870 matches
-
când tu însuți nu știi pentru ce-ai vrea să fii iertat! Ocoleam biserica aceea dus parcă de imaginea turlelor Văcăreștilor încărcate de nea, cu blânda frumusețe a celeilalte biserici, din fosta pușcărie, îndurându-și blajină ticăloasa ei omorâre, tăcută, maiestuoasă, copleșitoare ca o deschidere de ceruri. M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care a locuit acolo la sfîrșitul anilor o mie șapte sute și a fost cunoscut sub strania poreclă de Iguana. Acest roman se bazează pe povestea lui. AUTORUL Imensul albatros cu aripi fragile, ce păreau tivite cu alb, a dat ocol maiestuos, la două sute de metri Înălțime, planînd lent, fără demonstrații exagerate, ca și cum ar fi fost susținut În spațiu de o forță nevăzută. Se afla la cea dea treia călătorie dus-Întors, cu punctul de plecare chiar de acolo, de la linia Ecuatorului, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în trecut cele ale celor mai mari criminali din istoria umanității, ar fi putut concepe ceea ce, conform unei surse demne de încredere, a primit din partea excelenței sale domnul președinte al republicii expresivul calificativ de torpilă trasă sub linia de plutire împotriva maiestuoasei nave a democrației. Așa este. Dacă se va dovedi, fără cea mai slabă urmă de îndoială, așa cum indică totul, că acea soție a medicului este vinovată, atunci cetățenii care respectă ordinea și legile vor cere ca maxima rigoare a justiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Singura care urma să rămână așa cu ambele mâini amputate, pe vecie, era Venus din Milo-zeița frumuseții și a dragostei. Îi găsisem într-un târziu, mâna ciungă frântă din umăr, capul și mai apoi postamentul de la nivelul gleznelor mascate de maiestuosul peplu, desprinse. Simțeam nu atât milă, cât un sentiment al datoriei față de statuia aceasta arhicunoscută de generația mea încă din gimnaziu. După ce că într-o anumită epocă îi fusese rupt un braț la una din mâini și o altă mână îi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-l vedea căzând pe jos. Când ieși din birou, trebui să-și sprijine fruntea de una dintre coloanele de marmură și să stea câteva minute, pentru că nu se simțea în stare să coboare sub privirile a douăzeci de funcționari aferați maiestuoasa scară de marmură, fără să se rostogolească până în grădină, în straturile de flori. Unul dintre funcționari trecu în tăcere prin spatele lui, bătu de trei ori în ușa biroului și intră, închizând-o în urma lui. Guvernatorul, care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aștepte la marginea plajei. Exact după cinci minute se auzi urletul unei sirene, își făcură apariția doi motocicliști urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația de pe bulevard se întrerupse pe loc, pentru ca întregul convoi să intre maiestuos în mica grădină a clădirii cenușii. De departe, Gacel putu zări silueta înaltă unui bărbat elegant și semeț, care coborî din mașină însoțit de plecăciunile ceremonioase ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
micuței Dochița, de numai câteva luni, și pătrundea, entuziast, în interior. Nu dură mult și sala începu a răsuna de piesele pe care studenții le pregăteau pentru iminentul preconcert. Luminile se-aprinseră. Invadară sala de concert, propriu-zisă, celelalte încăperi, împrejurimile maiestuoasei clădiri. La intrare, pe un fotoliu, apăru un paner mare, din răchită cojită, uscată, în care scria, un fel de anunț, cu litere cât palma: PENTRU DOCHIȚA. PENTRU OPERAȚIA SA, PE CREER! PENTRU DOCHIȚA, VĂ INVITĂM LA PRECONCERT! Mulți trecători
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
