828,913 matches
-
Iar dacă te referi la economia socialistă, teoretizata de Marx, ea pur și simplu n-a fost teoretizata de Marx! I-a scăpat, era ocupat probabil, cu critică economiei capitaliste. 5 “Comunismul și fascismul nu sînt vinovate de cele mai mari crime decît dacă se iau în calcul crimele comise împotriva propriilor cetățeni( de parca n-ar fi tot crime) ”! În primul rînd, confunzi fascismul cu national-socialismul, cu nazismul. Apoi ignori cu cinism crimele sovieticilor, din pădurea Katyn, împotriva polonezilor, crimele împotriva
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
în care decartează tot felul de scrieri din care nu răzbate decât narcisismul sau aproape patologic. Dat fiind faptul că reprezintă tipologia mediocrului cu pretenții, ușor parvenit, ușor filfizon, nici nu trebuie să te mire, draga Codruț, că omul are mari lacune - ca să folosesc un eufemism - în materie de istorie. Băiatul, proaspăt ajuns în domeniul lucrurilor care s-au petrecut mai demult crede că e suficient să pescuiești două-trei idei și să le ignori pe restul. Sau poate are deja concluzia
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
poate emite pretenții. Atâta vreme cât marx o vedea aplicată în vest și nu oricum, ci ca o etapă logică și coerentă a dezvoltării, trebui doar să răsfoiești o carte de istorie a Europei să vezi că ideologia în sine e un mare eșec. Mortul de la groapa nu se mai întoarce. Că i s-a făcut lui Marx o nedreptate prin asocierea necondiționată cu URSS e de discutat, dar au fost tocmai acele aspecte utopice și aberante din Marx care i-au atras
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
al TVR, dl. Paul Everac). Modulația ironică prin care e ținut isonul impudicei pretenții depășește, desigur, limita momentului care o circumscrie, rezonînd din plin în actualitate: "Cine? Chiar toți artiștii să fi fost colaboraționiști? Nu toți, dar măcar cei mai mari. De la Aristotel (mentorul lui Alexandru cel Mare) și Ovidiu (lingușitor al lui Augustus), trecînd prin Shakespeare (adulator al reginei Elisabeta) ori Racine (omul de casă al Regelui-Soare), continuînd cu Goethe (ministru al prințului Karl-August) ori Beethoven (cel cu cvartetele Razumowsky
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
prin care e ținut isonul impudicei pretenții depășește, desigur, limita momentului care o circumscrie, rezonînd din plin în actualitate: "Cine? Chiar toți artiștii să fi fost colaboraționiști? Nu toți, dar măcar cei mai mari. De la Aristotel (mentorul lui Alexandru cel Mare) și Ovidiu (lingușitor al lui Augustus), trecînd prin Shakespeare (adulator al reginei Elisabeta) ori Racine (omul de casă al Regelui-Soare), continuînd cu Goethe (ministru al prințului Karl-August) ori Beethoven (cel cu cvartetele Razumowsky) și terminînd cu Richard Strauss (compozitor preferat
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
din toate țările (și din toate timpurile), uniți-vă!" - aceasta ar fi esența apelului lansat prin Televiziune de o persoană direct interesată în problemă". Revenind la tonul serios, eseistul semnalizează "un mic incovenient" al "amabilei ficțiuni" care-i înghesuie pe marii creatori ai Europei laolaltă cu comuniștii dâmbovițeni și anume folosirea abuzivă a verbului a colabora: "În limbile europene, colaboraționistul e cel ce colaborează cu criminalii. Or, "colaborarea" (relativă!) cu Augustus, cu Regele-Soare ori cu prinții vienezi nu poate fi pusă
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
Pisa, revăzîndu-i, împreună, într-un trio de monștri sacri autohtoni (în postură de lăutari, găinari, pușcăriași, lorzi!), pe Gheorghe Dinică, Dorel Vișan, Valentin Uritescu! Toți trei fac o risipă de farmec și de magie actoricească demnă de case oricît de mari. Apropo de case mari, nu e greu de imaginat cum ar fi fost exploatată această triplă mină de talent, dacă ea s-ar fi aflat în California, să zicem, și nu într-o zonă defavorizată cinematografic, în care actoria de
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
un trio de monștri sacri autohtoni (în postură de lăutari, găinari, pușcăriași, lorzi!), pe Gheorghe Dinică, Dorel Vișan, Valentin Uritescu! Toți trei fac o risipă de farmec și de magie actoricească demnă de case oricît de mari. Apropo de case mari, nu e greu de imaginat cum ar fi fost exploatată această triplă mină de talent, dacă ea s-ar fi aflat în California, să zicem, și nu într-o zonă defavorizată cinematografic, în care actoria de film a rivalizat, ani
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
