40,419 matches
-
trimit stihuri aprinse Să le rescriu în iarna cu literele-ncinse! Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Spre margine de lume străbate un ecou La versul unei doine șoptită în argou! Virgil Ciucă New York, 28 octombrie 2015 virgilciuca 2002@yahoo.com Referință Bibliografică: Ecouri / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764, Anul V, 30 octombrie 2015. Drepturi
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
ci pe cea a neputinței de a separa semnele morții de cele ale vieții, non sensul de logi-că, instinctele cele mai joase de aspirațiile cele mai înalte, existența microcosmosului uman drept centru al unei realități inexplorate de existența noastră la marginile unui univers fără frontiere.. Poezia Viorelei Codreanu Tiron vrea să facă din noi ființe capabile de a ne trăi propria singurătate fără să ne refugiem în spatele unor bariere ocrotitoare, tot atâtea autoamăgiri susceptibile de a ne face și mai slabi
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > FAGUL Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului Fagul La o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau
FAGUL de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380646_a_381975]
-
pentru mâhniri,/caii zburători au obosit de atâta visare./ Mai bine hai să ne-ascundem între anotimpuri,/să plămădim consecințe./ Cele mai multe drumuri nu mai duc nicăieri./ Te rog, înainte de a lua urmele norilor,/du-mă la fântâna cu ciutură/de la marginea timpului./ Nu vezi că am tălpile pline de cer?//. Putem vorbi de o poezie a maturității plină de viață, de freamăt dar și de forțe dezlănțuite, de un lirism tonic, captivant. Când grâul se coace/mă îndrăgostesc/de păsări, de
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
munte” sunt dovada unui continuu potențial creator. // Timpul curge lin într-un straniu balet,/Înserarea acoperă amurgurile roz violet./ Coboară și urcă-n fântână cumpăna veche,/un greier țiuie insistent, parc-ar fi în ureche./ În schitul de lemn de la marginea zării/ Niște călugări deapănă rugăciunile serii.// Dorina Stoica transmite prin poezia sa o stare sufletească discret gradată pe scara sensibilității umane. Nevoia de a ieși din “conul de umbra” o ajută să treacă de la lumea reală spre cea lirică. (“Un
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
ancestrale, mitice, la eradicarea răului, eul liric rememorează apoi, pe măsură ce se liniștește, scena cvasi-ritualică de restaurare a echilibrului lumii, contemplând-o cu o inimaginabilă satisfacție morală și artistică. Contemplarea se realizează de sus, de pe un perete înalt de stâncă, la „marginea genunii”, într-o zonă crepusculară, în care se întretaie timpuri și spații, realități și irealități. Ca și în luptă, în contemplare avatarul lup îi rămâne alături eului liric, pentru a savura, într-o elevată tihnă, înseninarea antropocosmică. Cele patru personaje
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
asupra celui sufletesc, sugerându-i nemărginirea, flexibilitatea temporală și spațială. Întruparea gemelară a aceluiași suflet, într-un timp și un loc neprecizate, în fapt, reconstituirea dublului în unitatea sa originară, încheie, cu un tablou static, poemul: „Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii". Metafora centrală este cea a „dublului nepătruns, întunecat”, ivit din tenebre insondabile, din abisuri străvechi, pentru apărarea valorilor perene: dragostea, fidelitatea, onoarea, arta
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
fulger, care este momentan, raza are caracter durativ, contribuind la atenuarea întunericului și consfințind victoria asupra răului, prin aducerea la iveală a colților însângerați, care păstrează urmele cruzimii, ale sângelui vărsat într-o luptă fără menajamente. Supraviețuitorii se odihnesc, „pe marginea genunii”. Aceasta poate fi oriunde, inclusiv „la marginea sufletului”, unde se arătase lupul din Avatar II. Câtă realitate, atâta irealitate, câtă trăire, atâta poezie, cât abis de întuneric, tot atâta abis de lumină. Ce poate fi mai impresionant și mai
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
