KorAP: Find »[drukola/base=manechin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...89 >

2,207 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501

pervers. Manechinul feminin afișa un zâmbet ademenitor cu privirea ațintită în josul scării. Nu-i decât un manechin, a spus mama amuzată, pe un ton liniștitor. Dar Nestor, deși tras de mână, nu mai putea fi clintit din loc. E un manechin, a repetat mama un pic contrariată. N-are viață. Nu-ți poate face niciun rău. Ficusul, nici el ficusul de acasă n-avea viață, nu manifesta nicio inițiativă, nu se mișca din loc, dar nici nu se prefăcea. Treceai pe lângă

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
toate direcțiile. O ușă dublă: una se deschidea în afară, iar cealaltă înăuntru. Mama trecea pragul și se oprea pentru o clipă, aplecându-se spre el: Te rog să nu-mi faci mofturi. Aici unde o să intrăm nu-s defel manechine. O mulțime de mașini de cusut lucrau înăuntru făcând un zgomot asurzitor în timp ce picioare vânjoase de femei apăsau legănat fără încetare pedale pe sub mese ca să pună acele mașini în mișcare. Nestor se întoarse spre fereastra ce dădea în curticica pe

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
se învârteau turbate către peretele înalt din fundul sălii, unde era un spațiu larg fără mașini de cusut, zgomotul era mai scăzut și vocile se puteau auzi destul de bine. Voci autoritare. Nu vreau să rămâi cu o frică prostească de manechine, îi spuse mama. Așa că bagă-ți bine în cap că manechinele sunt făcute de oameni și au menirea să-i arate cumpărătorului ce fel de haine găsește de cumpărat în magazin. Aici unde o să intrăm nu-i magazin, dar se

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
un spațiu larg fără mașini de cusut, zgomotul era mai scăzut și vocile se puteau auzi destul de bine. Voci autoritare. Nu vreau să rămâi cu o frică prostească de manechine, îi spuse mama. Așa că bagă-ți bine în cap că manechinele sunt făcute de oameni și au menirea să-i arate cumpărătorului ce fel de haine găsește de cumpărat în magazin. Aici unde o să intrăm nu-i magazin, dar se creează modele. Ai înțeles? Și spunând asta, mama îl trase pe

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
modele. Ai înțeles? Și spunând asta, mama îl trase pe o ușă fără prag într-o altă sală cu tavan înalt, observând totodată cu atenție și poate și c-un pic de îngrijorare când Nestor avea să dea ochi cu manechinele de acolo. Dar erau manechine goale aproape toate de culoarea ciorapilor pe care mama îi purta iarna, iar zgomotul de la mașinile de cusut se auzea venind de dincolo de ușă și de dincolo de pereți. Se apropia o doamnă plinuță și drăguță

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
asta, mama îl trase pe o ușă fără prag într-o altă sală cu tavan înalt, observând totodată cu atenție și poate și c-un pic de îngrijorare când Nestor avea să dea ochi cu manechinele de acolo. Dar erau manechine goale aproape toate de culoarea ciorapilor pe care mama îi purta iarna, iar zgomotul de la mașinile de cusut se auzea venind de dincolo de ușă și de dincolo de pereți. Se apropia o doamnă plinuță și drăguță, dar mama încă nu era

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
auzea venind de dincolo de ușă și de dincolo de pereți. Se apropia o doamnă plinuță și drăguță, dar mama încă nu era gata să stea cu ea de vorbă, din nou se aplecase spre Nestor. Uite-le, spunea mama arătând spre manechine, le vezi? Sunt la fel ca și cele de pe scară. Seamănă cu oamenii, dar nu sunt oameni. Nu se clintesc din loc și nu fac niciun rău nimănui. Da, Nestor? Ne-am înțeles? Doamna cea plinuță se apropiase la doi

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
din loc și nu fac niciun rău nimănui. Da, Nestor? Ne-am înțeles? Doamna cea plinuță se apropiase la doi pași, și mama trebui să se întrerupă ca s-o salute: Bună, Ivona. Avem probleme, trebuie să ne acomodăm cu manechinele. Poate fiindcă mama vorbise referindu-se la ei amândoi, Ivona râse și îl ciufuli pe Nestor cu o mână blândă, dar în același timp fermă. Nestor se apropie curios de un manechin feminin gol-goluț și îi dădu ocol, observându-l

