2,098 matches
-
2015. Romantică ivire în noapte, Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă, Ca și trecutul ce-i scrie povestea E castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte. Clipește obosit de istorie Ca o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
fereastră, în noapte. Clipește obosit de istorie Ca o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Citește mai mult Romantică ivire în noapte,Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă,Ca și trecutul ce-i scrie povesteaE castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte.Clipeste obosit de istorieCa o mireasă văduva,Etalandu-si orgolios mantia-i albă,Incredibil de strălucitoare inca.Isi povestește neobosit istoria crudă, dar mareataTuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prafuite.Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece,Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa,Făcându-l ireal de frumosSi totuși
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
privesc prin fereastră, în noapte.Clipeste obosit de istorieCa o mireasă văduva,Etalandu-si orgolios mantia-i albă,Incredibil de strălucitoare inca.Isi povestește neobosit istoria crudă, dar mareataTuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prafuite.Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece,Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa,Făcându-l ireal de frumosSi totuși înghețat și strain. Doua lumi, timpuri, limbi diferite,Față în fața întâmplător,El, afară, în noapte și frig, dar liber,Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
fetei tale clare, Întineresc privind frăgezimea verdelui crud din ochii tăi calmi, Plutesc pe perdele de nori pufoși când în brațe mă ții, Mă simt atinsă de aripi de îngeri pe buze când mă săruți, Sufletul mi se îmbracă în mantie de primăvară când cald mă privești, Purtată pe brațe de elfi prin păduri nepătrunse de pământeni mă simt Când la piept mă cuprinzi și îmi mângâi părul zăpăcit de fior. Citește mai mult Îmi încarc pieptul cu aerul proaspăt pe
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
fetei tale clare,Întineresc privind frăgezimea verdelui crud din ochii tăi calmi,Plutesc pe perdele de nori pufoși când în brațe mă ții,Mă simt atinsă de aripi de îngeri pe buze când mă săruți,Sufletul mi se îmbracă în mantie de primăvară când cald mă privești,Purtată pe brațe de elfi prin păduri nepătrunse de pământeni mă simtCand la piept mă cuprinzi și îmi mângâi părul zăpăcit de fior.... VI. CIOBURI DE STICLĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr.
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
am scris. Lumea noastră interioară este un univers care iese la lumină sub diferite forme, în pălețe ... XXVII. MELANCOLIE DE IARNĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015. Își golește natură trupul Să-și pună mantie de stele- Pulbere de diamante, Vis de noapte albă. Dezgolita de timp, se zbate spasmotic. Suspina, strigă: Să cadă zăpadă! Să potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
în suflete de om, Își deapănă nefericirile În șuvițele fetelor îndrăgostite, Își aruncă frâiele Pe aripile tinereții pierdute, Își cântă cântecul tărăgănat În glasul femeii Care-și plânge iubirea fără speranță! Citește mai mult Își golește natură trupulSa-si pună mantie de stele-Pulbere de diamante,Vis de noapte alba.Dezgolita de timp, se zbate spasmotic.Suspina, strigă:Să cadă zăpadă!Să potopească ger!Să înghețe apele!Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afaraSa purifice brazii, și munții, si
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
a lumii albaneze unde idealurile și realitatea se prelungesc paralel, pentru a se uni în visul autorului, care este îngrijorat ca patriot adevărat. Iar acest angajament sufletesc pulsează în oricare cuvânt și vers. Tristețea, frica, durerea se întind ca o mantie gri peste peisajul alegoric al lacului albastru, peste Kosova însângerată, peste Sharr-ul mândru și Pollogul ars. Sentimentul dragostei, oricât de ipotetic, cuprinde ceața îndepărtării în timp și spațiu. Dar eroul liric nu acceptă, cu atât mai mult nu se predă
