1,349 matches
-
urmăream cu mare grijă. Odată când aveam pământ în palme, Alec intră pe poartă, în curte, în casă și surprinzându-mă, uimit oarecum de gestul meu care se repeta, îmi înălță mâinile și mi le sărută, așa cum erau, cu pământul maroniu în căușul lor.” Gestul lui Alec, venit în continuarea gestului Laurei, vorbește despre șansa de a învinge trecutul și de a aparține prezentului prin puterea dragostei și a valorilor morale. Alec acționează instinctiv, iar gestul său denotă fidelitate față de soție
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pricaz, Ai nevoie doar de chei. S-o luăm, dar cu încetul, Să nu rătăcim cărarea: Oare cine e poetul Ce scrutează-ntr-una marea? Galbenă e la culoare Și plăcut mirositoare, Este dulce-acrișoară, Dar nu-i măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață, Însă aș putea să spun Că-i mai bună de magiun, Dar mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în baltă Și-i ceva mai jucăușă, Însă eu cunosc o altă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
pentru a găsi hrană și a se adăposti de frigul ce simțea că vine. Cele mici s-au lipit strâns de mamă, așteptând cicatrizarea rănilor. Hrana către trunchi era însă din ce în ce mai puțină, așa că la suprafață copacul prinsese o coajă tare, maronie, ce nu lăsa nimic să intre sau să iasă. Copacul se înălța falnic deasupra lemnelor moarte, scorojite, și răsufla greoi în bătaia vântului, după vremea sa. Ramurile erau goale, unele uscate, dar cine să le mai curățe. Nu era vreme
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sprijinit de balustrada treptelor, ceva mai la o parte, ascultându-i pe oamenii mari. Iar privirea pe care am Întâlnit-o acolo jos, fixându-mă, părea să reflecte culoarea cerului ce se deschidea larg peste capetele noastre și peste acoperișurile maronii ale Madridului, Într-atât Încât tot ce mă Înconjura, În afară de culoarea aceea, sau de cerul acela, sau de privirea aceea, a dispărut de sub ochii mei. Era ca o dulce agonie de albastru și lumină, căreia nu i te puteai sustrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
facă și ție cineva o frecție cu carmol când răcești? Să nu te întrebe și pe tine cineva ce te doare? Viață-i asta? Da’ Ionel... - mămăița oftă și și întinse fusta de sub fund ridicându-și nițel dinapoiul de pe vinilinul maroniu - n-am mai pomenit așa om! A iubit-o el pe una, Miruna sau Mariana sau dracu’ s-o ieie, că n-am ținut niciodată minte, și aia nu l-a așteptat să vină din armată. S-a măritat cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
A DOUA Într-un restaurant de mâna a doua, niciodată, indiferent de oră, chit că vii în fiecare zi, șapte zile din șapte, o lună bătută pe muchie, un an, niciodată fețele de masă nu sunt curate. Sunt cu pete maronii ori galbene țdacă ai noroc). Maronii, când sunt pe față, galbene, când se întorc pe dos fețele de masă. Curate, așa cum vezi prin filme, ori chiar în restaurantul de vizavi prin geamul soios, nu. E clar. Într-un restaurant de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mâna a doua, niciodată, indiferent de oră, chit că vii în fiecare zi, șapte zile din șapte, o lună bătută pe muchie, un an, niciodată fețele de masă nu sunt curate. Sunt cu pete maronii ori galbene țdacă ai noroc). Maronii, când sunt pe față, galbene, când se întorc pe dos fețele de masă. Curate, așa cum vezi prin filme, ori chiar în restaurantul de vizavi prin geamul soios, nu. E clar. Într-un restaurant de mâna a doua există pe undeva