El nu le refuza. Chiar îi și plăcea această postură. După ce a obosit, s-a retras pe o bancă, mai la o parte, și stătea, cam pe gânduri. L-a readus la realitate, din partea opusă a curții, o mână, fluturând maiestuos, ca un fluture. A tresărit. A văzut că este chemat, prin semne, întracolo. S-a dus. Fata, care-l invitase, a sărit ca o scântee, care, din primul moment al atingerii palmelor, l-a fript, ca o jărăgae de nesuportat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei metri depărtare și se pierdu printre trestiile scunde ce creșteau la marginea bălții, căutând, poate, o broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru a deveni năstrușnic de vioaie. Pe drumeagul acela pustiu înainta cu pași măsurați moșul Bulgaru, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apoi Înfrigurat verdictul mecanicului și vindecarea. Dar nu mai era timp de amintiri: hoarda motorizatelor se deda celor mai cumplite isprăvi. „După mine!“ am răcnit, În timp ce evitam, cu o eschivă de toreador, Împunsătura de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la marginea pieței, unde se afla un mall. Ușor de zis, Însă greu de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
armată - gara prin care se târâia trenul personal al oricărei discuții dintre bărbați - dispăruseră din program: fără ascultătoare care să aprecieze eroismul naratorului prin strașnice căscaturi, acestea nu mai aveau nici un sens. O altă specie Înflorise: discuțiile despre fotbal. Reluări maiestuoase au Început să populeze peretele-ecran, portarii plonjau ca niște vulturi pentru a salva goluri ca și făcute, spectatorii izbucneau În tribune cu brațele ridicate, ridicați de fazele pe muchie de cuțit. Cu ajutorul telecomenzii, grupul nostru a avut privilegiul de-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe Rainer și Rainer pe tata. # Bazinul de înot Jörger reprezintă un contrast puternic. Pe de‑o parte, un contrast față de Waldviertel, unde Rainer a fost nu de mult și unde omul n‑a câștigat încă lupta cu natura - „pădurea maiestuoasă, de un verde închis și granitul dur, cenușiu și‑au pus acolo amprenta pe peisaj și o frumusețe simplă, nemiloasă se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
grea și umedă. Se trezi cu un bon între degete, împins în afara cadrului. Plaja năvăli brusc. Întinsă, perfect plană, o dreaptă albăstrie, sub aburul bolții, nisip făinos, zarea mării întregi, desfășurată, culori până la cer. Râsete, mingi și copii și femei maiestuoase, provocatoare. — Ce faci, bolnavule ? Asta ți-e astenia, la mare ? — Să zicem... Manole întinse mâna, vru să-l bată pe umăr, își aminti de cel care venea cu un pas în spate, îi strânse și acestuia mâna, arătă direcția, spre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean și magic al zorilor ce parcă redescoperă dintr-odată pămîntul scoțîndu-l din Întuneric, astfel Încît planeta se ivește cu o liniște impresionantă, maiestuoasă, sculpturală și rămîi cu ochii țintă plini de bucurie și de Îndoială, privind, așa cum au privit desigur primii oameni de pe pămînt, căci a fi martor la acest miracol este un lucru pe care oamenii și-l vor aminti cît vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
parte, intuiția zădărniciei propriei vieți frânează manifestarea deplină a bucuriei, fiindcă Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin sau: Nesocotința n-ar putea sajute / Să-mbraci în fir strălucitor clipita. În acord cu forma și conținutul, tonul e, de asemenea, maiestuos, grav, o contribuție în acest sens având-o atât ritmul și măsura versurilor, cât și lexicul la care apelează poetul, aducând uneori ecouri din tragedia antică, mai ales că artistul știe forța cuvântului, derivând din a celui primordial, de a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din omidă mă învață / și cap rotit supun sub ghilotină. Deși în poezia lui Horia Zilieru, apar și evidente note elegiace, simțite chiar și în contiguitatea gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gol spiritual. Respectul între om și om a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot omul, ca la pușcărie, e un număr, numai