2,594 matches
-
și numai în linii mari, de cele întâmplate. Nu surprinde însă prea mult faptul că printre aceștia se află și persoane care redau lucrurile din perspectiva tezelor vehiculate de oficialități, S-a vorbit prea multă vreme și insistent despre acțiunile malefice ale unei secte cu ramificații internaționale întinse. Limbajul folosit era adesea aluziv, lăsându-se impresia că vina persoanelor incriminate este, de fapt, mult mai mare decât se putea dezvălui atunci. Mai mult implicit decât explicit, se dădea de înțeles că
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
îți golești forul interior, faci tabula rasa din sistemul tău cognitiv, care va fi apoi, printr-un proces pervers de psihoinducție negativă, modelat cu ceea ce îți oferă regimul. și mulți, foarte mulți colegi și prieteni au căzut pradă acestui proces malefic. A.N.: Or, ei n-aveau nici o șansă... N.I.: Nu, nici o șansă de evadare din acest sistem diabolic. Ultimul asalt a fost dat asupra familiei, care a fost acuzată și condamnată pentru rolul nefast avut asupra lor, a colegilor. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Să abdici, «să-ți prezinți demisia», să abandonezi, să capitulezi, să te retragi și mai ales să destitui, să fii destituit... etc. etc... Găsesc o plăcere aproape sănătoasă în toate nuanțele eșecului” (II, 48). Succesul îi este de-a dreptul malefic, în vreme ce eșecul îl fundamentează. Iată: „Succesul îmi face rău, mă diminuează în propriii mei ochi, îmi macină încrederea în mine, pe când eșecul e afrodiziacul meu. După fiecare înfrângere, îmi revin, recapăt gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală Ă izvor de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
curentă, un mod de existență pentru majoritatea populației. O trăsătură esențială a contextului social și “cultural”. “Răul impregnase universul cotidian, se banalizase” (Oprea, 2002), inoculând frica maladivă față de orice împotrivire, construind reprezentarea socială a unei forțe implacabile, a “unei puteri malefice de-a dreptul supranaturale”. Reprimările violente ale oricăror acte de împotrivire sau de simplu refuz erau astfel receptate ca reacții aproape “normale”, anesteziind orice atitudine critică, orice comportament de distanțare. E. Psihologia cozii Motivul cozii a dominat conversațiile cotidiene, îndeosebi
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
ipostază demonică a lui doctor angelicus, care devine astfel o portavoce a cinismului, a fanatismului și a voinței de putere. Discursul narativ se fundamentează pe un dublu transfer: atât o deplasare de perspectivă prin care autorul se contaminează de viziunile malefice ale personajului său, cât și un bruiaj cronologic prin care istoria se vede scurtcircuitată de actualitate, iar reveriile sadice ale eroului își găsesc ecou în abominațiile secolului al XX-lea. Elocventă în acest sens este lunga discuție între Tommaso și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289943_a_291272]
-
o „trâmbă de vedenii”, o operă inclasabilă, unică. „Hagialâcurile” în timp, în istorie (Pașadia), în spațiu (Pantazi), dar și în realul unei lumi infernale, putredă moral și pervertitoare, către care „craii” sunt trași, ispitiți de Pirgu, bufon, însă și „călăuză” malefică, apar în textul matein văzute din perspectiva unui al patrulea personaj, Povestitorul, amestec de admirație și iubire pentru primii doi (reversul: dispreț și aversiune față de „soitariul” Pirgu) și profundă contrariere la spectacolul degradării și automaculării lor. Viziune ce implică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
puși în fruntea sătenilor”. Avem, anunță chiar de la început organizatorii, „de luptat cu doi dușmani puternici: ignoranța mulțimii sătești și perseverența celor ce doresc să dăinuiască această ignoranță” (Din activitatea..., an I, nr. 1, p.15). Cu toată această opoziție malefică, în numărul doi al Buletinului‚ pe lunile iulie-decembrie 1927, se anunță „O veste mai bună”, faptul că, „deși a întâmpinat atâtea piedici, Căminul nostru a câștigat astăzi întreg satul”: sala de spectacole a devenit insuficientă, sătenii „au căpătat încredere în