contribuind la atenuarea întunericului și consfințind victoria asupra răului, prin aducerea la iveală a colților însângerați, care păstrează urmele cruzimii, ale sângelui vărsat într-o luptă fără menajamente. Supraviețuitorii se odihnesc, „pe marginea genunii”. Aceasta poate fi oriunde, inclusiv „la marginea sufletului”, unde se arătase lupul din Avatar II. Câtă realitate, atâta irealitate, câtă trăire, atâta poezie, cât abis de întuneric, tot atâta abis de lumină. Ce poate fi mai impresionant și mai salutar decât materializarea solidarității într-un cuplu statuar
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Lupul face parte și din mitologia personală a lui Eugen Dorcescu, care a copilărit la poalele „Muntelui Lupilor” , într-un sat înconjurat de păduri, din care se iveau, zilnic, lupi, mai cu seamă solitari, dar, iarna, și în haită („La marginea acelei Poiene e râul, cu lunca lui, la stânga, privind în aval, e pădurea, în spate sunt Munții Vâlcanului - ai lupilor, altfel spus: Pleșa, Cornetul..."). Mult mai interesantă este însă prezența lupului în opera dorcesciană. Așa cum ne-a obișnuit, în tratarea
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
somn, împrospătând pământul/ Ca o difuză negură”. “Înaintam în negură”, “... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I); - cu flacăra, sufletul și moartea (“Trece/ un lup roșu, un lup în flăcări,/ aprins,/ sub orizont, la marginea sufletului”; „Și frumusețea toată mă privește/ invers,/ din anarhica-ți moarte/ smulgându-mă” - Avatar II); - cu lumile interioare (tulburi) și cu pădurea (eterată) (“Privește-n tulburi lumi interioare/ Cu ochii verzi și reci, întredeschiși”; Dispare în pădurea eterată,/ La care
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
cu lumile interioare (tulburi) și cu pădurea (eterată) (“Privește-n tulburi lumi interioare/ Cu ochii verzi și reci, întredeschiși”; Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun drum" - Totem); - cu noaptea, genunea, câmpul și luna (“Apoi, am stat, pe marginea genunii,/ Noi, dublul nepătruns, întunecat,/ Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat:/ Doi colți însângerați, în raza lunii” - Avatar). Semnificațiile simbolice devin mijloace de caracterizare, la care se adaugă câțiva indicatori de atitudine: - postura demnă, neclintirea, care generează imagini statuare (“... alăturea
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
o vădită coerență cu avatarurile celelalte, atât în plan metafizic și simbolic, cât și literar. De aceea, prin aportul său la vasta semnificație spirituală a liricii dorcesciene, lupul se integrează perfect stirpei artistului, avându-și locul chiar alături de Poet, “pe marginea genunii”, de unde cei doi contemplă, “cu bărbăteasca lor singurătate”, orizontul limpezit. Versul apoteotic “Doi colți însângerați, în raza lunii” rezumă, în finalul Avatarului, toată poetica Lupului avatar. Ca o veritabilă ars poetica într-un vers, care amintește de cea a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
limitrofe”... Atâta timp cât cei ce constituie fruntea țării vor fi aiurea risipiți și neuniți în ideea progresului sociouman și de neam, cât vor trage jeratic doar la turta lor, vom continua să fim restanțieri în istorie, ne vom bălăci la o margine a civilizației, devenind un fel de boschetari ai Europei... Încă mai pâlpâie un dram de demnitate în feciorii și fiicele acestui pământ. E trează speranța revenirii la normalitate... Trebuie să ne unim în simțire și gândire, căci numai prin unire
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
ai puterea să mă lași să nu-mi adun risipa pe frântă ramură la cap de pod spre nesfârșit mi-e drumul deschis dincolo de violet oglinda reflectă timp ce am fost am să-i întorc spatele cu inima prinsă pe margine de vaiet să mă hrănesc din tot ce mai am apusul neastâmpăr să-mi fie până la ultimul respir într-un “sunt”. până când mă vor sădi lutului rodire să răsar dincolo de violet. Citește mai mult Te-ai întorstimp ce am fostsă-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
am fostsă-mi tulburi împăcareacu cea care suntatâția “dacă”nasc clipele trecuten-ai puterea să mă lașisă nu-mi adun risipape frântă ramurăla cap de pod spre nesfârșitmi-e drumul deschisdincolo de violetoglinda reflectătimp ce am fostam să-i întorc spatelecu inima prinsăpe margine de vaietsă mă hrănesc din totce mai amapusul neastâmpăr să-mi fiepână la ultimul respirîntr-un “sunt”.până când mă vor sădilutului rodiresă răsardincolo de violet.... IV. VĂTAFI DE HIMERE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
