KorAP: Find »[drukola/base=maniacal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...38 >

944 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

tulburările de comportament traduc o stare de dezechilibru constituțional care poate fi semnul unui debut al disociației schizofrenice (variații ale dispoziției afective, lene, tendință la izolare etc.). c) La adulți, tulburările de comportament, pot fi semnul unui acces periodic iminent (maniacal sau depresiv-melancoliform), el poate anunța organizarea unor stări de tip delirant (ostilitate, neîncredere, gelozie). Se mai notează modificări patologice de comportament în fazele de debut ale PGP, la alcoolicii cronici și toxicomani. d) La persoanele în vârstă, schimbarea comportamentului este

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
exemplu, în aceasta privință rolul glandelor tiroidă și hipofiză. Este cunoscută acțiunea tiroidei în ceea ce privește creșterea, dezvoltarea și maturizarea persoanei: cazurile de cretinism cu nedezvoltare staturală și deficiență mintală severă. În mod egal, la adult, hipertiroidia basedowiană produce crize de tip maniacal, după cum insuficiența tiroidiană din cursul mixoedemului duce la instalarea unor tulburări de tip depresiv-melancoliform. Hipofiza este responsabilă fie de nanismul hipofizar, fie de gigantism, fiind în egală măsură incriminată în cazurile de anorexie mintală sau în cele de cașexie Sismonds

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
instalează în primele zile care urmează nașterii. Ele au un debut brusc cu anxietate extremă, insomnie și stare de agitație cu hipertermie. Din punct de vedere clinic pot reproduce un tablou clinic în care recunoaștem elementele unei stări de excitație maniacală, combinată cu o confuzie halucinatorie care impresionează prin dramatismul său. Aceste tulburări pot evolua către un delir acut sau chiar către o encefalită psihotică acută cu un prognostic clinic rezervat. Alteori se poate instala o manie acută cu fugă de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
poate desprinde faptul că elementele care sunt caracteristice psihozelor endogene, în acord cu majoritatea autorilor, sunt următoarele: - existența unor variații zilnice sau sezoniere ale dispoziției afective și capacității de activitate generală, - alternarea, fără un sens explicabil exterior, a unor faze maniacale sau depresive la același individ, - importanța rezultatelor pozitive ale terapiei somatice în aceste cazuri, - apariția neanalizabilului și ininteligibilului psihologic al acestor bolnavi, - lipsa de motive explicabile pentru simptomatologia clinică, aspectul bizar și incomprehensibil al acestora, - existența unor diferențe profunde între

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihopatologic general Psihopatologia vieții afective, deosebit de importantă și complexă, reunește două grupe de afecțiuni psihiatrice, diferite între ele în raport cu factorii cauzali care le produc: - tulburările afective exogene (patologia afectivă de tip reactiv), - tulburările afective endogene (stările anxioase, sindroamele depresive și maniacale, boala afectivă, PMD). Tulburările afective exogene au fost prezentate anterior când am analizat patologia reactivă și nevrozele. Ne vom ocupa în continuare de psihopatologia vieții afective de natură endogenă. Pentru K. Schneider, psihopatologia vieții afective cuprinde două mari aspecte: 1

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
omului, fie în raport cu circumstanțele vieții cotidiene, fie în raport cu „variațiile ciclice” ale naturii persoanei sale, sau cu natura „endonului” său. Orice dispoziție emoțional-afectivă are trei momente: - etapa de echitimie, de echilibru emoțional, reprezentând „punctul de normalitate”, - stare depresivă, de tristețe, - starea maniacală, de euforie, bună dispoziție. Se descriu două modele de dispoziție emoțională: modelul bipolar și modelul triunghiular, așa cum se poate vedea mai jos: 1) Modelul bipolar este reprezentat conform schemei următoare: Fig. pg. ms. 314 Starea de tristețe (depresia) Dispoziția normală

