KorAP: Find »[drukola/base=mană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...79 >

1,974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

nici sub Ruși. Era scutit. Pentru invaliditate. Sănătos-tun, numai că taman degetul arătător de la taman mâna dreaptă, adică cel care ar trebui să apese pe trăgaci... era strâmb. Cred că mai bine de jumătate din bărbații de vârsta lui, din Mana, erau scutiți; pentru invaliditatea aceluiași afurisit deget arătător de la mâna dreaptă: pe timpul acela - sub Ruși - trăia, Într-un sat vecin, un scutitor de meserie: pentru atâtea ruble Îți tăia cu toporul, pe butuc, taman degetul cu care trebuia să tragi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
De ici, cine știe unde. Ba nu: de nuștiunde, de undenumăaștept - dar tot În calidor căzând. Stau În calidor - și: Uite, de-o pildă, cu-fetele; de-o pildă, uite, cu-Tuza: Ca un făcut: nu știu când a venit la noi, la Mana - pe postul II, al mamei, mama trecând pe al tatei, de I și de director: În toamna lui ’41? Sau abia În următoarea, cea a lui ’42, când am intrat și eu la școală, Într-a-ntâia? A venit când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
picioare ceva - nimicul, doar o nevoie nu se calcă... Nou, pentru noi, faptul că domnișoarei Tuza nu-i place la noi - nu asta, ci nou e că ne-o spune: nu-i place Basarabia, nu-i place județul Orhei, nici Mana noastră... Zice că-i prea tină (adică glod); ori prav (colb adică); ba prea multă zăpadă-omăt, iarna («Așa ceva numai la kino am văz’t!», zice ea la văzut), ba prea ger («De mi-or ’ghețat mațălie», zice ea, Însă noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În curte, intru În casă, deschid ușa spre odaia domnișoarei, o Închid la loc și plec: domnișoara nu mai are nevoie de mine, să-i arăt cum Îmi arătase mie Tecla - Îi arată bătrânul Severin, cel mai silitor bărbat din Mana, cel care ară, trăgând el În ham. Dar nu sunt prea-prea trist, oricum, Tuza nu-i de pe la noi. Și prea vorbește mult, când e numai de-arătat; și de uitat În sus cu ochiul minții. Și prea Întreabă ea, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cred că din pricina pântecelului nu mă mai vede, i-a crescuuut, uite-așa i s-a făcut! Și mai altceva cu Tecla. Ce să mai spun de Bălana... Ce experiențe din acestea vor fi avut băieții de vârsta mea, din Mana? Chiar dacă vor fi avut și ei, nu mi-au povestit; după cum nici eu n-am suflat o vorbă, am ascultat ce ziceau ele, chiar și Muta, acestea fiind singurele cuvinte ale ei: «Să nu cumva să spui cuiva»... Să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ei, de pe la Pistruieni. La ce să-l astupăm pe dânsu, momentan - l-om astupa noi, mai Încolo, după ce-om prinde peștele, că știe el, Dumnezeu, cum arinjază treburile... Dacă nu l-or fi spart dinadins tal’arii iștea din Mana, de să nu se-nece, când or umbla să prindă pește... E-he, că dacă era iazu nostru... momentan m-aș fi pus la bortă cu cheptu’! - Te-ai fi pus... Momentan! Te conosc, Iacobe, așa te conooosc...Știu eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pălărie-i mai gol ca goliciunea. Ca cu sacu: făr-di sac, pi ploai’ - nu ești om!»... Măneanul care făcea, În felul lui, Încâlcit, ocolit (și bine Înnodat) teoria sacului și a pălăriei, credea că pro-ble-ma există numai la el, la Mana - eventual În satele de primprejur. Câțiva ani mai târziu, tata avea să descopere aceeași „problemă” În Ardeal - altfel pusă. - Credeam, zice tata, că cel mai greu, la țară, ca educator e să le convingi pe fete, pe femei șă-și... arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
astea aveau să se Întâmple Într-un viitor de neimaginat (necum de apucat) până și de Basarabenii care gustaseră din el, sau gustau, În continuare, precum tata, pe-acolo pe unde era, dacă mai era. Stau În calidorul casei din Mana și tremur. Cu peștii e ca și cu parașutele: situația mea de oarecum privilegiat (ca băiat al domțătorilor) mă exclude din categoria... beneficiarilor; chestia al cărei nume aveam să-l aflu mult mai târziu: luptă-de-clasă nu trebuia inventată, exista. Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