acceptării sau poate o altă ipoteză a iluziilor. Te-am căutat pustiită de mine, într-o bezmetică anulare, Tu ai fost mereu acolo, fereastră deschisă spre o a cincea dimensiune. Te privesc să-mi contemplu visele, străfulgerări de închipuiri pe marginea osmozei dintre iubire și renunțare. statui de piatră și soare sparg nerodirea în unda de cleștar din inima împovărată de neliniști. șterg otrava, amânarea repetată, Te zăresc ... Citește mai mult Te-am aflat...în tăcerea crinilordin adâncul unde-mi arunc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
dincolo de gânduri,încovoiate de cuvinte,crește luminarea acceptăriisau poate o altă ipotezăa iluziilor.Te-am căutatpustiită de mine,într-o bezmetică anulare,Tu ai fost mereu acolo,fereastră deschisăspre o a cincea dimensiune.Te privescsă-mi contemplu visele,străfulgerări de închipuiripe marginea osmozei dintre iubireși renunțare.statui de piatră și soaresparg nerodireaîn unda de cleștardin inima împovărată de neliniști.șterg otrava,amânarea repetată,Te zăresc... VI. LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. M-am așezat pe marginea sufletului să înfloresc lumini din hău e atât de frig! doar corbii veghează umbrele tăcerii undeva la răspântiile durerii crabi cu cleștii de aramă decupează altare uitării îi văd îi aud cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
victimă și călău beată de iluzia înțelegerii cu închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și țărână volbură și flori mi-e atâta sete de tine Citește mai mult M-am așezat pe marginea sufletuluisă înfloresc lumini din hăue atât de frig!doar corbii vegheazăumbrele tăceriiundeva la răspântiile dureriicrabi cu cleștii de aramădecupează altare uităriiîi văd îi audcu tristețea brațelor rotunjitepeste aduceri aminteîntre întunericul luminii și cuvântoglinzi coaptesub limbile Gheeneirotesc cărările îndoielii și speranțeie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
și cu ceea credem cu toată tăria, într-o expresie Aș putea afirma cu destulă precizie cu nu există alternativă mai potrivită pentru cunoașterea de sine. De la stabilitatea relativă în măsura proporțiilor definite de la întemeierea lumii, la libertatea aproape fără margini, colosală prin însăși definirea ei, și desigur perfectul câteodată simplu alteori complicat... În generos cuprinsul oferit de „Nemurirea frumuseții”, apare o formulă inițiatică proprie autoarei, oarecum tangentă scrierilor fundamentate nichitiene... „În inima mea mai bate o inimă,/ Da-nu se
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând răspunsuri dincolo de zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Citește mai mult Hotărât și neliniștit ca oploaie de primăvară,am pedalat
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
cer, ofrandă și dorință.Lumânări la ferestre mulțumeau nopții,lângă colaci cu iz desmerenie și spațiu sacru.Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicaudeasupra bisericii închise,ca într-un dans al iertării.Încolțit de tulburare,amorțit, încătușat deteama necunoscutului împingeam bicicletaspre marginea orașului,hrănit cu suspin și rugăciune.Doar eu suntpe alei, printre clădiricăutând răspunsuri dincolo dezidurile condamnate la tăcere.Întorcându-mi privireaam început să tremurzâmbind. ... XXV. NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 668 din 29
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
pas departe este toamnă de umbra grasă a nucului care se-ntinde cu lenevie sub frunzele putrezite din grădina care acoperă tainele sub piele Deoarece primul curent al ploii poate spală acea urma a călcâielor care merge până la canalul de pe marginea drumului unde se varsă timpul meu liber. Ceva că un acid mi s-a vărsat în limba și nu lasă să mă prindă somnul și să uit toate cercurile nezgâriate în trunchiul vârstei mele. BARDH E ZI Na buzëqesh nga
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA DAN MUSLIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380678_a_382007]
-
condamnată” (Ayn Rand, 1950) Cât de mult se potrivesc situației de astăzi din acest colt de țară atât de prost guvernat, cum este Basarabia aceste cuvinte scrise mai mult de o jumătate de secol ... XIX. VALERIU DULGHERU - SUNTEM ÎMPINȘI PE MARGINEA PRĂPASTIEI, de Valeriu Dulgheru, publicat în Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015. „Mda...nene Iancule...am fost și am rămas „o soțietate fără prințipuri”...va să zică, nu le-am avut de prea mult timp și nu le avem nici azi
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]