SAZAN GOLIKU DESPRE DURERILE LACULUI DE IBRAHIM ABEDINI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373420_a_374749]
-
frunze... În amiezi Pastelul toamne-i din livezi Pictează vis de ger furat, Festin caduc, netulburat, Mi-e dor de tine... Ce ciudat!... Ai ochii verzi. Pocal de jad, cu must din cer, Am deșertat, lud , în penel, Plutind sub mantie de vis, Adie-n iz de paradis, Păcate vechi, din jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat, Sufletul tău de poame dulci, Alungă clipe dragi și lungi... În toamnă cor de
OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371376_a_372705]
-
Articolele Autorului E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înalta smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintată, Pădurea se alintă cochetă, în alb înveșmântată.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cânta dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară-n stoluri, Înlănțuirea lor provoacă tainice ritualuri. Adorm pe tâmple
E PRIMĂVARĂ-N SUFLET de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371490_a_372819]
-
În brațe să te țin, să-ți spun povești, Iar tu să-mi alungi gândurile rele... Ți-aș dărui apoi un suflet cald, Ca roua de pe flori în miezul verii, Te-aș înveli cu ochii de smarald, Cum luna mângâie mantia serii... Și te-aș iubi... cum n-ai mai fost iubit, Ca-ntr-un poem nescris pe astă lume... Știind că pentru mine-ai fost ursit, Aș respecta orbește vechi cutume... Și m-ai iubi, topind, ca un vulcan, Adâncurile
TE-AȘ IUBI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371630_a_372959]
-
închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final lumina transparentă a zilei să cuprindă totul, ca o cochetă care își dezbracă veșmântul de noapte și nu se poate hotărî
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
între anii 1950 - 1956. După eliberare a bătut la porțile mai multor mănăstiri, însă nu a fost primit nicăieri. Bolnav de o tuberculoză avansată, Părintele Adrian Făgețeanu s-a îndreptat către Lavra Lainiciului unde a găsit ajutor și alinare, sub mantia Preacuviosului Părinte Calinic Cărăvan. Aici Părintele Adrian s-a ocupat de școlirea fraților din mănăstire, mulți dintre ei fiind neștiotori de carte. A doua oară a fost ridicat la 8 noiembrie anul 1958 și condamnat la "două zeci de ani
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A P. CUV. PĂRINTE ADRIAN FĂGEŢEANU – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR... de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/373939_a_375268]
-
în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă înțeapă, în sîngele meu duc taina izvorului ne-nceput, sînt firul cu
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
membrii familiei făceau tot ce le stătea în putință pentru a-l da uitării, desigur, adaugă Maugham cu o fină ironie, „dacă i-ar lăsa vecinii” măcar o generație sau două, adică până când timpul va învălui rătăcirile sale într-o mantie romantică. Fiind cei doi logodnici foarte tineri, tatăl Isabelei a decis să amâne ziua căsătoriei cu un an. Dar iată că taman atunci o mare bancă dă faliment, tatăl lui Eduard se trezește fără niciun sfanț și găsește de cuviință
FERICIREA-N BANI SCĂLDATĂ E-N ESENŢA EI RATATĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375554_a_376883]
-
DE ZĂPADĂ Mulți oameni la viața mea, Dar cel mai mult mi-a plăcut Unul alb care-mi zâmbea. Avea capul pătrățos, Mă privea cam șugubeț, Nasul roșu și cărnos, Și mi se părea isteț. Niște nasturi colorați Purta pe mantia-i albă, Peste pieptu-i așezați, Și un guler ca o salbă. Sta în stradă de trei zile. Treceam des pe lângă el Și de ce-l priveam mai bine, Îl vădeam mai frumușel. Avea ochi prietenoși, Se vedeau cât sunt de vii
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375615_a_376944]
-
noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și răsărit. Mai devreme își închide pleoape, cu soare-n asfințit. Nostalgie-mi pun pe rânduri, cu dorință sufletească. Floarea iubirii din gânduri să nu mi se ofilească. Să-mi țină de cald când
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
grădiniță, sau iubitul care-și așteaptă soția cu buchetul de flori pus în glastră, sau copiii singuri, așa cum stăteau iezișorii mei, așteptându-și părinții... Apoi mai privesc departe dealurile înverzite proaspăt și munții din zare peste care mai stăruie încă mantia iernii și câmpul acesta cât văd cu ochii...Toate acestea cad peste nefericirea mea ca un glas de clopot care se tânguie-n pustiu...Asta fac eu acolo sus, meditez asupra vieții, domnule inginer..., Îmi văd, domnule inginer, tot trecutul
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
doi încuviințară dând din capete. -Adevăr grăiești Lupanius! spuseră ei. Cei puternici supraviețuiesc oricărei decimări. Fortuna le zâmbește tot timpul! -Veniți cu toții aici și gustați acest vin, spuse unul dintre ei iar ceilalți se apropiară și se așezară jos pe mantia unui legionar. -Sunteți mai tineri bunii mei camarazi, spuse cel care vorbise mai înainte. Nu vă condamn căci am fost și eu ca voi, tânăr. Trăiam doar pentru ziua de azi. Clipa îmi era de ajuns. Moartea nu exista chiar dacă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DECLAR RĂZBOI ILUZIILOR DIN OCHIUL TIMPULUI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă preling în singurătate încet, adânc... deschid drum picăturilor reci ale unui suflet nerostit, din mantie de nori întârziați fac coșciug amintirilor, declar război iluziilor din ochiul timpului și adorm spirala gândurilor rătăcite în abis de virtute. Șuier de vânt ancestral invadează spații cerebrale, își face loc prin labirint fluid, amestecă simțiri ascunse printre vise, mușcă
DECLAR RĂZBOI ILUZIILOR DIN OCHIUL TIMPULUI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372304_a_373633]
-
întindea cât vedeai cu ochii. Și o tăcere, o tăcere făr’ de nume. Aparatul de zbor era de nefolosit. Un examen sumar îi fusese mecanicului de ajuns: fuselajul spart, trenul de aterizare schilodit, bechia smulsă... Totul era îmbrăcat într-o mantie luminoasă: la Orizont, te întâmpina strălucirea orbitoare a zăpezii; la Zenit abia puteai zării razele strălucitoare ale soarelui; sufletele celor două ființe erau inundate de o lumină și o pace dumnezeiască. Printre lacrimi și suspine, abia că se mai deslușea
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
unul dintre acele de păr cu mărgăritare în pieptul păsării cenușii. Aceasta scoase un țipăt, bătu de câteva ori din aripi și se transformă pe loc într-un rege înalt, cu pletele și barba lungi și albe și cu o mantie azurie acoperindu-i straiele presărate cu stele aurii. Încântat peste măsură, Regele Văzduhului își întinse brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la chemarea regelui lor. O apucară pe Baba Hâda și
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
culoarea mării, iar trupul feciorelnic l-ai avea împodobit într-o rochie de culoarea soarelui de mai. În brațele tale, mă gândesc să așez margarete, iar pe buze un surâs ce poate cuceri orice muritor de pe pământ. Pe umeri o mantie ce are cusuta luna și stelele cerului. Sunt convinsă că într-o astfel de ținută ai să cutreieri lumea încălțata cu botine de argint, iar parfumul tău curat a flori ... Citește mai mult Pe tine prietenie mi te-am închipuit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
culoarea mării, iar trupul feciorelnic l-ai avea împodobit într-o rochie de culoarea soarelui de mai. În brațele tale, mă gândesc să așez margarete, iar pe buze un surâs ce poate cuceri orice muritor de pe pământ. Pe umeri o mantie ce are cusuta luna și stelele cerului.Sunt convinsă că într-o astfel de ținută ai să cutreieri lumea încălțata cu botine de argint, iar parfumul tău curat a flori ... XXI. SECUNDĂ INFINITĂ, de Carmen Marin , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]