al mătale. Numa peștii. De-amu, mai ghine n-ai mai prinde, că-i strici, păcat de bunătate de peștișori... - se uită cu jale, la vale. Poate n-ai cunoscut pân-acuma, da așa-i pi la noi, pi la Mana: boierii șî jâdanii mănâncă pește, da numa plătit... Stau În calidor. Pe Întuneric. Aud, de-aici, glasurile oamenilor pe imaș, la revărsătură. Și mă gândesc la pești: eu n-am voie decât să-i cumpăr - ți-ai găsit-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
tot sălbatic! Am uitat povestea cu peștele. Nu m-a mai poftit niciodată la pește. Stau În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn. Adică un boer mai mititel - de asta. PARAȘUTE Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor, Întins Într-un șezlong, Învelit În pături de la brâu În jos. Soarele apune de toamnă, pieziș, spre stânga mea, Îndărătul pădurii de la Hirova. De aici, din calidor, la vremea asfințitului, peste pădure, se văd din ce În ce mai des corole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
singuri. Unul parcă a oftat, ori poate să fi fost oftat de la fumul de țigară de tabaciok - oricum, i-a dat celuilalt un ghiont, iar din cap aarătat peste gard, Încolo, ulița; mai știi: poate și mai Încolo de marginea Manei. Celălalt s-a uitat oleacă Înspre unde arăta Întâiul, a oftat și el, apoi a clătinat din cap, rar, că nu. Și au rămas liniștiți, pe bancă, lângă sarai; mai liniștiți decât Înainte, când erau și alții de față. Moș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ceea! Uite-l și pe porcul de Grabenko: - Jucăm, bem, ne veselim și ostașii noștri români Își dau sângele pentru patrie, pe front... De astă dată, Îi cer eu mamei să mă ducă În casă. Stau În calidorul casei din Mana și tremur. Tremur de tristețe, de milă de mine: parașutele nu vin și pentru mine; iar când vin, mai bine n-ar mai veni: fie că, de cum ating vârfurile copacilor ori pământul, dau fuga să se predea; fie invers. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ești grav-rănit, după ce te duce la spital și-ți taie o mână - te ia și te varsă. Ba nu: mai Întâi te trimite la vatră și, după un timp, te ia de pe vatră și te varsă. La asta. Adică la Mana noastră, prin Codru, cu soldați bătrâni - dar tot la vânătoare; sau abia acum la vânătoare-de. Ofițerașul nu mai contenește de dat din cap că da, da, da deasupra cănii cu ceai. Într-un târziu se oprește și arată două degete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
se trezește pe dată marele român din mititelul hahol... Grabenko molfăie, mormăie, grohăie - și pleacă. Ducă-se. Tata Îi și indică, din urmă, direcția: drept Înainte, -n mă-sa. Mai târziu, mult mai târziu, tata: - Când am făcut școala din Mana, am avut nevoie la un moment dat de mai mulți cărăuși decât erau căruțași În sat la noi și mi-a trimis el din altă parte. Pe oameni i-am plătit, lui i-am mulțumit... - atâta i-a trebuit! N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ordin verbal. Verifică-l, ordinul acela, apără-te, dacă ai cu ce... Când punea mâna pe câte un parașutist, mă chema la Vatici, să fac pe dolmecerul... M-am dus o dată, de două ori - a treia, nu. Vine el la Mana: «De ce nu execuți ordinul, dom’ director?» Îi răspund că nu sunt sub ordinele lui, apoi el știe mult mai bine rusește, doar e rus - și nici nu mă simțeam obligat... «Ți-e frică să nu te dovedesc», zice el. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Vrei să spui: tragedie - asta, da...» Și-i spun ce credeam eu, din câte știam: Rușii trimit parașutiști - așa, ca să-i trimită... Nu mă credea, mă pândea: când organiza „vânători” prin Împrejurimi, făcea el cum făcea și aducea „vânatul” la Mana, În curtea școlii: doar-doar m-oi da de gol, că sunt trimis de sovietici, cu misie... Zice tata, În continuare - și mult mai târziu, cu un an-doi Înainte de a se prăpădi: - Cum e și istoria asta făcută! Sau: cum o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
m-au transportat până la dracu-n Bărăgan, la Slobozia-Veselă - În Lagărul de prizonieri nr. 1. Ca, firește, și prizonier și sovietic... Două luni de interogatoriu. Îi rugam să culeagă informații din satul meu, unde aveam mamă, frate, veri, unchi; din Mana, unde fusesem Învățător și unde-mi erau nevasta și copilul; de la școala Normală din Orhei, unde Învățasem; de la Inspectoratul școlar... - nimic. Că ei nu-s „la dispoziția” mea... Că, mai Întâi, să le spun eu lor a-de-vă-rul! Și ce rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
