4,229 matches
-
Dumnezeu, reluă Teofilo, arătând spre un al treilea bărbat care rămăsese deoparte, ca și când rasa franciscană pe care o purta i-ar fi impus o anumită rezervă, mai cu seamă În locul acela hărăzit plăcerilor. Un chip mobil și perspicace, asupra căruia maimuța lăsase amprenta limpede a inteligenței, dar și a ambiguității. Dante nu fu uimit să găsească un cleric În tavernă: pesemne că, În afară de Bologna, frații petrecăreți se răspândeau și prin restul Italiei, se gândi măsurându-l din creștet până În tălpi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încearcă să-i Împace să reușească Într-o bună zi. În plan personal, mi-ar plăcea mai mult să fiu urmașul omonimului meu biblic decât al unei primate, cu toate că, dacă Darwin are dreptate, suntem toți Îndatorați până peste cap acelei maimuțe primordiale, fiindcă, de dragul nostru, ea a făcut supremul sacrificiu al renunțării la propria condiție ontologică. - Amuzant, numai că eu Întrebam serios. - Mister Howard, de când sunt aici, răspund la Întrebări. La tot felul de Întrebări. Venisem la dumneavoastră cu speranța că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poate, nu doar a celor raționale. E o chestiune fascinantă, dar și cam riscantă aceasta privitoare la cunoașterea viitorului. Foarte riscantă, uneori, nu Însă lipsită de utilitate. O butadă ușor mizantropică susține că există o singură explicație pentru Împrejurarea că maimuțele din ramura care n-a făcut saltul spre umanoide au rămas la condiția lor: fiindcă au avut premoniția că Într-o zi vor deveni oameni. Vorbind serios, Ceilalți voiau să știe cum vor evolua, ce pericole Îi pândesc, ce rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Însă cred că putem depăși cu relativă ușurință impasul. În fond, cu ce este mai bună ignoranța care ne Învăluie dintotdeauna existența? Sau, ca să revenim la Începutul dialogului, cu ce ne-ar Încânta certitudinea că succedem pe scara evoluției unor maimuțe antropoide ori că suntem creația lui Dumnezeu? De ce ar fi preferabil Dumnezeu unui om de știință la fel de puternic și de atotștiutor? Roger Howard glisa confuz În retorică. O făcea intenționat, ca să-mi ofere răgazul ingurgitării șocului, sau chiar credea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era s-o apuci în cea mai mare viteză la cea mai mare depărtare de el. Părea ceva venit din zorii tenebroși ai umanității, când însuși Domnul, într-o clipă de neatenție, în loc să-l tragă pe om din totuși acceptabila maimuță, încurcase borcanele și-l extrăsese din cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în vreo peșteră din munții ăștia. — Nu cred că am avea nevoie mai mult de o zi ca să cercetăm toată zona asta metru cu metru... - spuse Julio, cel mai mare dintre frații Mendoza. - Pare mai cheală decât un cur de maimuță. — Văd că e cheală, dar ține cont că, până și de la înălțimea asta, se disting chei înguste și adânci, pentru că probabil pe aici a curs un râu cu apă multă care a săpat în piatră... Și de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că toate spectacolele de striptease din lume nu fac doi bani pe lîngă scena de la morgă. SÎntem iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis. Aerul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și amar de o pasăre vil de o mîță vil“ - striga Virgil din toate cele douăzeci și cinci de trompete ale vîrstei sale și ochii lui verzi se micșorau la jumătate ca Într-o scurtă eclipsă de lună - „și chiar de o maimuță vil“ - continua el Încurcîndu-se În hainele prea largi ale proorocului - „cea care locuiește lîngă foc iese din cînd În cînd din oamenii folositori pe brînci cu toate cele șaptezeci și nouă de fracturi proaspete ehehe să-și Întîlnească umbra“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
visînd fiecare gospodăria celeilalte, un bărbat cu barbă Înghiontit de trei proaspăt bărbieriți, o femeie borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și să asimilăm totul - spațiul ne dictează forma și substanța și calitatea și mai ce? E simplu, În spațiile acvatice animalele au membrane care le unesc degetele ca să poată Înota, În junglă șerpii atîrnă de copaci ca lianele și unele maimuțe au cozi lungi ca o funie cu care se agață de crengi și saltă mai departe, viețuitoarele subpămîntene sînt oarbe ca să suporte Întunericul ca pe un mediu normal și totul devine normal cînd Îți reglezi predispozițiile la baremul obișnuit, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
era copia fidelă a Paradisului, după alții era mai degrabă aidoma unui azil de animale bolnave. Iar Profesorul Angelo a văzut că nu era bine așa și a adus de la circ primul antropoid. Adică l-a furat, Doamne iartă-mă. Maimuța neastâmpărată, de un stat de om, nu se încadra defel în ambianța paradiziacă, așa că profesorul i-a cumpărat din prima zi o frânghie pe care a încolăcit-o la un capăt de un copac, iar pe celălalt l-a legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în ambianța paradiziacă, așa că profesorul i-a cumpărat din prima zi o frânghie pe care a încolăcit-o la un capăt de un copac, iar pe celălalt l-a legat de grumazul animalului. Asta ca vizitatorii să nu privească o maimuță printre gratii, cu libertatea de mișcare prea mult îngrădită. Iar a doua zi, oaspeții grădinii au văzut ceva în formă de om, spânzurat la patru-cinci metri de pământ, cu fața spre poarta Raiului. Profitând de avantajele perioadei de belșug, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în liniștea de acolo, cu ecou de-a lungul coridorului de marmură, până la ușile de mahon de la intrare. Nici un răspuns. Eram gata să renunț când, de după ușa apartamentului vecin se iuvi un cap. Era capul unei femei, curioasă ca o maimuță. Restul corpului ieșise puțin încovoiat și cu sfială, ca și cum în orice moment putea să dispară la loc înăuntru. Era mică și arăta destul de bine pentru vârsta ei, vreo șaptezeci de ani sau ceva de genul ăsta, într-un pulover verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