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de tomuri sacre, să se gândească la istorie atunci când scrie un roman. E derizoriu... Da, numai că romanul trebuie Întors cu susul În jos, precum clepsidra, dacă dorim să Îl Înțelegem, fiindcă Eliade nu caută, aici, o anistoricitate, ci sensul malefic al istoriei: al istoriei care și camuflează, dar și distruge mitul. Spunea Mihaela Ursa că aspectele cosmologice ale perioadei noastre au fost insuficient articulate. Nu știu dacă este chiar așa. De pildă, dacă intri În Nietzsche, dacă intrăm, puțin mai
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Îi generează teoria. Metodologic vorbind, el este „Întemeiat” În propriul fenomen. Corin Braga: Și mai e ceva. Mirarea nu este naivă. Ea este mai degrabă o formă de deconstrucție foarte lucidă a prejudecăților, Înțelese nu neapărat În sensul unor preconcepții malefice, ci În sensul stereotipurilor prin care gândim În mod curent. Aceasta este, probabil, atitudinea ideală, care se Încadează În relativismul postmodern, cea de scepticism față de scenariile explicative proprii sau colective, care induc un răspuns Înaintea unei Întrebări sau pun o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sau când avem de a face cu instituțiile administrației publice. Piteștizarea se derulează continuu la ghișeele aparatului de stat, În orice contact direct cu birocrația sufocantă de la noi. Cultivarea mentalității de slugoi și a stimulării ființelor avertebrate reprezintă o formă malefică a extinderii experienței penitenciare În societate. Izolarea și subminarea comunicării la nivelul comunității ne face incapabili să ne organizăm civic În România. Românii se tem de români, iar această spaimă ne face să nu ne putem exprima opoziția față de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aș considera, totuși, extreme. Nu Îndemna Iisus Însuși la părăsirea a toți și toate pentru a păși alături de El? Nu În sensul unei teocrații s-a dezvoltat Bizanțul și puterea papală În Evul Mediu? Nu au fost percepuți iezuiții ca malefici și manipulativi de puterea laică a secolului al XVIII-lea, care i-a și desființat? Nu se vorbește despre Opus Dei În termenii unei societăți discrete, care Încearcă să acapareze averi și poziții pentru a dirija cât mai Îndeaproape mersul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mie de oameni, erau câteva mii de răniți, orfani și văduve. Apoi, În 13-15 iunie 1990 a avut loc această acțiune reprobabilă și abominabilă, În primul rând Împotriva studenților și a ideii de universitate; iar majoritatea bucureștenilor, nu neapărat răi, malefici, ci mai degrabă manipulați și „mancurtizați”, au aplaudat venirea minerilor. Acesta este, pentru mine, exemplul flagrant că reeducarea, la nivelul majorității românilor, În ciuda insulelor de rezistenți, opozanți, disidenți, În ciuda mișcărilor din 1977 sau 1987, a izbutit. Nu Înseamnă că plasez
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
COMPOZITORUL: Țara-i o vită și clocește la noi pământul de vite clocește la noi pe noi și zumzăitul zilei și zgomotele murdare ale zilei zgomotul zilei această zumzăială a căldurii PIANISTA (se ridică și începe să înconjoare în chip malefic societatea): Dar deodată Doamnelor și Domnilor stați toți pe stinghia din cotețul găinilor chiar și zgomotele chiar și căldura chiar și mirosurile chiar și mirosul de muncă chiar și ordinul zilei chiar și limba zilei apoi S-A TERMINAT atunci
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
au creat lumea, aceste duhuri supuse greșelii, responsabile de căderea în timp și în materie. Desigur, această întreprindere poate lua mult timp. Totul depinde de ardoarea postulatului de a participa la orgii, partide de desfrâu, incesturi și alte asemenea fapte malefice în ochii partizanilor idealului ascetic și ai moralei moralizatoare. Numai că în acest joc, nimeni nu pierde, toată lumea câștigă: nu există niciun suflet, nicio individualitate care să scape acestui proces de purificare prin mai rău. Garantăm că până și proximitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate determina o obstrucție hemodinamic semnificativă, obstrucție care, la rândul său, va induce o tensiune parietală sistolică crescută și hipertrofia ventriculului stâng (HVS) concentrică, compensatorie. Această HVS este benefică, deoarece menține funcția sistolică normală și reduce stresul parietal, dar și malefică, deoarece alterează relaxarea și umplerea VS [Braunwald, 1997]. Cu timpul, supraîncărcarea de presiune a VS duce la apariția unei așa-numite cardiomiopatii de suprasolicitare, caracterizată prin deprimarea contractilității și dilatarea VS, cu creșterea anormală a stresului parietal sistolic, scăderea fracției