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
schemei următoare: Fig. pg. ms. 314 Starea de tristețe (depresia) Dispoziția normală (echitimia) Starea de euforie (mania) 2) Modelul triunghiular este reprezentat conform schemei de mai jos: Diagrama pg. ms. 314 Echitimie (starea de normalitate) Tristețe (starea depresivă) Euforie (starea maniacală) La rândul său, R. Tölle, care face o clasificare a psihozelor afective după tipul de evoluție clinico-psihiatrică și caracterul psihopatologic al acestora, ne oferă schema de mai jos, centrată pe psihoza maniaco-depresivă (PMD): Faze clinice repetate Melancolia monopolară Psihoza maniaco-depresivă

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Berner, H. Katschning și W. Poldinger au remarcat existența unei importante relații psihopatologice între formele atinice, ca tablou clinic și evoluție a tulburărilor afective (sterile mixte, disforice și depresiile mascate) în comparație cu tablourile clinice net conturate și evoluția ciclică a stărilor maniacale și depresive (vezi schema de mai jos). Fig. pg. ms. 317/1 MANIA MANIA NEPRODUCTIVĂ MANIA INHIBATĂ STĂRILE MIXTE DEPRESIA UMEDĂ DEPRESIA AGITATĂ DEPRESIA MANIA COLEROASĂ DISFORIA DEPRESIA IRITABILĂ Disforia și stările mixte pot constitui, așa cum se poate desprinde din

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
MANIA MANIA NEPRODUCTIVĂ MANIA INHIBATĂ STĂRILE MIXTE DEPRESIA UMEDĂ DEPRESIA AGITATĂ DEPRESIA MANIA COLEROASĂ DISFORIA DEPRESIA IRITABILĂ Disforia și stările mixte pot constitui, așa cum se poate desprinde din cele de mai sus, o „etapă tranzitorie” între faza depresivă și faza maniacală a psihozei maniaco-depresive (PMD). Echivalentele depresive De problema depresiei mascate se leagă cea privind grupul particular, cu același caracter atipic, al echivalențelor afective sau al echivalențelor depresive (P. Kielholz, J.J. Lopez-Ibor, A.D. Jonas). Această categorie de tulburări psihopatologice este rezervată

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
adesea imposibil de etichetat cu precizie natura acestora. În toate situațiile însă, la baza lor stau tulburări psihopatologice de natură emoțional-afectivă, de tipul depresiilor, putând lua aspecte clinice de un mare polimorfism și de un tip de evoluție variată. Stările maniacale Stările maniacale sunt tulburări afective complexe, realizând o entitate clinico-psihiatrică specifică și autonomă de tipul unei psihoze, caracterizată printr-o excitație psiho-motorie simplă care poate atinge grade de manifestare violentă și dezordonată, cu o evoluție ciclică de natură endogenă. Din

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de etichetat cu precizie natura acestora. În toate situațiile însă, la baza lor stau tulburări psihopatologice de natură emoțional-afectivă, de tipul depresiilor, putând lua aspecte clinice de un mare polimorfism și de un tip de evoluție variată. Stările maniacale Stările maniacale sunt tulburări afective complexe, realizând o entitate clinico-psihiatrică specifică și autonomă de tipul unei psihoze, caracterizată printr-o excitație psiho-motorie simplă care poate atinge grade de manifestare violentă și dezordonată, cu o evoluție ciclică de natură endogenă. Din punct de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
eliberarea automatismelor prin dezinhibiție. II) Tulburările somato-fizice ale acestor bolnavi se caracterizează prin următoarele tipuri de manifestări: insomnii, stare digestivă saburală, scăderea sau creșterea apetitului alimentar, scăderea în greutate, tulburări endocrine (hipertiroidie, tulburări ovariene, dismenoree etc.). Formele clinice ale stărilor maniacale pot fi sistematizate în următoarele grupe nosologice: 1) Mania acută, caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie generală cu debut brusc și de scurtă evoluție clinică. Ea se poate repeta la intervale periodice simplu sau alternând cu crize depresiv-melancoliforme. În cadrul

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
maniei acute distingem două forme clinice: a) Mania acută tipică este o psihoză caracterizată printr-o excitație psihomotorie accentuată și dezordonată interesând sfera psihică, dar la care sunt asociate și tulburări somatice. b) Mania subacută este o stare de excitație maniacală moderată ca intensitate, o „hipomanie”. Gradul de intensitate al tulburărilor de excitație psiho-motorie este mai direct, fără a avea însă un caracter dezordonat limitându-se la o simplă stare de euforie cu exaltarea imaginației, hipermnezie și logoree, o vervă generală