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
Ivona. Avem probleme, trebuie să ne acomodăm cu manechinele. Poate fiindcă mama vorbise referindu-se la ei amândoi, Ivona râse și îl ciufuli pe Nestor cu o mână blândă, dar în același timp fermă. Nestor se apropie curios de un manechin feminin gol-goluț și îi dădu ocol, observându-l cu mare atenție. Se vedea bine că-i un manechin femeie. E ca un fel de păpușă mai mare, veni dintr-o parte vocea încurajatoare a doamnei Ivona, cu o undă de

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
Ivona râse și îl ciufuli pe Nestor cu o mână blândă, dar în același timp fermă. Nestor se apropie curios de un manechin feminin gol-goluț și îi dădu ocol, observându-l cu mare atenție. Se vedea bine că-i un manechin femeie. E ca un fel de păpușă mai mare, veni dintr-o parte vocea încurajatoare a doamnei Ivona, cu o undă de ironie peste bunăvoință. Bunăvoință sau ironie? Dar nu era ca o păpușă. Nu existau articulații între picioare și

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
undă de ironie peste bunăvoință. Bunăvoință sau ironie? Dar nu era ca o păpușă. Nu existau articulații între picioare și trunchi și nici între brațe și umeri. Și nici n-aveai cum să te joci cu ceva atât de mare. Manechinele trebuie că aveau cu totul și cu totul altă destinație. Dar care? Cele două femei se distrau șușotind la câțiva pași distanță și poate că se uitau la el. Mijlocul femeii-manechin era subțire și finuț și corpul i se lățea

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
la el. Mijlocul femeii-manechin era subțire și finuț și corpul i se lățea spre șolduri fără a întrece însă o anumită lățime. Și totuși fără măsură. Dar și aici se ascundea ceva. Nestor întinse mâna și atinse cu degetul șoldul manechinului. Manechinul se clătină ușor. Își întoarse spre doamna Ivona privirea speriată, fiindcă ea trebuie să fi fost aici stăpâna. Dar ea îl încurajă. Poți să pui mâna pe el. Pe el sau pe ea? Nestor își lipi palma de șoldul

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
el. Mijlocul femeii-manechin era subțire și finuț și corpul i se lățea spre șolduri fără a întrece însă o anumită lățime. Și totuși fără măsură. Dar și aici se ascundea ceva. Nestor întinse mâna și atinse cu degetul șoldul manechinului. Manechinul se clătină ușor. Își întoarse spre doamna Ivona privirea speriată, fiindcă ea trebuie să fi fost aici stăpâna. Dar ea îl încurajă. Poți să pui mâna pe el. Pe el sau pe ea? Nestor își lipi palma de șoldul ei

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
strâmt, foarte-foarte strâmt. Dar în afară de asta, nu era nimic altceva. Atât doar că locul de deasupra între-picioarelor, în josul pântecului, era neobișnuit de proeminent. Se auzea cum cele două femei își țin respirația. Nestor își retrase mâna. Mai erau și alte manechine în acea încăpere și, într-adevăr, niciunul dintre ele nu arăta înspăimântător. De departe, Nestor își întoarse capul și îi trimise mamei sale un zâmbet de bună înțelegere. Maică-sa îi întoarse zâmbetul, împăcată și liniștită. Acum mama și cu

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
prăfuit. Nestor apucă ghiocul și îl duse la ureche. La celălalt capăt al pervazului, hăt-departe, o pisică alb-roșcată sări pe dușumea, moale pe pernițe moi. Șșșșșșșșș se auzea egal și adânc în interiorul ghiocului. Pisica trecu se furișă prin spatele unui manechin culcat, abandonat pe o rână lângă perete, cu o mână ridicată aiurea în aer și se ivi pe partea cealaltă, de după cap, la doi pași de Nestor, cu intenții pașnice. Ghiocul îți șoptește viitorul. Așa se spune. Ție ce-ți

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
se fixară luminoși în ochii lui și zâmbetul doamnei celei tinere și zvelte se lărgi binevoitor și cu încântare. Se uita drept în ochii lui, dar îl vedea oare? Da și nu. Ghiocul îmi spune că am să ajung un manechin foarte-foarte apreciat. Cum așa? Ea era vie și avea pielea albă-albă. Să ajungă oare să încremenească într-o bună zi pe un piedestal și pielea să i se coloreze în bej de ciorapi de iarnă? Și să mai fii și

