1,400 matches
-
pseudo-castel franțuzesc. Lamar Hinton era cocoțat pe un stîlp de vizavi, monstruos de mare la lumina zilei. Jack parcă, apoi studie duba, care avea ușa din spate larg deschisă. Scule, cărți de telefon, albume Spade Cooley. Nici un fel de pungă maronie suspectă. Hinton se holba la el. Jack se Îndreptă spre bărbat, cu insigna Întinsă În față. Hinton se dădu jos de pe stîlp: un metru nouăzeci cu bătaie, blond, mușchi cît cuprinde. — Mata ești cumva de la Eliberări Condiționate? — Departamentul de Poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
doare inima și atât. Bătrâna doamnă Marga Pop a intrat în prima încăpere, mult mai mare decât celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de perete cu oglindă, și și-a scos anevoie haina neagră, s-o atârne pe un umeraș. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doar un cufăr, nici măcar mare, ceva mai răsărit decât o valiză de lemn cu care se duc recruții la oaste, și un geamantan, nu din cele mai bune, pe acelea le-a lăsat în casă neatinse, ci unul din carton maroniu pe care nici nu-și mai amintea de unde-l avea, cu colțurile roase și câteva ținte lipsă, fragil, încât a trebuit să-l lege de-a curmezișul cu o curea, să ia deci cufărul și geamantanul în care a îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană de deasupra canapelei îmbrăcată în dungi crem și maronii, în oglinda pătrată a chiuvetei din baie, trecea chiar și peste oglinda mică și rotundă, cât o palmă, de la capul patului, dar până la urmă, neputând să reziste și să evite oglinda înaltă, pătată de vreme, ușor tulbure a șifonierului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rolurile se inversaseră, ea stăruia, el o lăsa să se apropie, o respingea cu brutalitate, iar o lăsa să se apropie. Ea înghițea fără o replică, mergând alături de el cu mâinile vârâte în buzunare până la coate, cu o șapcă băiețească maronie acoperindu-i oblic părul foarte negru. Suferise întotdeauna de frig și era iarnă. Într-o zi în care i-a spus că nu mai suportă frigul, a luat-o la el. Când și-a dat jos paltonul și a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune nimic, gândul i-e neclar. Se ridică și trece alături, în încăperea mai mare, se așază pe canapeaua îmbrăcată în stofă cu dungi subțiri maronii și crem, își rotește privirea peste lucrurile știute de ani mulți și totuși străine, nu pentru că nu-i aparțin, ci pentru că dintr-odată sunt indiferente și ostile. În oglinda venețiană atârnată pe peretele din fața sa vede reflectarea neclară și întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe o piatră lângă poștă, așteptând. N-a auzit-o când a apărut. A simțit-o doar dintr-odată lângă el, arăta cum se aștepta să arate. În pantaloni bleumarin mulați pe picioarele ei lungi și extraordinare, cu un pulovăr maroniu pe gât, un batic în care își prinsese părul la ceafă. Bronzată deja, un ciocolatiu deschis, conturând albul ochilor în care sclipeau a bucurie pupilele de culoarea alunei. L-a salutat după obiceiul ei, băiețește și cu voce gravă, Hello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-a ridicat, până a deschis gura, pe urmă n-am mai reușit să ridic ochii până n-a treminat ce avea de spus, l-am văzut doar cum își întinde pe el haina în carouri de sub care ieșeau pantalonii maronii ca niște burlane, cu care ne-am obișnuit, cum ne-am obișnuit cu cămășile lui cu gulere foarte mici și cravate foarte subțiri și pulovăre cu cotiere, o ținută de care câțiva imbecili au râs cândva până li s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vândute, în parte dăruite numeroaselor rude ori prietenilor și nu mai rămăseseră decât obiectele din cămăruța lui Andrei Îce oricum îi aparțineau lui), un pat pliant în care Mioara își petrecea nopțile, canapeaua îmbrăcată în stofă în dungi crem și maroniu, promisă pentru o nimica toată mecanicului blocului, ce va veni s-o ia abia la sfârșit, înaintea plecării ei, când va fi terminat de triat și împărțit totul, până atunci să aibă măcar pe ce sta, și hârtiile, teancurile imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Rodica Dumitrescu și, prin ea, ceilalți: amuzat de orice noutate, pregătit s-o încerce înaintea celorlalți, cu câteva ticuri verbale la modă, umblând mereu cu capul gol și plăcându-i să poarte o haină din piele de căprioară sau pulovăre maronii și să joace tenis într-o vreme în care încă nu era întreg orașul înnebunit după acest sport. Cam atunci îl întâlnise Rodica Dumitrescu. Și de unde până atunci îi povestise lui Andrei fără să se întrerupă, cu o voce înceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi fost copci părăsite. Nici o altă mișcare. Toate erau înghețate până pe malul celălalt și chiar și acolo, debarcaderul, bărcile trase pe uscat, casele răsărite dintre arborii goi și înțepeniți, cu acoperișurile maronii și verzi, turla bisericii înălțată deasupra lor se distingeau într-o lumină cenușie și murdară, nefirești și străine. Se auzea hămăitul plictisit și singuratic al unui câine care nu se vedea, repetat de câteva ori de ecou, în pădurea înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