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
PMD, împreună cu demența precoce (schizofrenia), a fost printre primele entități clinico-nosologice, izolate de E. Kraepelin în clasificarea bolilor psihice făcută de acesta. PMD este o psihoză endogenă, de tip bipolar, caracterizată printr-o alternanță succesivă de accese depresiv-melancoliforme și accese maniacale, întrerupte de faze de remisiune. Terenul somato-psihic, pe care se grefează această psihoză este reprezentat de „constituția picnică” corespunzătoare „temperamentului ciclotim”. Din punct de vedere psihopatologic, PMD este caracterizată prin apariția periodică, ciclică, a unor accese depresive sau maniacale alternante

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
accese maniacale, întrerupte de faze de remisiune. Terenul somato-psihic, pe care se grefează această psihoză este reprezentat de „constituția picnică” corespunzătoare „temperamentului ciclotim”. Din punct de vedere psihopatologic, PMD este caracterizată prin apariția periodică, ciclică, a unor accese depresive sau maniacale alternante. Tulburările sunt predominante în sfera afectivă, în activitatea bolnavilor și în comportament. Pot fi și forme monopolare, în care se notează evoluția clinică periodică a crizelor de manie sau a crizelor de melancolie. În funcție de tipul de evoluție clinico-psihiatrică, se

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
monopolare, în care se notează evoluția clinică periodică a crizelor de manie sau a crizelor de melancolie. În funcție de tipul de evoluție clinico-psihiatrică, se descriu următoarele tipuri: 1) Forma unipolară a PMD este reprezentată prin mania acută simplă, în care accesele maniacale se succed periodic, la intervale regulate de timp și melancolia acută simplă, în care accesele de tip depresiv-melancoliform se succed la intervale de timp regulat. Ambele situații sunt caracterizate prin evoluția periodică a bolii afective, așa cum se poate vedea în

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
survin accesele melancoliforme urmate de un interval liber și procesul psihotic continuă la fel. Fig. pg. ms. 320 Manie-melancolie continuă Manie-melancolie intermitentă Manie-melancolie alternă (+) (+) (+) (-) (-) (-) Indiferent de forma clinică a PMD și de tipul de evoluție al acestor forme clinice, crizele maniacale și crizele depresiv-melancoliforme își conservă caracteristicile psihopatologice proprii. Crizele maniacale se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele tipuri de tulburări psihice: - dispoziție euforică, mimică mobilă, - logoree, limbaj în versuri sau moriatic, - polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihotic continuă la fel. Fig. pg. ms. 320 Manie-melancolie continuă Manie-melancolie intermitentă Manie-melancolie alternă (+) (+) (+) (-) (-) (-) Indiferent de forma clinică a PMD și de tipul de evoluție al acestor forme clinice, crizele maniacale și crizele depresiv-melancoliforme își conservă caracteristicile psihopatologice proprii. Crizele maniacale se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, prin următoarele tipuri de tulburări psihice: - dispoziție euforică, mimică mobilă, - logoree, limbaj în versuri sau moriatic, - polipragmazie, - agitație psiho-motorie, - fugă de idei, asociații ideative prin asonanță, - hipersexualitate, agresivitate. Crizele depresiv-melancoliforme se caracterizează, din

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
plâns, - inactivitate, mișcări reduse, - monoideism trist, - dezvoltarea unui delir melancolic de culpabilitate sau cu teme ipohondriace, - anestezie morală dureroasă, - idei sau tentative de suicid datorită autoagresivității, - bradipsihie, bradikinezie, - voce șoptită, limbaj sărac, mimică tristă. Tulburările afective „în plus”, de factură maniacală -, sau „în minus” - de factură depresiv-melancoliformă, constituie trăsăturile psihopatologice cele mai semnificative și importante ale psihozei maniaco-depresive. Sindromul maniacal sau depresiv poate fi întâlnit și în cadrul altor tulburări psihice, stări toxice, sau neuroinfecții (ca în cazul PGP). În cazul PMD