că nu îl poartă la gât. Ținuta maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei vor să primească fără contramuncă. Vezi femei și fete, mai ales, vopsite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Patrupedele „asistau” la evenimentul sacru în ordinea firească a vieții. Părinții care pregătesc „cuibul” pentru progenitură - iată o imagine venind din preistorie, prefigurare a unui șir infinit de cupluri. Văzută aici și acum, icoana nu are nimic patetic, solemn sau maiestuos!... Este „ceva absolut normal!” Și Profesorul își spune zâmbind de unul singur: „Poate că așa intru și eu în rând cu lumea!...” Este un alt demers spre autocunoaștere: începe să se vadă prin ceilalți, ajungând la convingerea că este un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tragi Într-un leu din mașină, Îl auzi pe Wilson șoptindu-i. Coboară odată, n-o să stea acolo toată ziua. Macomber ieși prin deschizătura din dreptul său, apoi puse piciorul pe scară și apoi jos. Leul stătea tot acolo, privind maiestuos și calm spre obiectul ciudat, umflat și Îndesat ca un fel de superrinocer, pe care ochii săi Îl distingeau doar ca o siluetă. Nu simțea miros de om, așa că privea În continuare ciudatul obiect, mișcându-și ușor capul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai mult. De fapt, prietena era cea care bătea acum toate manuscrisele. Elliot Începuse să bea vin alb și avea o cameră separată. Noaptea scria poezie și dimineața părea epuizat. Mai nou, doamna Elliot dormea cu prietena ei În patul maiestuos. Și au plâns Împreună o grămadă. Seara luau cina Împreună, sub un platan din grădină, iar vântul fierbinte de seară bătea și Elliot bea vin alb, doamna Elliot conversa cu prietena și erau toți fericiți nevoie mare. Capitolul 10 Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oraș și... Mai mulți îi cerură deodată lui Hyrpus să tacă. Gladiatorii și instructorii din jurul lor se dădură deoparte, făcându-i loc unui bărbat înalt, masiv, îmbrăcat cu o tunică elegantă de lână albă cu două dungi purpurii. Înainta drept, maiestuos, așa cum se cuvenea unui lanist de seamă - era Manteus. — Ce se întâmplă aici? Stați de vorbă, în loc să munciți? Eu sunt stăpânul vostru și vă plătesc, iar voi vă petreceți timpul pălăvrăgind? — Iartă-ne, Manteus, zise Rubrus pe un ton mieros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
statuia Victoriei și a celebra astfel victoria lui Antonius Primus la Bedriacum. Un numid ducea mesajul în care Calvia îi scria lui Antonius că statuia îi fusese dedicată și că se afla în locuința ei de la Brixia, unde se ridica, maiestuoasă, pe pardoseala din mozaic reprezentând cele patru anotimpuri, prin care trecuse și Antonius în acel teribil an de război civil, ajuns acum la final. Mesagerul Calviei pieri însă în furtuna de zăpadă cu care se lupta și armata lui Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de bucurie când ești o ființa așa de gingașă și de inocentă, chiar dacă mai intervin și mici probleme. Într-o zi am mers în parc și am vrut să fac un om de zăpadă. Atunci ningea și mi-a căzut maiestuos un fulg de nea în palmă. M-am uitat cu atenție la el. Nu era un fulg obișnuit, deoarece pe ceilalți fulgi îi vedeam ca pe niște simple stele minuscule, dar acesta era diferit, având o formă bizară, parcă desprinsă
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
numi muncă”. Coafeza de la șapte m-a pîndit cînd coboram scările de teamă să nu fiu Înghesuit În lift și mi-a strigat: „Tichie Face parte din ținuta obligatorie a oricui Își petrece viața studiind și scriind. Conferă o Înfățișare maiestuoasă celui care o poartă”. Apoi a răcnit: „Lebădă CÎntă Înainte de moarte”. Plutonierul de jandarmi m-a capturat Împreună cu fiică-sa În liftul pe care-l Îl foloseam acum de teamă să nu fiu prins pe scări și a zîmbit enigmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]