940 matches
-
bisericești cu texte scabroase, în care locurile comune erau insultarea lui Iisus și a Fecioarei Maria, deseori deținuții fiind dezbrăcați la pielea goală. Unii supraviețuitori povestesc chiar că s-a procedat la inversarea poruncilor din decalog ori la interpretarea lor malițioasă. Și alte practici ori momente religioase erau batjocorite. Astfel, agresorii își 'botezau' victimele în hârdăul cu fecale și urină, la fel cum 'împărtășirea' se făcea tot cu excremente. Simulări cu caracter blasfemic au fost executate și pentru a reproduce zămislirea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
publice, despre isprava imorală și oprită de lege a vreounui satir bătrân care nuși poate stăpâni pornirea erotică.” * Titlul Satirul ce s-a dat revistei nu se poate explica decât sau din necunoștința limbii românești de către editorii revistei sau din malițioasa lor intenție de a viza deja prin titlul revistei vreo faptă din trecutul eroului Dan căruia i-au dat o atât de largă atenție în acest dintâi număr și pe care se vede că voiesc să i-o rezerve și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
viteză, înainte de a purcede la o lectură atentă: din punctul meu de vedere, este decepționantă; cât de inteligent și „stimulating” îmi pare Baumann 2!... Dar, în tot cazul, este utilă pentru materialele pe care le adună. (Și acum o observație malițioasă: l-am recunoscut în Abrahamsson pe elevul lui Widengren: nu îmi face onoarea de a mă cita măcar o dată șsubl. S.W.ț, deși îl citează pe E.O. James și pe alții eiusdem farinæ în legătură cu mitul. Or, îmi pare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
unul care după '89 va binemerita este creionat cît se poate de colorat: "Judecătorul, flancat de doi asesori populari, a căror unică și patriotică datorie era să dea aprobator din cap, se simțea în largul său. Punea întrebări, lansa observații malițioase, după care dicta grefierului răspunsurile primite, întorcînd vorbele pe dos, modificîndu-le înțelesul, potrivit cu nevoile justiției populare. Acest împărțitor de dreptate era căpitan și se numea Liviu Prună. Creierul lui funcționa după principiul aparatului digestiv al unei păsări de curte: înghițea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am zis. Care-i diferența între un demon și o stafie? Până când am pus această întrebare restaurantul dispăruse. Nu mai eram decât eu și Miller într-un separeu suspendat în afara a ceea ce lumea reală însemna acum pentru mine. - Demonii sunt malițioși și puternici. Stafiile sunt doar confuze - pierdute, vulnerabile. Dintr-o dată Miller a dus mâna în geaca lui de blugi și a scos un celular care vibra. A verificat numărul de apel, apoi l-a închis. Pe tot parcursul acestei manevre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gruzini tresaltă la ritmuri caucaziene. Urmează „Kalinka”: scriitoarea din Kaliningrad, Valentina Soloviova, întotdeauna binedispusă, exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice sovietice. Andrei Bodiu ne zâmbește cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat și el de stângismul incurabil al francezilor. Asta e... Noroc că nu ține mult, e doar un potpuriu. Escalele muzicale sunt scurte. Sunt flatați, pe rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
enigmatică. E un strigăt de indignare către toți cei din jur, individul căutându-și martori printre ei. Un bărbat de vreo șaizeci de ani, purtând o sutană de culoarea lavandei, cu cruce pe piept, cu barbișon alb și cu privirea malițioasă: un reverend anglican, dar cu fizionomie eurasiatică și mulatru la piele. Văd cum un călugăr ortodox solid îl apucă discret, dar cu putere, și-l scoate: pătrunsese în capelă prin absida nordică, din spatele Anastasisului. Coadă mare în fața mormântului-leagăn, ca la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe". Deși de repetate ori spusese că singurătatea nu-l deranjează, acum, departe de ai săi, Sadoveanu cade în melancolie. După a treia zi de Crăciun (la 28 "dechemvrie"), iată-l consacrând o pagină malițioasă "d-lui N. Iorga" "cel mai mare dintre toți cugetătorii și scriitorii de orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim și de mâne..." V Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Praful ajuns pe lume reprezintă expresia existenței umane fragile, anihilate de contactul cu sacrul. Opoziția oase - praf sintetizează cele două moduri de a fi în lume, cel dintâi pulsând după modelul zeilor, cel de-al doilea marcat de o simțire