În timpul unei concentrări, dinainte de Cedarea Basarabiei, se Înțelege. Pe verso, În sensul lungimii, scrisul tatei: ‘Chișinău, Februarie 1940, E.Goma’. Pe lățime, peste scrisul tatei, un alt scris - un text ceva mai lung: ‘Se adeverește de noi, parohul din satul Mana, j. Orhei precum că persoana fotografiată pe contra pagină cu adevărat este Învățătorul din satul Mana j. Orhei GOMA EUFIMIE, pentru de ce și semnăm și aplicăm sigiliul Bisericii parohiale. Paroh pr. Gh. Dodon 3 martie 1943’.) - Bun! În cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Februarie 1940, E.Goma’. Pe lățime, peste scrisul tatei, un alt scris - un text ceva mai lung: ‘Se adeverește de noi, parohul din satul Mana, j. Orhei precum că persoana fotografiată pe contra pagină cu adevărat este Învățătorul din satul Mana j. Orhei GOMA EUFIMIE, pentru de ce și semnăm și aplicăm sigiliul Bisericii parohiale. Paroh pr. Gh. Dodon 3 martie 1943’.) - Bun! În cele din urmă, Românașii Îmi dau drumul din lagăr, după nouă luni - au avut nevoie de cât are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
de mână, Îl trag până-n dreptul vitrinei: «Dar pe femeia de pe trotuar care se uită Încoace ai mai văzut-o?» «Parcă da. Da», zice. «A venit la noi, acum vreo trei ani, să mă-ntrebe de bărbatu-său, Învățător În Mana...» «Și ce i-ai spus?» Nu-mi mai aduc aminte...» « Că bărbatu-său a murit lângă dumneata, rupt În două de-o bombă, În lagărul de la Balta!» «Așa i-oi fi spus - dar cine ești dumneata de mă anchetezi ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
pe glumă. «Învierea mă-ti de mincinos!» și Îl apuc de guler. «De ce-ai mințit-o pe nevastă-mea, că m-ai văzut mort?» «N-am mințit-o! O fi fost altul cu numele ăsta...» «Nu există nici În Mana nici În județul Orhei nici În toată Basarabia un Învățător cu numele ăsta», zic. - Sper că nu l-ai bătut. - Nu. Și-mi pare rău. Și ce-mi răspunde nenorocitul?! Eu Îl Întreb: «De ce-ai spus că m-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
că nu l-ai bătut. - Nu. Și-mi pare rău. Și ce-mi răspunde nenorocitul?! Eu Îl Întreb: «De ce-ai spus că m-ai văzut mort, când nu mă știai nici de viu?» Și el: «Venise, săraca, tocmai de la Mana, pe jos, cu plocoane - cum s-o las să plece cu mâinile goale? Trebuia să-i spun ceva...» Și i-ai spus o minciună - de ce nu i-ai spus o minciună bună?» «Dacă-i spuneam o minciună bună, doamna ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
și de la Uhta - după ce, potrivit martorilor, murisem aici, pisti apa Nistrului, la Balta - de ce să nu se Întoarcă toți cei despre care nimeni nu spusese că ar fi murit...? Și-atunci, unde-i minciuna, aici? Nicăiri. NUMELE Calidorul casei din Mana este orientat spre Nord. O Întâmplare: dacă Învățătorul de taică-meu ar fi găsit alt teren de școală, În altă parte, altfel ar fi fost orientat - calidorul. Calidorul casei din Mana, chiar orientat exact spre Nord, nu este expus Crivățului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
unde-i minciuna, aici? Nicăiri. NUMELE Calidorul casei din Mana este orientat spre Nord. O Întâmplare: dacă Învățătorul de taică-meu ar fi găsit alt teren de școală, În altă parte, altfel ar fi fost orientat - calidorul. Calidorul casei din Mana, chiar orientat exact spre Nord, nu este expus Crivățului - care, cel puțin În Mana, bate dinspre Nord-Est - or, corpul școlii, cel mai lung, mai plin, așezat În echer față de calidor, Îl protejează. Nu numai de vânt. L-a protejat cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
O Întâmplare: dacă Învățătorul de taică-meu ar fi găsit alt teren de școală, În altă parte, altfel ar fi fost orientat - calidorul. Calidorul casei din Mana, chiar orientat exact spre Nord, nu este expus Crivățului - care, cel puțin În Mana, bate dinspre Nord-Est - or, corpul școlii, cel mai lung, mai plin, așezat În echer față de calidor, Îl protejează. Nu numai de vânt. L-a protejat cât a putut. Calidorul casei din Mana este buricul pământului. Pe aici au trecut potecile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]