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri de trufandale și spete de gâște; măcelărind cu furculițele și cuțitele fleicile sfârâinde, torturile maronii și cozonacii moldovenești, pufoși și bălai, crescuți cât potcapurile popești, cu-o ardoare și-un zel atât de îndârjit că păreau că niciodată nu vor avea de gând să se ridice de la mesele acelea, din sala aceea și din orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de copii. Cu dulciuri, numai cu dulciuri îi hrănea, și uite ce s-a ales din ei. Deschide gura! îi porunci ea fetiței, care își deschise supusă gura și-și arătă gingiile de sus și de jos cu mici puncte maronii și spații între ele. Uită-te la asta! Aproape bebeluș, și fără un dinte sănătos în gură. — Ce s-a întîmplat după aia? întrebă Lanark. — Am strigat „Susy!“ și copiii au urlat și mi-au zis că mămica lor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent de-a lungul marginilor, făcu un teanc de aproape douăzeci de foi. Scoțînd sertarul, îl propti pe verticală lîngă scaun și puse hîrtia pe el, apoi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ridică ochii, aruncîndu-mi un zîmbet onctuos, șovăitor. Avea o față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns. — Am venit să vă ajut. Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
compartimentul de tren, și o clipă am crezut că-mi amintesc un cuvînt scurt care începea cu Th sau Gr, dar mi s-a șters din minte. Primul nume pe care mi-l aminteam era unul tipărit sub o fotografie maronie cu turle și copaci pe vîrful unui deal, fixată pe peretele compartimentului. O văzusem cînd dădusem rucsacul jos. I-am spus că mă cheamă Lanark. A scris numele pe fișă zicînd: — Duceți-o la cabinet și dați-o doctorului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se așeză în colțul unei canapele și adormi. Se trezi după mult timp. Paharul cu ceai era rece pe masă, în fața lui, iar el asculta o conversație între doi oameni de afaceri. Urechea îi era la cîțiva centimetri de draperia maronie groasă care despărțea canapeaua lui de masa lor și, evident, nu-și dădeau seama că erau auziți. — ...Dodd e de partea noastră. La urma urmelor, Corporația nu are altceva de făcut decît să lumineze străzile și să mențină tramvaiele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de parcă ar fi fost surprinsă și contrariată. Lui Lanark îi venea să-i facă cu mîna, ca băiatul, să deschidă fereastra și să-i strige cîteva cuvinte liniștitoare, dar pe stradă trecu o căruță de lăptar trasă de un cal maroniu, și cînd se uită înapoi, nu mai era nimeni la bovindou. Această viziune îl afectă profund pe Lanark. Coborî jaluzelele să blocheze altă scenă care-ar fi putut s-o înlocuiască, și se duse în salon, simțindu-se foarte obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pîine prăjită la etaj pe o tavă, în timp ce fermierul, copiii lui și cu mine mîncam porridge la masa din bucătărie. Toate amintirile mele de la fermă sînt încărcate cu ouă. Pe cînd cotrobăiam prin hambar, odată am găsit mai multe ouă maronii într-o grămadă de urzici din spatele unei căruțe vechi. Priveliștea era surprinzătoare, căci ouăle ne veneau de obicei din cotețele din lemn aflate pe cîmpul din vecinătate. M-am dus agale pînă în bucătărie ca să-i spun cuiva. Acolo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scurte peisaje montane sau marine și, într-un sfîrșit, valuri imense și line la poalele unei stînci. CARTEA îNTÎI VEZI ȘI GRAVURA CAPITOLUL 12. începe războiul Duncan Thaw trase o linie albastră în partea de sus a hîrtiei și una maronie jos. Desenă apoi un uriaș cu o prințesă răpită pe linia maronie, și pentru că nu putea s-o deseneze frumos pe prințesă, îl reprezentă pe uriaș cărînd un sac. Prințesa era în sac. Taică-său îl privi peste umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
line la poalele unei stînci. CARTEA îNTÎI VEZI ȘI GRAVURA CAPITOLUL 12. începe războiul Duncan Thaw trase o linie albastră în partea de sus a hîrtiei și una maronie jos. Desenă apoi un uriaș cu o prințesă răpită pe linia maronie, și pentru că nu putea s-o deseneze frumos pe prințesă, îl reprezentă pe uriaș cărînd un sac. Prințesa era în sac. Taică-său îl privi peste umăr și spuse: — Ce desenezi? — Un morar alergînd spre moară cu un sac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unde abia putea respira și se trezea urlînd că e mort. I-au apărut bășici pe scrot și autobuzul i-a dus la Infirmeria Regală, unde profesori bătrîni s-au