umbră pământului degeaba. Dar astfel de asocieri cretine numai eu pot să fac. Până la urmă am scos-o cumva la capăt: - Păi n-ai înțeles? John Johnson, regizorul, vrea să zică că ăsta e singurul lucru care mișcă lumea de la maimuță-ncoace, și-anume pula-n pizdă, iartă-mă, cum să-i zic, că e clar, chiar dacă filmul nu e complet. Direcția în care curge timpul nu-i nici una dacă stai să te gândești, pentru că mereu suntem îndrăgostiți și nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am crezut că am să văd cum a început totul. Nicicând. Lumina care se așterne vederii mele strălucește hâd. Prea-hâdă este, desigur, și procesiunea a ceva ce încă nu înțeleg. Procesiunea a ce, de fapt? A zeci și zeci de maimuțe, e posibil? E posibilă o asemenea groază? Da, asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acestui iad în miniatură, dar mai crunt poate decât cel care mă așteaptă pe mine, sper, o navă spațială. Exact, o navă spațială, căci altfel nu știu cum să percep structura nemaivăzută ce pare să se se ridice din centrul procesiunii de maimuțe dobitoace și lipsite de minte. Dar creatura aceea fabuloasă din mijlocul lor, al cărei chip nu-l pot încă vedea și nici nu cred că mi-aș dori, cine este? Ce zeu din panoplia figurilor celeste s-a întrupat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înțeleg, deși amarnic îmi biciui mintea pentru a o putea face să cuprindă implicațiile acestui moment ce pare a fi hotărâtor pentru destinul umanității. Ar trebui să fac ceva, poate? Să atac viziunea aceasta extraterestră a neființei? Să opresc, poate, maimuțele acelea urâte din dansul lor de început de lume? Dar stai, Dumnezeule!!, ce este lucrul care tocmai urmează să se întâmple și de unde îi cunosc încă nesăvârșitele semnificații dezastruoase? Ce nefericire universală și abominabilă e pe cale să se petreacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ce nefericire universală și abominabilă e pe cale să se petreacă și cum de o pot presimți și judeca, din moment ce încă nu i-am trăit parcursul înfăptuirii? Spun asta pentru că, iată, mirabilă și uluitoare făptură se ridică deodată din ceata de maimuțe, chiar acum, uluind pe toți și toate cu frumusețea-i neobișnuită. Ce zeu muritor și mult prea asemănător celor din ceruri este creatura aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu mult mai mari ca până astăzi? Și totuși... Parcă prea mult seamănă... Să fie chiar el? Exact, el trebuie să fie, îl știu acum, după frumoasa arcuire a liniilor spatelui său, după dezinvoltura cu care s-a ridicat dintre maimuțe și își cere dreptul la cunoștințe. Și totuși... oare e posibil, nu cumva mă-nșel? Chiar să fi ajuns el aici, în acest tablou ciudat de început de gânduri, deși prezența lui pe Pământ n-a fost vreodată dovedită? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
momentele acelea. Arătarea era lângă ei iar lui îi fugea mintea pe dealuri. Avea dreptate psihologul acela american, nici nu-și mai amintea cum îl cheamă, care spunea că... Oare cum spunea? Ah, da: "creierul uman se comportă ca o maimuță beată". Acum, pentru că se afla lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
funcționare interzisese total orice amestec al crupierului în mersul jocului. Voia să vadă care este rezultatul, cum acționează norocul lăsat liber. Mare îi fusese surpriza când constatase că, deși nu face nimic, casa câștiga gras. Păi, eu propun să scoatem maimuțele de pe rulete dacă lucrurile merg atât de bine și fără ele! spusese Boris într-o seară, în timp ce priveau amândoi monitoarele din camera de control. Nici nu mă gândesc, îi replicase Vlad Mihailovici, zâmbind bucuros de ceea ce vedea lasă-le acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
insomnii, patima tinereții și neputința bătrîneții. CÎnd l-a așezat În binecuvîntata grădină a raiului, l-a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s-ar fi deosebit de cîine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și cînd nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce-a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinîndu-se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care dă lecții este prejudecata. Motivat a-l salva pe Tomás de la o viață de penurii și de lipsă de Înțelegere, Fermín hotărîse că era necesar să-l facă să-și exerseze oratoria latentă și sociabilitatea. — Omul, ca o bună maimuță ce se află, e un animal social: de o mare trecere se bucură, În cazul său, clientelismul, nepotismul, bișnița și bîrfa ca jalon intrinsec de conduită etică, argumenta el. E pură biologie. — Iată că s-o schimba. — Ce mojic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
v-am spus, fac parte din familie. Totul se știe. — Din toate astea nu s-a dovedit niciodată nimic. — Dar s-a vorbit, l-am provocat eu. — Lumea Îi dă cu pliscul ceva de groază. Omul nu se trage din maimuță, se trage din găină. — Și ce spunea lumea? Doriți o ceșcuță de rom? E de Igualada, Însă are un stropișor caraibian... E tare bun. Nu, mulțumesc, dar vă țin companie. Între timp, continuați să-mi povestiți... Antoni Fortuny, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]