des citată, de-a lungul timpului, ori de cîte ori va fi vorba de unul dintre cei trei actori... Dar mai există, în Turnul din Pisa, o mulțime de alte momente antologabile; de pildă Dinică, filmat "din ceafă" (dar un mare actor are și ceafa expresivă!), în timp ce cîntă ( și cîntă pentru prima dată în vreun film) "De-aș fi vîntul cu miresme parfumate"... Sau sarcasmul din vocea lui Dinică, răspunzînd la replica polițistului (cu morga lui Mitică Popescu) " Nu sînt colonel
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
cu coasa, "Și cînd a venit Salvarea, din el mai trăia țigarea"... Se vede, cu ochiul liber, că regizorul, Șerban Marinescu, iubește Actorul și știe să îl pună în valoare. Piatra de încercare a distribuției n-a fost trio-ul marilor favoriți, ci rolul principal feminin (o pianistă, o fată frumoasă și fericită care cade, în noaptea nunții, de la condiția de îndrăgostită în al nouălea cer la aceea de "violată", "criminală", "părăsită", "condamnată"). O partitură feminină generoasă și grea; o alegere
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
acea lume după stilul și asemănarea lui. Șerban Marinescu s-a dovedit interesat de carnația telenovelistică a poveștii și de un pitoresc obsedant, care învăluie totul, la concurență doar cu obsesia pentru decorativ și somptuos (tot atîtea elemente care plac marelui public, așa cum place și muzica lăutărească bună care inundă filmul). Și scenografia, și imaginea, și formula plastică a filmului sînt rezolvate în acest spirit. Regizorului îi place să amestece genurile, să exerseze "game" diferite, să se joace de-a thriller
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
unei plăcuțe de înmatriculare - - ca și cînd asta ar urma să însemne ceva. Nu înseamnă nimic). Turnul din Pisa nu e ceea ce se înțelege printr-un "film de festival". Dar e, cu siguranță, un film "de uz intern" pe care marele public îl va vedea cu plăcere. Un film care răspunde unui anumit "moment psihologic" general; un fel de: "Am și uitat ce actori buni avem! Mai avem! Iată-i!" În direcția reapropierii publicului nostru de cinematograful românesc, Turnul din Pisa
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
Ion Pop De la Geneva, a venit de curînd vestea dispariției, la 14 septembrie, a lui Jean Rousset, la o vîrstă a patriarhilor. Marele profesor, născut în 1910, fusese, în tinerețe, asistent al lui Marcel Raymond, petrecuse câțiva ani în Germania și la Paris, în care pregătise ceea ce urma să fie cartea sa despre Literatura epocii baroce în Franța, teza de doctorat din 1953
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
de mișcare (care e și una a metodelor, niciodată absolutizate), condiționată, totuși, de imperativul convergenței unei "lecturi globale". Dincolo de calitățile evidente ale spiritului pătrunzător, animat de pasiunea pentru lectură și universurile imaginare vizitate, am regăsit mereu la Jean Rousset o mare, nobilă seninătate. Apropierea sa de cărți nu lasă să se întrevadă nici o crispare, nici o tensiune alta decît aceea a căutării pasionate a formelor purtătoare de sens. A trăit toată viața printre rafturi de bibliotecă - în apartamentul său genevez din "orașul
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
orașul vechi" se pătrundea printre șiruri de volume așezate de-a lungul pereților, în biroul său erau pretutindeni cărți așteptând prietenoase să se deschidă. Criticul și profesorul au rămas fideli acestei comunicări generoase în calmul ei suveran, întemeiat pe o mare încredere în ceea ce lumea imaginației creatoare poate oferi ca garanție a duratei spiritului. Omul, pe care-l știam oarecum singurtatic, rămînea, în fond, foarte dispus să comunice, dialogul cu el se închega fără greutate, de îndată ce era atinsă coarda mereu sensibilă
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost și cărți (în fine, pergamente sau papirusuri, tăblițe de argilă ș.a.m.d.) printre posesiunile regelui Midas. Am mari îndoieli. Cărțile inspiră alchimia, niciodată nu i se supun. De la moara lui de fabricat fantasme, Daudet pune în circulație legenda unui om ce are creierul de aur. E, desigur, o poveste tragică. Nu neapărat fiindcă omul, cum era de așteptat
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
a apărut ca fiind simptomatică. Dată fiind aniversarea unui secol de relații diplomatice româno-nipone multe dintre manifestările muzicale bucureștene au fost realizate cu participarea unor performeri sosiți din Japonia; în mod cert, farmecul exotic al acestora, curiozitatea privind acomodarea cu marele repertoriu simfonic european, au constituit aspecte de atracțiozitate pentru o parte a publicului care a intrat la Ateneul Român. În mod regretabil colaborarea primei orchestre simfonice a țării cu un șef de orchestră de modestă înzestrare profesionlă, cum este Atsushi
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