uitat între picioarele lui și l-au uns cu vaselină maronie care înțepa bășicile și mirosea a tar. Autobuzul era mereu aglomerat, Ruth plîngea, mama era ostenită, iar Thaw plictisit, deși odată un bețivan s-a ridicat și i-a sîcîit pe toți încercînd să-i forțeze să cînte. Apoi, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că lăsase viroaga în urmă, dar în teritoriul deschis și liniștit al mlaștinii se simțea o stare de neliniște pe care visele cu ochii deschiși nu aveau cum să o ignore. Zgomotul principal venea dinspre apa care curgea liber și maroniu, auriu-maroniu în locurile unde o bătea soarele, în firicele de apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se opri, lăsîndu-l într-o poziție absurdă, cu genunchii mai sus decît capul dat pe spate. Copacul nu mai foșni. Fiecare ramură și frunză încremeni fotografic, și, la fel ca în vechile fotografii, culoarea se estompă, scena devenind monocromă, maronie. Lanark o privi prin fereastra salonului și zise dus pe gînduri: — Thaw nu se pricepea să fie fericit. Chiar deloc, spuse oracolul. — Totuși, e un sfîrșit aproape fericit. O poveste se poate sfîrși întotdeauna fericit dacă o oprești într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
duzină după Rossini și Verdi, cîntece de Burns și traduceri sentimentale din galeză: Ca’ the Yowes și By the Light of the Peat-Fire-Flame. Numele de fată al mamei, cu care nu era obișnuit, era scris cu litere mari, cu cerneală maronie, deja fanată, pe coperta interioară alături de adresa bunicilor din Cumberland Road și data la care fuseseră cumpărate: nici una mai devreme de 1917 sau mai tîrziu de 1929, cînd se măritase. împins de o curiozitate neașteptată, se uită la fotografia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suculența lor tropicală. Pentru a indica distanța și greutatea, trebuiau să fie amestecate între ele și cu alb, negru sau ocru. Cu toate astea, magia consta în faptul că perii ăștia de porc strînși de un băț, care întindeau noroiul maroniu și uleios, puteau trasa conturul dealurilor pe fundalul zorilor. în timp ce aplica vopseaua, mintea lui devenea o simplă legătură între mînă, culoare, ochi și tavan. Atunci cînd cobora să vadă lucrarea de la nivelul podelei, trăia uneori momente de bucurie egoistă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl privi lung și cu mare atenție. Lanark își ridică brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta îi era descheiată, iar costumul mototolit. în cameră plutea un miros urît și observă, cutremurat, că venea de la o pată maronie întărită de pe cracul pantalonului. — îmi dau seama că arăt respingător, dar politicienii nu sînt întotdeauna înțelepți! Vă rog! Nu vă cer asta pentru mine, ci pentru oamenii pe care-i reprezint. Faceți-mi legătura cu Wilkins! Sergentul oftă. Luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cercului era gol. Mai departe, la dreapta, Weems stătea lîngă lordul și lady Monboddo. Microfoane se îțeau dintr-un strat jos de trandafiri așezat pe fața de masă. Toți oaspeții din partea aceea erau roz. De cealaltă parte, erau costelivi și maronii, incluzîndu-i pe cei cinci membri ai blocului negru care stăteau chiar în fața lui Monboddo. Cîțiva delegați de culoare vorbeau încet și nu dădeau atenție discursului. Weems spunea: — ... pentru mine va fi un lucru mult prea profund, cred, și ce voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fericire și greșeală. Circulația bogăției prin lume le-a inclus pe ambele, dar bogăția a continuat să sporească pentru că este întotdeauna slujită de cîștigăori. — Oameni palizi și rozalii, murmură Odin meditativ. Oameni palizi și rozalii. Nu cred că negrii și maroniii se amuză prea tare, zise Powys. Ți-e bine, Lanark? Vocea puternică și liniștită a lui Monboddo continuă să toarcă asemeni unui vînt năucitor. — ... așa că nordul Africii devine deșert, cu niște consecințe utile... Ca urmare a camaraderiei curate cu baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]