1,836 matches
-
ai fi pârât pe Walter cât era de nesuferit și cum Începea el primul atunci când vă certați, atât de urât, seară de seară: — ...Spune, jidanco, unde mi-ai pus jurnalul! Tu mi l-ai luat, recunoaște! Tu ai urcat În mansardă, când m-a strigat Horst să mergem la focul de tabără! Dar nu i-ai fi mărturisit și că tu, roșie la față de furie, zbierai: Crezi că mi-aș pierde timpul cu idioțeniile tale, caraghiosule! Mai bine te-ai uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acum, În sfârșit, poți să călătorești, să ai hobby-uri, să faci sport, căsătorii, copii În eprubetă... — Așa ceva Papa ar trebui să interzică! * — Lui Victor i-a mărturisit că are un copil mongoloid pe care Îl ține la etaj. — La mansardă! — Într-o aripă a castelului! Într-o mănăstire benedictină. Într-un sanatoriu special, foarte scump, cincizeci de dolari minutul... — I-a rămas lui pe cap, fiindcă nevastă-sa a murit Într-un accident de avion. — De mașină! De atunci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe la tine și să-ți vadă sculpturile! — Mi-ar plăcea și mie asta, se oferi Jim Ashley, spre surprinderea mea. Felice Îmi aruncă o privire aprobatoare. — Absolut! zise. O să adori garsoniera lui Sam. E așa de boemă. Exact ca o mansardă din New York, doar că... — Mai murdară, am completat-o eu. Cred că mi se urcase băutura la cap. Felice izbucni În râs. — Ce-mi place umorul englezesc! Pa, scumpo, spuse și mă pupă. După toate aparențele, trecusem un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca și când m-aș fi născut pentru a doua oară, mă grăbeam spre el, o lăsasem pe Noga la mama și pornisem la drum pe strada aceea lungă, imediat înainte de colț mă aștepta clădirea aceea puțin înclinată, iar la ultimul etaj, mansarda plină de vopsele și pânze și miros ascuțit de terebentină. El îmi deschide ușa, cu o pensulă în mână și ochii îngustați, ca o persoană cu vederea scurtă încercând să deslușească de la distanță semnele de circulație de pe stradă, și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îți amintesc în fiecare clipă de viața ta, iar eu mă grăbesc să neg, ce tâmpenie, în ciuda faptului că mă gândeam exact la acest lucru, o iubire nouă are puterea de a te detașa, cel puțin la început, acolo, în mansardă, printre rame, nu îmi era teamă de nimic, însă acum beau vinul și încerc să îmi fac curaj, fă-ți cadoul acesta, fă-ți cadoul acesta, așa toată lumea va fi fericită. Dau drumul la apă în cadă, apa acoperă minciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îți pară rău pentru că m-ai provocat, spun eu, iar el zâmbește forțat, așa zici tu, deschide un ochi curios, iar eu ascult zgomotul picăturilor de ploaie, încă un nor se sparge deasupra capetelor noastre, ca în dimineața aceea, la mansardă, de ce a trebuit să stau cu el în fața ferestrei, în loc să îl trântesc pe un pat într-unul din cotloanele încăperii, să îi scot puloverul, să îi ating pieptul larg îmbrăcat în maioul negru, să ascult tot ceea ce nu îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de furie, aproape că sunt încântată, aceeași lumină care însoțește o iubire tânără, sentimentul de ușurare concurează cu durerea unei pierderi, cât de ușor mi-ar fi să îl iubesc după ce va muri, îmi imaginez cum voi urca treptele spre mansardă după ce zilele de doliu vor lua sfârșit, voi sta pe hol cu fața spre tablouri, fără un cuvânt îmi voi scoate hainele, goliciunea mea plină de nuanțe îmi va încălzi întreg trupul, iar acolo, pe fotoliul acela vor fi anulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