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
idei sau tentative de suicid datorită autoagresivității, - bradipsihie, bradikinezie, - voce șoptită, limbaj sărac, mimică tristă. Tulburările afective „în plus”, de factură maniacală -, sau „în minus” - de factură depresiv-melancoliformă, constituie trăsăturile psihopatologice cele mai semnificative și importante ale psihozei maniaco-depresive. Sindromul maniacal sau depresiv poate fi întâlnit și în cadrul altor tulburări psihice, stări toxice, sau neuroinfecții (ca în cazul PGP). În cazul PMD, aceste sindroame afective au însă specificitate atât ca tablou clinic, cât și ca asociere evolutivă. Suicidul Sinuciderea reprezintă una

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Kandiriski-Clérambault și bizarerii. 2) Schizofrenia catatonică se caracterizează prin următoarele manifestări psihopatologice: - tulburări din seria sindromului catatonic (agitație, stupoare, imobilitate, negativism, sterotipii, perseverare), - autism, - idei delirante ipohondriace, - sărăcire afectivă. 3) Schizofrenia hebefrenică prezintă următoarele caracteristici psihopatologice: - tulburări afective de tip maniacal, - comportament verbal moriatic, - tendință la preocupări abstracte, neadecvate vârstei și nivelului de instrucție intelectuală, - precocitate, - depresie și anxietate, - preocupări ipohondriace, - stare de disforie. 4) Schizofrenia simplă se caracterizează prin următoarele aspecte: - sărăcirea până la totala pustiire a vieții psihice, - scăderea notabilă

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
forme clinice de parafrenie, pe care le prezentăm în continuare. Parafrenia sistematică se caracterizează prin existența unui delir de persecuție prelungit cu idei de grandoare susținute de prezența halucinațiilor bolnavului. Parafrenia expansivă se dezvoltă pe fondul unei stări de exaltare maniacală, în care notăm prezența unui delir sistematizat de tip megalomaniac, erotic sau cu temă mistică. Parafrenia confabulatorie este caracterizată din punct de vedere psihopatologic prin relatări delirante imaginare extrem de bogate ale bolnavului respectiv, la care sunt asociate prezența halucinațiilor. Parafrenia

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de vedere clinico-psihiatric, Ch. Nodet distinge următoarele tipuri de parafrenii: Parafrenia schizofrenică în care delirul se exprimă printr-un tip de gândire autistă cu stereotipii, neologisme, bizarerii și care corespunde parafreniei fantastice din clasificarea lui E. Kraepelin. Parafrenia expansivă sau maniacală caracterizată prin exaltare euforică, ironii, calambururi, delir nesistematizat, dar lipsită de agitație psihomotorie. Sindromul Cottard, caracterizat prin delir de negație, de enormitate absurdă, idei de transformarea organelor interne și imobilitate afectivă. Este tipul denumit de Ch. Nodet, „parafrenia melancolică”. Deliranții

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
adormirii. Hipnapompice: manifestări care se produc în câmpul conștiinței, în momentul trezirii. Hipoestezia: diminuarea sensibilității generale, în special a celei tactile. Hipomanie: stare de excitație psihomotorie atenuată, dispoziție expansivă, exuberanță în comportament, activitate dispersată, amintind de formele minore de excitație maniacală. Hipostenia: scăderea marcată a stării de tensiune psihică. Opusul hipersteniei. Homosexualitate: perversiune sexuală caracterizată prin atracția pentru persoanele de același sex. Forma masculină este pederastia, iar forma feminină este lesbianismul. Iatrogenie: afecțiune indusă sugestiv sau prin imitație în urma contactelor repetate

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Lipemanie: termen ieșit din uz, desemnând, în trecut, melancolia sau delirurile melancolice. Logoclonie: repetarea spasmodică a unei silabe în mijlocul sau la sfârșitul cuvântului. Logoree: arta de a vorbi fără să spui nimic, flux verbal adesea incoerent și dezordonat, specific excitației maniacale. Manie: tulburare psihică autonomă caracterizată printr-o stare de excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj, ținută

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]