uitat, Mandeal rămâne astăzi, la noi, singurul șef de orchestră care deține în repertoriul său capodopera enesciană "Oedipe", lucrare prezentată recent, în această vară, de domnia sa, în cadrul prestigiosului festival de operă de la Edinburg, din Anglia. Revenind la concertele filarmonicii bucureștene. Marele moment al debutului de stagiune a fost marea lucrare oratorială vocal simfonică Stabat Mater de Antonin Dvorak; dirijorul elvețian Urs Scheneider este un constructor temeinic al marilor spații vocal-simfonice, dispune de forța susținerii întregului edificiu căruia știe a-i proporționa
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
de orchestră care deține în repertoriul său capodopera enesciană "Oedipe", lucrare prezentată recent, în această vară, de domnia sa, în cadrul prestigiosului festival de operă de la Edinburg, din Anglia. Revenind la concertele filarmonicii bucureștene. Marele moment al debutului de stagiune a fost marea lucrare oratorială vocal simfonică Stabat Mater de Antonin Dvorak; dirijorul elvețian Urs Scheneider este un constructor temeinic al marilor spații vocal-simfonice, dispune de forța susținerii întregului edificiu căruia știe a-i proporționa stucturile componente, știe a rostui funcțional echilibrul proporțiilor
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
prestigiosului festival de operă de la Edinburg, din Anglia. Revenind la concertele filarmonicii bucureștene. Marele moment al debutului de stagiune a fost marea lucrare oratorială vocal simfonică Stabat Mater de Antonin Dvorak; dirijorul elvețian Urs Scheneider este un constructor temeinic al marilor spații vocal-simfonice, dispune de forța susținerii întregului edificiu căruia știe a-i proporționa stucturile componente, știe a rostui funcțional echilibrul proporțiilor dinamice între masele sonore. A colaborat excelent cu Corul Academic al Filarmonicii, organism condus de maestrul Iosif Ion Prunner
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
companie am audiat-o, spre exemplu, pe pianista Raluca Știrbăț în realizarea primului Concert de Ceaikovski; ieșeancă de origină, tânăra artistă își continuă studiile profesionale superioare la Viena; este o prezență muzicală comunicativă, consistentă ...în primul rând în ceea ce privește dinamica sonoră mare, aflată la limitele existenței mai mult fizice și mai puțin artistice a sunetului. În compania aceluiași colectiv orchestral pianistul Horia Mihail demonstrează că se situează la nivelul artistic al unui tânăr maestru; a revenit definitiv din Statele Unite ale Americii și
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
cântate, aspecte probate și de această dată de către baritonul Eduard Tumagian, apoi la știința configurării în orchestră a acelei sugestive plastici timbrale pe care o întâlnim la dirijorul francez Cyril Diederich - un abil și deloc spectaculos dar eficient ordonator al marilor spații ale discursului vocal simfonic. Mă refer la prestația impresionantă sub aspectul valorificării transparențelor timbrale probate de Corul Radio condus de maestrul Dan Mihai Goia, mă refer la strădania întregului colectiv orchestral care - cu rare excepții - a înțeles să onoreze
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
a vitalității geniului componistic propriu titanului de la Bonn; impresionantă, în cazul performanței lui Andreescu, este energia interioară ce nu covârșește, ci împlinește dimensiunile edificiului simfonic trasat, șlefuit, cu inspirată migală, cu acea migală cu care este lucrat un giuvaer de mare preț. În deschiderea serii de muzică, lucrarea "Jocuri II" de Sabin Pautza, ne-a amintit o dată în plus de fervoarea cu care Andreescu promovează în concertele sale valorile de semnificație ale repertoriului simfonic românesc; s-a aflat în aceste zile
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost și cărți (în fine, pergamente sau papirusuri, tăblițe de argilă ș.a.m.d.) printre posesiunile regelui Midas. Am mari îndoieli. Cărțile inspiră alchimia, niciodată nu i se supun. De la moara lui de fabricat fantasme, Daudet pune în circulație legenda unui om ce are creierul de aur. E, desigur, o poveste tragică. Nu neapărat fiindcă omul, cum era de așteptat
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
iubită, a căsătoriei ratate, a prietenilor trădați sau trădători sub teroare într-o țară comunistă, fascistă, islamică ori de alt gen. Dureri general-umane. Pentru sfâșietorul sentiment de disperare voioasă, singurătate și detașare pe care îl transmite, cartea își merită premiile: Marele Premiu European al Francofoniei și Premiul Wiso. Precum și cronicile favorabile din presa franceză. Ce ar justifica totuși ideea că e o carte proastă? Poate procedeele naratologice elementare, stereotipa alternare de persoane I și III, acel Stern narator? Posibil. Sau, oare
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]