malițioasă și de fapte mărunte. Răscumpărarea „păcatului originar” deschide traiectoria drumului pe orizontală și astfel penitența fiului prea legat de imaginea mamei completează axa verticalității și închide ciclul sondării metafizice. Așezarea în anterioritate a uniunii cu sacrul, urmată de călătoria de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puterii și care le erau preocupările; se puteau chiar sesiza și orientările politicii externe ale statului. Am reținut, pentru mine, câtă precizie era în comentariile diplomaților legate de numărul exagerat de mare al portretelor cu figura Elenei Ceaușescu. După cum observa malițios un ambasador dintr-o țară vest europeană, acestea erau cu cel puțin 10-15 % mai multe decât cele ale soțului ei, secretarul general al partidului, președintele țării. În sinea mea, îmi aduceam aminte de anii când eram obligat să particip, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dat naștere unor opere din care reiese interesul pentru aspectele teratologice, Înainte cu mii de ani, câștigând pe de-o parte arta universală și pe de altă parte informația descriptivă, fie ea chiar empirică. De la frescele antichității cu evocarea lascivă, malițioasă și bucolic colorată a lui Pan și a faunilor cu cornițe În frunte și unilateral picior de capră, la demonologia evului mediu fixată În alb-negru de Goya, de la obscenitatea și senzualitatea renașterii până la eroticul Picasso cu minotauri și animale bacante
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
măcar "să latre", pentru că altminteri "mănâncă coloanele degeaba". Călinescu voia să fie temut pentru a fi respectat (și, apoi, pentru a putea convinge), iar această cultură a spaimei și a sperieturii proliferează azi sub penele vioaie. Inteligența e prin sine malițioasă (deși nu sunt convins că, la rândul ei, maliția e prin sine inteligentă) iar critica trebuie să fie măcar un act de inteligență (dacă nu poate fi și unul de înțelegere). Prin condiția genului, așadar, imnurile sunt excluse ori măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
relația frumoasă sau mai tensionată. A. N.: - Cum ați descrie relația cu activistul de partid ? N. D.: - Dacă ați fost membru de partid... C. H.: - Eu nu am fost membru de partid, pentru că tatăl meu a fluierat în biserică [zâmbește malițios], adică nici el nu a fost bine văzut, la un moment dat și eu n-am avut dreptul, din cauza asta, să devin membră de partid. N. D.: - Dar, ați dorit acest lucru ? C. H.: - Nu. A. N.: - Înseamnă că nici
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
prezență respectabilă. Există un anumit gen de fantomă care nu se poate materializa decît cu ajutorul unui cearșaf sau a altei bucăți de pînză, care să-i dea contur. Gains era așa. Se materializa În paltonul altcuiva. Gains avea un zîmbet malițios, de copil, care contrasta În mod șocant cu ochii lui albastru deschis, bătrîni și fără viață. ZÎmbea și asculta ceva care părea să-l Încînte de undeva dinăuntrul lui. CÎteodată, după o doză, zîmbea și asculta ceva spunea șmecherește „Marfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
alături. Când revin, întorsese pe Ionel cu pieptul în jos și se degajase. În acel moment sosește dr. Mețianu cu canule mari. I se pune una și respirația reveni bine, fața se luminează, ochii se animă, surâde și se uită malițios la noi și dr. Angelescu: „Doc tore, vrea să te tachineze“, îi spun; într-adevăr, tot neputând vorbi, face semn că vrea să scrie, și pe bloc, cu creionul scrie citeț, privind la dr. Angelescu: „Nu te impacienta“, căci doctorul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înalt existențiale, astfel zicând, confruntându-ne experiențele intelectuale, lecturile, gusturile, curioși unii de alții, de ceea ce știam și de cum gândeam. Amândoi noii mei prieteni mă cuceriseră prin apetența pentru umor, Modest ilustrându-se prin promptitudinea remarcilor tăioase, șfichiuitoare, prin „întreruperile“ malițioase care-l descumpăneau o clipă pe preopinent, iar Matei prin felul înșelător, perfid în care mima gravitatea, seriosul, când el de fapt glumea. Admiram la Modest suplețea gândirii și iuțeala reacțiilor, iar la Matei logica impecabilă și implacabilă. Viața era
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Comisia Aliată de Control, mare petrecăreț și frec ventator asiduu, cum reiese din film, al caselor de plăcere din Crucea de piatră. Fănuș l-a interpretat cu mult aplomb, potri vindu-i-se rolul ca o mănușă, cum au susținut unii comentatori malițioși. Dar să nu mă îndepărtez de momentul pe care începusem să-l evoc, al cunoștinței cu Fănuș Neagu făcută în primele mele zile de studenție. Venise de la Brăila nu știu dacă plin de bani, cum se aștepta prietenul său devenit