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii feminități din operele lui Boccaccio și Chaucer sunt explicitate în capitolele III și IV, care sunt reprezentative și prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poetul a nutrit o admirație apropiată de venerare, pentru că principiul feminin a fost acela care i-a făcut accesibilă înălțarea către transcendență. Demonicul ține mai mult de o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine de slăbiciuni, menite să-i cauzeze bărbatului decăderea, ruinarea. Femeia care se revoltă, care dobândește o voce distinctă prin care își face auzite dorințele și aspirațiile, care propovăduiește o emancipare și o eliberare din spațiul oprimant
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
plan propria persoană și propriile dorințe, militând pentru emanciparea feminină, pentru demolarea unui sistem social și de gândire eminamente patriarhal, masculin. Ceea ce dorim să reliefăm este faptul că această donna demonicata nu este monstruoasă, ci profund 21 umană, nu este malefică, așa cum, poate, ar apărea la o primă lectură superficială, ci o reformatoare veritabilă, nu este preocupată de viața de dincolo și de perfecțiunea umană, ci vrea doar să acționeze după bunul plac, eliberată de închisoarea căminului și de emblema de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de vedere al mentalității medievale, deoarece, privită dintr-o perspectivă modernă, apare în ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive. Donna demonicata nu face un pact cu maleficul pentru dobândirea unor bunuri materiale sau spirituale, ci cu destinul, cu viața, pariază cu sine însăși că are calitățile și voința de a se impune în universul masculin misogin, de a-și crea un spațiu propriu și este triumfătoare de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu era generală în Evul Mediu, au fost și scriitori medievali care au lăudat femeia, au încercat să o apere de defăimarea publică. Dacă rolul pe care l-a jucat Eva în căderea umanității a dus la crearea unui prototip malefic al femeii, cel al Fecioarei Maria, regină a paradisului, a cerului, a pământului și a tot ce există, vine să accentueze latura virtuoasă a principiului feminin, ea devenind un 21 S. H. Rigby, Misogynist versus Feminist Chaucer, în Chaucer in
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
creații boccaccești vor fi închinate unor femei pentru care naratorul operei mărturisește că nutrește o dragoste profundă. În Povestirile din Canterbury, dar și în Decameronul identificăm o abordare complexă a personajului feminin: pe de o parte întâlnim femeia trădătoare, concupiscentă, malefică, însă independentă, locvace, voluntară, pe de altă parte nu lipsește nici imaginea romantică, ideală, un prototip al unei feminități râvnite de toți, dar și femeia martiră. Aceste capodopere reprezintă o enciclopedie medievală a percepțiilor asupra femeii, a dragostei și a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care personajul feminin uzează cu prisosință. Povestirile ei din următoarele două zile ale întrunirii aduc în prim plan femei needucate, rudimentare, aparținând unor medii obscure, viclene și vulgare: madonna Fiordaliso, o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se transformă într-o afacere. Alison refuză ipostaza de soție devotată, servilă și pasivă, dominată de un soț posesiv și egoist.384 Prin limbuție, trădare, răutate, minciună, cicălire, atitudine fioroasă, prefăcătorie, putere de invenție uimitoare, femeia se înscrie în categoria maleficului.385 Face rău, e conștientă de acest lucru, se bucură când partenerul suferă, e lipsită de scrupule și milă, înclinată doar spre plăcere. Ilustrează o adevărată forță a naturii căreia nimic nu i se poate împotrivi. Cu toate acestea însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pentru că și ea reprezenta un model al nevestei rele ce ar fi putut figura în cartea lui Jankin, de aceea face gestul brutal al ruperii filelor. Este în această atitudine o răzbunare a instinctului împotriva științei, din nou un act malefic din partea personajului feminin: „Ci eu nu dam o frunză de curechi/ Pe-asemeni vorbe și zicale vechi”394 Incidentul, deși va avea unele urmări - femeia va primi o palmă ce-i va cauza surzirea, se soluționează amiabil, cei doi se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]