie a fost deschis și mormântul regal. Spre surprinderea tuturor Alteței Sale îi lipsea mâna dreaptă. Abia în timpul domniei lui Ladislau I-ul la 30 mai 1084 a fost găsită Sfânta-Mână (în maghiară "Szent-Jobb"). Dovedind o aleasă diplomație, regele Ladislau nu l-a pedepsit pe Mercurius și nici nu a mutat relicva înapoi în capitala statului. Dimpotrivă, în cinstea Sfântului Ștefan a inițiat o abație în proaspăta numită "Szent-Jobb falu" (în maghiară "falu
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
în maghiară "Szent-Jobb"). Dovedind o aleasă diplomație, regele Ladislau nu l-a pedepsit pe Mercurius și nici nu a mutat relicva înapoi în capitala statului. Dimpotrivă, în cinstea Sfântului Ștefan a inițiat o abație în proaspăta numită "Szent-Jobb falu" (în maghiară "falu" = sat) și a dat ordin pentru construirea unei mănăstiri mai mari din lemn. Aceasta mănăstire a fost sfințită în cinstea Sf. Marii. Enigma că a fost trecută sub hramul Sf. Marii și nu a Sf. Ștefan se explică prin
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
mai degrabă laice cum ar fi : ofereau ospitalitate călătorilor, îngrijeau bolnavii și schilozii, învățau copiii din zonă carte în școala din mănăstire. Alții au scris, copiat sau pictat Kodexe. Au rămas fideli vechii lor devize ""cu crucea și plugul"" (în maghiară "keresztel es ekevel") devenind harnici gospodari lucrând pământul, cultivând pomi fructiferi și viță de vie pe dealurile din împrejurimi. Au crescut animale, cu precădere cai de rasă renumiți, apoi au înființat o balta de pește vizibilă și în ziua de
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
unele drepturi (ex. regele Kalman) alții i-au repus în drepturi (Geza al II-lea). Apogeul a fost atins undeva pe la mijlocul sec. al XIII-lea când mănăstirea avea în stăpânire 25 de sate printre care era și satul Urziceni (în maghiară "Csanálos"). În anul 1239 abația a primit dreptul de adeverire (legalizare) a unor acte. Dar în timpul domniei lui Ludovic Cel Mare în jurul anului 1350 a pierdut acest drept. Mai mult decât atât în anul 1351 partea brațului de la încheietura palmei
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
bisericii se ridică o cruce mare de piatră cu vedere splendidă spre întreaga vale a Barcăului și spre bisericile catolice și reformate înălțate pe locul unde cândva trona vechea cetate a Sâniobului. În anul 1994 pe zidul micuței biserici (în maghiară "kapolna"), din cimitirul romano-catolic, a fost pusă o placa comemorativă în cinstea Sfintei Mâini (SZENT-JOBB) la ordinul și sub directa îndrumare a episcopului Tempfli Jozef. Dacă peste cetatea și mănăstirea Sâniobului se așterne încet uitarea, cultul Sf. Istvan și o dată cu
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
parte din victimele holocaustului și puținii evrei rămași în sat. Cimitirul a rămas în posesia comunității evreiești a României, însă în prezent nu locuiește niciun evreu în sat. Nimigea de jos este atestată documentar în anul 1367 cu numele în maghiară Nemige acesta s-a schimbat în : "Nemege Inferior" în 1392 datorită scrierii în limba latină, "Nemegye" în 1468 (făcându-se referire și la Nimigea Românească), "Zaaznemege" în 1505 deși nu locuiau sași, "Magyarnemegye" în 1530, "Nimigea Ungurească" în 1918 și
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]
-
deosebit de grea din pricină că pot fi socotite la fel de valabile, oricare din punctele de vedere adverse." Autorul lucrării trece în revistă totuși pe mai multe pagini numeroasele variante utilizate, în graba timpului, în diferite documente oficiale ori lucrări de specialitate, de la "less" (maghiara)- care înseamnă loc de pândă (pus in legatura cu sistemul de supraveghere a căilor de acces spre cetatea Rodnei), slavul "les" (aluniș) până la denumirea de"leși" (poloni). Etimologia așezării de la poalele Heniului a preocupat și pe alți istorici și oameni