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
până la moartea sa, în 147894. Nu este nerezonabil să presupunem că succesul clar al lui Manetti în fața celor din Pistoia a trezit în Luca Pitti o anumita gelozie. Nu știm dacă după întoarcerea să la Florența, Pitti a încurajat criticile malițioase care l-au tulburat pe Manetti rămâne doar o ipoteză că dușmănia dintre ei a început în acel moment. Însă cu toate acestea, în legătură cu ruptură care a intervenit între cei doi, nu trebuie pierdut din vedere faptul că aceasta a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fusese în mare parte generat de ticăloșia și corupția elitelor politice iresponsabile. Fără îndoială, în această perioadă ambele instituții au folosit ajutorul de dezvoltare pentru a restricționa întinderea comunismului și pentru a sprijini statele-client americane. Despre Nicaragua, George se întreba malițios: ,,Era Fondul superificial când a făcut un împrumut considerabil regimului Somoza cu doar câteva săptămâni înaintea victoriei sandiniste din 1979? Sau a fost încurajat cu delicatețe, dar ferm, să facă aceasta?" (George 1988: 55). În Zair, conducerea cleptocrată a lui
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
privirile lui duse Încă de pe atunci, spunându-mi la obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de o fantezie proprie și un vocabular numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile, mă runte și cotidiene, ale prietenilor și neprietenilor, ale colabora torilor săi mai ajunși, mai apropiați sau inferiori; această glumă a lui Bucuța Își avea, poate, originea intimă În nevoia impe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rămâneam până a doua zi dimineața. Într-una din dăți, ca să pot pleca, i-am pretextat lui Mihai că am de copt cozonaci. „Amicii“ au aflat de treaba aceasta și, în timp ce ne aflam cu toții adunați la mine acasă, mă întrebau malițioși câți cozonaci am făcut. Formula era „treisprezece plus doi“, din care „treisprezece“ erau cozonacii veritabili, iar „doi“ cu totul altceva. Mihai, susceptibil, a simțit ceva și lucrul acesta i-a creat o dispoziție proastă... Mihai lui Pierre Astăzi, luni seara
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
petrec naufragiații marilor transatlantice..." Citatul e din romanul Turnuri în apă de Sandu Teleajen. Apărându-se de acuzarea de a fi plecat din Iași, d. prof. Mih. Ralea, una din cele mai frumoase figuri ale intelectualității noastre de azi, spunea malițios: "...Căci nu e așa de ușor să părăsești acest oraș cu farmec straniu de cimitir, de muzeu și de frondă..." Iar în ancheta ziarului Vremea, de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pastișare. Cine o fi autorul adevărat? Un om de talent și de spirit, desigur. Mai de talent, în orice caz, decât celălalt anonim, care, cu ocazia trecerii lui Missir în partidul conservator democrat al lui Take Ionescu, a schițat această malițioasă parodie, pe care am descoperit-o într-un ziar al timpului: Missiraș De la Iași Sau din Ieși... Cum de ieși? Dintre vechii junimiști Făcuși "țiști" La Tachiști. Așadar, ca încheiere: "răvașul" e apocrif. Dar ce importă? Dacă, precum am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și eu trebuia să hotărăsc dacă voi sui sau nu. CÎnd mi-am dat seama de acest lucru, am știut că pe muntele meu se Întîmpla un lucru pe care zeii nu sînt În stare să-l priceapă...) Petroniu susținea malițios că e mult mai ușor să Întîlnești un zeu decît un om; ceea ce arată nu numai prolificitatea divinităților antice, dar și inapetența pentru singurătate a acestor zei, mari amatori de plăceri și de aventuri dubioase, despre care Aristofan nu s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
au despărțit? Mă holbez la ea, luată prin surprindere. Vorbești serios? Dar de cât timp sunt căsătoriți, de... — Nici măcar doi ani. Janice e distrusă, îți dai seama. — Dar ce s-a întâmplat? spun fără nici o expresie, și mami își încrețește malițioasă buzele. — S-a întâmplat că Lucy a fugit cu un baterist. — Cu un baterist? — Dintr-o formație. Se pare că are un inel în... Tace dezaprobator, iar mintea mea trece rapid în revistă toate posibilitățile, de unele dintre care sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]