neașteptat, nimeni nu m-ar fi crezut, chiar și mie îmi vine foarte greu să cred că se întâmplase cu adevărat, că în cele din urmă îndrăznisem să duc la bun sfârșit ceea ce fusese atât de brutal întrerupt atunci, în mansarda aceea, în ziua în care căzuse prima ploaie, ca și când acela ar fi fost adevăratul meu păcat, pentru el fusesem pedepsită, pentru că nu avusesem curajul de a rămâne acolo cu el, iar acum, după ce fapta s-a împlinit, păcatul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dreptate, Udi, nu sunt înțeleapta înțelepților, de ce oare insistasem atât de mult să o iubești, de vreme ce nu eram în stare să îi arăt nici eu dragostea mea plină de ezitări, epuizată, nu de ea fugisem, oare, atunci, refugiindu-mă în mansarda din clădirea aceea înaltă, de persecuția ei neîncetată, de mâinile ei agățate de gâtul meu, stau acolo, copleșită de admirația lui, gudurându-mă în iubirea pe care o simțeam pentru mine, uitând de ea complet. Ce fel de familie clădisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Chiar nu contează. În dup\-amiaza aceea de duminic\ s-au petrecut tot felul de evenimente. A fost o zi tare neobișnuită. A izbucnit un incendiu în apropierea casei lui Midori, l-am privit liniștiți de la fereastra spălătoriei aflată la mansardă, ne-am și sărutat. Așa cum prezint eu lucrurile acum, par chiar ciudate, dar așa s-au întâmplat ele de fapt. Ne beam cafeaua de după masă și vorbeam despre universitate, când am auzit sirenele mașinilor de pompieri. Se apropiau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
deloc unde este Uruguayul. Midori a coborât după câteva minute și mi-a spus să merg cu ea, repede. M-am ridicat și am urmat-o până la capădul coridorului, după care am urcat pe o scară îngustă și abruptă până la mansardă. Aceasta se afla la o înălțime mai mare decât casele dimprejur, așa că de acolo se vedea totul foarte bine. Nori negri de fum se înălțau la vreo trei-patru case mai încolo și erau purtați de vânt spre strada principală. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și aceasta părea că tremură puțin. A fost un sărut ușor, dulce, unul care nu depășea nici o limită. Probabil că n-aș fi sărutat-o pe Midori în ziua aceea dacă nu ne-am fi petrecut după-amiaza pe terasa de la mansardă, dacă n-am fi băut bere, dacă nu am fi privit acoperișurile din jur, care sclipeau în bătaia soarelui, fumul, licuricii. Toate acestea au dus la o apropiere între noi, au țesut o vrajă care, în subconștientul nostru, doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
l-aș considera și m-aș gândi la el toată viața. Apoi m-aș întreba ce s-o fi întâmplat cu băiatul acela, Watanabe, pe care l-am lăsat să mă sărute pentru prima oară în viață, pe terasa de la mansardă... o fi având vreo cincizeci și opt de ani acum?... N-ar fi grozav? — Cum să nu! am zis eu, spărgând un fistic. Ia ascultă, ce-i cu tine? Pari atât de absent... și nici măcar nu mi-ai răspuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și de cimbru. Jake se duce glonț să ude ghivecele cu busuioc de pe pervazul bucătăriei, în timp ce eu merg să explorez restul casei. La etaj este o baie adorabilă și o cameră de oaspeți, dar în camera noastră, care e la mansardă, se ajunge pe o scară cu fușteie, ceea ce-ți dă impresia că te afli pe o navă; are un pat uriaș, cu cearșafuri curate, albe, iar deasupra lui, în acoperiș, o fereastră mare, prin care se revarsă în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de Boulogne, cavaleri ai progresului. În fața velocipedelor, caroserii zdravene, receptacule lacome. Poate că nu Panhard Dynavia asta din ’45, prea transparentă și strâmtă cu forma ei aerodinamică, dar sigur e de luat În serios Peugeot-ul Înalt tip 1909, o adevărată mansardă, un alcov. Odată intrat Înăuntru, cufundat În divanele de piele, nimeni n-ar mai fi bănuit unde mă aflam. Dar greu să te urci În el, unul dintre paznici stătea drept În față, pe o bancă, cu spatele la bicicluri. Să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nimic despre bietul papà, nici măcar unde-i e mormântul, dacă o fi fiind pe undeva.» Dorea mult să vorbească despre el: era foarte duios, liniștit, metodic, atât de cult. Își petrecea zile Întregi Într-un mic birou, acolo sus, la mansardă, citind și scriind. În rest, mai dădea cu sapa În grădină și schimba două vorbe cu farmacistul - mort și el acum. Din când În când, cum spusese, o călătorie la Paris, pentru afaceri, spunea el. Dar se