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
albă-albă. Să ajungă oare să încremenească într-o bună zi pe un piedestal și pielea să i se coloreze în bej de ciorapi de iarnă? Și să mai fii și încântat de un asemenea viitor catastrofal? Nestor își aminti de manechinul de pe palierul magazinului de confecții și se întrebă dacă înainte nu fusese totuși o doamnă tânără, vie, care cândva își dorise mult, mult de tot să ajungă manechin. Chestiunea n-avea cum să se lămurească prea repede fiindcă, iată, mama

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
fii și încântat de un asemenea viitor catastrofal? Nestor își aminti de manechinul de pe palierul magazinului de confecții și se întrebă dacă înainte nu fusese totuși o doamnă tânără, vie, care cândva își dorise mult, mult de tot să ajungă manechin. Chestiunea n-avea cum să se lămurească prea repede fiindcă, iată, mama se apropia de el se apropia de el și de doamna cea tânără și zveltă, căreia mama îi spunea Felicia. Ai un băiețel dulce-dulce, Tereza, îi spunea Felicia

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
se apropia de el se apropia de el și de doamna cea tânără și zveltă, căreia mama îi spunea Felicia. Ai un băiețel dulce-dulce, Tereza, îi spunea Felicia mamei sale. Da, spuse mama, îl cheamă Nestor și se teme de manechine. Nestor percepuse clar în glasul ei o undă de reproș și de ironie. O! exclamă Felicia dezamăgită. Nu pot să cred! Nestor! Dar Nestor parcă e un nume de viteaz, sau cam așa ceva, nu? Ceva prin Antichitatea greacă, confirmă mama

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii. Hm! făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar. Până ce avea să amuțească de tot. Manechinele zăceau răsturnate pe lângă ziduri, în cele mai bizare poziții. Abandonate. Unele, chiar dacă nu aveau articulații între braț și umăr, aveau în schimb articulații chiar la mijlocul antebrațului. Unora dintre ele partea articulată capătul brațului le lipsea cu desăvârșire, astfel că brațul

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
își văzu de drum ceva mai repejor, îndepărtându-se, în timp ce își bălăbănea brațele, pe una din ramificațiile pasajului, în penumbra de argint coclit. Nestor trecu la vitrina alăturată și, apropiindu-se din nou, se trezi față în față cu un manechin feminin. Față în față e doar un fel de a spune, fiindcă femeia-manechin de dincolo de sticlă nu-i dădea nicio atenție. Și nimănui de pe lume nu-i dădea pic de atenție. Ședea pe un taburet, singură sub lumina discretă a

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
și găsi, c-un zâmbet interior, că nu amintea câtuși de puțin de ciorapii bej pe care mama îi purtase iarna cu ani și ani în urmă. Pielea ei era de un ocru perfect natural. Mda, vorbi singur Nestor, industria manechinelor a evoluat spectaculos. Deodată își întoarse privirea în lungul pasajului și îl zări pe micul vagabond, care nici acum nu dispăruse. Se oprise undeva foarte departe, aproape de ieșirea din pasaj, unde se vedea strada luminată de soare. Se oprise și

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
privind cu spaimă în susul scării care ducea la magazinul de confecții de la etaj. Pe palier, manechinul-femeie dădea să-i taie calea în timp ce lumina ce venea din interior i se zbenguia printre faldurile rochiei. Hai, spunea mama. Nu-i decât un manechin, nu-ți face niciun rău. Nestor își ridica privirea și se uita în ochii ei, care inspirau încredere fiindcă era complice cu băieții și nu putea să trădeze. Trecea deci pragul și, de mână cu ea, începea să urce scara

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
Ceea ce sindicatele, din câte știu eu, nu prea au. Școală! O să ziceți: ah!, asta-i prea de tot. Dar vă spun că ăsta-i adevărul gol-goluț! Da, aveau chiar și școală! Pe onoarea mea! Cică lucrau pe un fel de manechine în mărime naturală, cu niște clopoței agățați peste tot! Și, desigur, buzunare cu obiecte bune de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint! Și totuși închipuiți-vă că dădeau

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
de sfeterisit. La examenul de absolvire... Ei, da! o să vă vină să râdeți și o să ziceți iarăși că mint! Și totuși închipuiți-vă că dădeau și examen de absolvire!... Candidatul care făcea să clincăne un singur clopoțel în timp ce opera pe manechin dracu' să-l ia! nu primea atestat! A, da! Știu că iarăși o să spuneți că povestea cu atestatul e o aiureală ce nu s-a mai pomenit. Un hoț să capete atestat?! Dar vă jur că ăsta-i adevărul încă

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]