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Denumirea localității era dată în ortografie maghiară: "Kucsuláta", întrucât rezultatele coonscripțiunii urmau să fie înaintate unei comisii formate din neromâni, în majoritate maghiari. Până în 1918 cea mai mare parte a pământului era proprietate a grofilor(denumirea titlului de conte în maghiară). Dintre aceștia sătenii își amintesc de ultima generație, grofii Ieraru, Chiorniță și Bereski. În acest an Cuciulata devine comună în Regatul României iar Lupșa trece în administrația noii comune. În 1921 are loc prima reformă agrară iar sătenilor li se
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
Cetatea Mariei", în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei, aflându-se la cca. 500 m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
Lunca Câlnicului (în maghiară "Farkasvágó"- denumirea din 1878) este un sat în comuna Prejmer din județul Brașov, Transilvania, România. Satul Lunca Câlnicului este situat în partea nord-estică a județului Brașov, pe malul stâng al râului Negru, la confluența acestuia cu Oltul, pe DN11, la
Lunca Câlnicului, Brașov () [Corola-website/Science/300950_a_302279]
-
Ileni (în maghiară "Illény" ) este un sat în comuna Mândra din județul Brașov, Transilvania, România. În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma (greco-catolic) Inocențiu Micu-Klein decide organizarea unei conscripțiuni în Ardeal, în localitatea românească Ileni au fost recenzate 66 de familii
Ileni, Brașov () [Corola-website/Science/300948_a_302277]
-
Voila (în maghiară "Voila", în germană "Wolldorf") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Brașov, Transilvania, România. Din registrul conscripțiunii din 1733, realizată la cererea episcopului unit Inocențiu Micu-Klein, aflăm că la "Voila"anului 1733 trăiau 80 de familii
Voila, Brașov () [Corola-website/Science/300983_a_302312]
-
Borza (în maghiară: "Egregyborzova") este un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Așezat pe malul drept al Agrijului, satul Borza a fost pomenit pentru prima dată în documentele vremii în anul 1469 sub numele de Berzowa ( "Petri Mór, Szilagyi varmegye
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
anul 1850, în Transilvania se fac periodic recensăminte în care apar date despre Ciglean și locuitorii săi. Ele au apărut în seria de volume ,"Studia Censualia Transsilvanica”" publicate de editura Staff în anii ᾽90 care a prelucrat și tradus din maghiară datele acestor recensăminte din anii 1850, 1857, 1880, 1890, 1900 și 1910. Alte date sunt identificate în documentele publicate online de Institutul maghiar de statistică precum și din șematismele Arhidiecezei Albei Iulii și Făgărașului sau a Arhidiecezei Gherlei, în cazul acestra
Ciglean, Sălaj () [Corola-website/Science/301784_a_303113]
-
Brusturi (în maghiară: "Somróújfalu") este un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Așezat pe malul drept al Agrijului, satul Brusturi apare în primele documente în anul 1585 cu numele de "Ujfalu" ceea ce în ungurește înseamnă ,"sat nou"”. De-a lungul
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
Așezat pe malul drept al Agrijului, satul Brusturi apare în primele documente în anul 1585 cu numele de "Ujfalu" ceea ce în ungurește înseamnă ,"sat nou"”. De-a lungul timpului această particulă apare în componența numelui satului când e denumit în maghiară iar când este specificată denumirea românească numele este "Brusturi" sau un cuvânt din aceeași familie. În 1602 de exemplu, numele satului era "Vyfalu." Primele date despre populația care exista aici a apărut după recensămintele din anii 1715 și 1720 din
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
Cizer (în maghiară "Csízér", popular: Țizer) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Cizerul este una dintre cele mai vechi așezări sălăjene, atestată documentar din anul 1219. În hotarele localității este cuprinsă din anul 1968 și
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]