Întorcea mereu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i spună ceea ce știe, fie ca să i se spună ceea ce nu știe. Dar ceea ce știe el trebuie să fie atât de secret și de teribil, că persoana căreia i se adresează Îl face să dispară... Dar să ne Întoarcem la mansardă. Deocamdată trebuia văzut dacă Ingolf nu lăsase vreo urmă. I-am spus bunei domnișoare că poate, examinând cărțile tatălui ei, aveam să găsesc vreo urmă din acea descoperire a lui de la Provins și că În studiul meu aveam să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tânăr împrăștie în suflete o tristețe fascinantă. Marți, 5 octombrie Pe unde-o fi bunul meu amic acum? Prezența lui magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
își lipi palmele de pereții curbi ai unui borcan și privi adânc în ochi, cu o concentrare dureroasă, unul dintre acei gnomi palizi. Am intrat apoi, printr-o ușă strâmtă, pe care n-o remarcasem, într-o cămăruță ca de mansardă, un "dulap" ca acela în care locuia Raskolnikov, cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft de cărți pe care se aflau hârțoage vechi dintre, care îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu un alt glas, unul din lucrurile cele mai misterioase ale acestei povești e și faptul că n-am aflat niciodată în ce fel de casă locuiește Leana, dacă e o magherniță sau o vilă la Șosea, dacă e o mansardă sau o pensiune de familie, sau o căsuță de mahala, cu lămpi de gaz, și podele vopsite în roșu, care scârțâie când intră cineva, dar scârțâie și singure, nopțile, de umezeală, de plictiseală, de deznădejde sau Dumnezeu știe de ce... Întinse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimeni de ele. Mai era două, la ușa din față, p-alea le-a scos chiriașii. Le-a băgat lor chiriași când era Ioaniu la zdup, d-ajunsese Ivona și madam Ioaniu și Tudor ăla micu într-o chichineață de la mansardă. Și pramatia de Niki tocmai atunci își găsise să plece la o Matracucă. O vreme madam Ioaniu a zis c-o să puie la loc felinarile când o să scape de chiriași ; p-ormă a mai îmbătrânit și ea, p ormă a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acu îi e foame. Îi vine leșin, nu alta, de-abia o ține picioarele când trece pe dalele strâmbe din curte, până la intrarea din spate. P aici, pân spate, intra când sta ele sus, la cucurigu, și urca scările pân-la mansardă. Urca și madam Ioaniu, și nu zicea nimic, ce să mai fi zis ? Nu mai avea ce să zică decât mersi, că altele era la pușcărie, și altele, ditamai prințesele, ședea pân beciuri și pân șoproane. Baremi ele rămăsese în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
S-ar duce după colțu casei, da peste tot e numa pavaj și rămâne pată... Și mai poate să și dea peste ea cine știe cine... Da nu-i nici țipenie de om în curte. Și-o liniște - numa sus, la fereastra mansardei, fâlfâie niște guguștiuci vineții. Acolo a stat baba, și cu fii-sa, și cu nepotu-su, după ce l-a luat pe Ioaniu și putoarea de Niki le-a lăsat p-amândouă baltă și-a plecat la Matracucă. Cam p-atunci începuse
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
c-a scăpat ieftin ! A ieșit numa după ce i-a făcut, și la puțină vreme după ce-a ieșit, a murit. Iar fii-sa, Riri, a luat-o madam Ioaniu la ea ș-o vreme a stat și ea în mansardă, la-nghesuială. Și-a dat-o afară dân școală, și era muncitoare, da p-ormă, a făcut ce-a făcut, trebe că s-a măritat, și-acu cică e-n Franța și-are copii mari. I-a arătat madam Ioaniu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ușa dân față. Doi metri, nici mai mult, nici mai puțin, doar atâta. Bate-o lumină de amiază, vede bine pân ea, n-o orbește ; atâta, că nu-i vine să-și crează ochilor. Nu pricepe. Și guguștiucii, zvârrr ! spre mansardă. Ca să vezi, zice, că nu dinspre oraș vine... Ca să vezi, că nu dinspre poartă vine-ncoa. Ca să vezi, putoarea dracului, că din casă iese !... Ivona ! Cu cipilica ei gri, cu paltonu verde, cu vulpea la gât, vulpea aia argintie de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]