A fost doar un gând. Poate că n-ar trebui să ne întristăm când seara abia a început. Mi-am șters și eu degetele. Din ele păreau să iasă cantități imense de sos de prune, mânjind șervetul cu pete mari maronii. — Ai făcut o alegere bună, spuse Fiona, plimbându-și privirea prin restaurant. Avea o atmosferă plăcută, intimă și bonomă în același timp. Ai mai fost aici? Nu, nu. Am citit despre el undeva. Era desigur o minciună, de vreme ce ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plăci de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil destinat unei lămpi cu gaz - dar acum era montat Într-un fasung de bachelită, prins cu liță maronie, roasă. Duncan observa de obicei asemenea defecte și trăsături deosebite - era una dintre plăcerile vieții lui. Cu cît ajungeau mai devreme În casa aceea, cu atît se bucura, pentru că așa avea timp să-l ajute pe domnul Mundy să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vigoare pentru că mașinile lor nu conțineau doar o foaie de hîrtie ci două, trei, uneori patru, cu indigo Între ele. Încăperea era mare dar neaerisită. Ferestrele fuseseră izolate termic cu ani În urmă. Ochiurile de geam erau acoperite cu hîrtie maronie În eventualitatea unei explozii. Mirosul care domnea era greu de suportat: un amestec de pudră de talc, păr permanent, cerneală de mașină, fum de țigară și transpirație. Pe pereți se aflau afișe ale diverselor campanii ale ministerului: poze cu Cartoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu susul În jos, care se afla Între Binkie și Kay, luă ginul și deschise sticla cu suc de lămîie. Ginul era unul ieftin, fără o marcă anume, și În loc de Înlocuitor, avea suc original de lămîie pus Într-o sticlă maronie de medicamente cu un capac alb. Binkie Îl cumpărase de la farmacie, zise, pe post de supliment alimentar. Mickey amestecă ingredientele și dădu fiecăreia paharul, păstrîndu-și unul. Le ridicară, gustară, apoi se cutremurară. — E ca acidul de baterie, spuse Kay. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
micșorate, În timp ce Helen se lupta să le distingă abia. Din cînd În cînd repezea lumina lanternei peste pămîntul devastat pentru a Îndruma privirea lui Helen; În lumină apăreau fragmente de sticlă spartă, petice de gheață și pete colorate: verdele și maroniul și argintiul urzicilor, ferigilor sau scaieților. La un moment dat lumină ochii unei vietăți. — Uită-te acolo! — E-o pisică? — E-o vulpe! Uite-i coada roșie! O văzură cum sare, ca un șuvoi lichid și sprinten de apă; Încercară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă masa de bucătărie, lipită de perete; cu ani În urmă, taică-său o Îmbrăcase În mai mult lemn de culoarea sosului, și-i făcuse un capac. Capacul era folosit drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de ovăz ne fereau de rău de mașină. Așa că pentru mine gustul dropsurilor din zahăr de ovăz e echivalentul gustului de rău de mașină: punga de hârtie cu conținutul ei odios, plimbările pe marginea drumului, ștersul mâinilor de iarba uscată, maronie. Am intrat de-a binelea În centrul financiar, cucerind canioane de sticlă deasupra cărora căldura atârnă ca o ceață liliachie. Deschid cutia de bomboane. Înăuntru sunt șase joint-uri rulate cu grijă. Îmi dreg vocea și adopt tonul unei prezentatoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
colțul ochilor și, nu știu de ce, mă apucă și pe mine râsul. Râd, continuând să mă bâțâi pe scaun, și inevitabilul se produce: alunec pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe nas
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei preferată, de porțelan albastru. Cafeaua se dovedi însă a fi neașteptat de fierbinte și doamna Ionescu scăpă ceașca din mână, iar apoi și ibricul. Privi cu un zâmbet înghețat pe chip cioburile răspândite pe gresia portocalie, dârele de lichid maroniu care se strecurau prin tre plăcile de gresie, ca niște râme dizgrațioase care se tot lungeau, subțiindu-se, pentru a pătrunde în toate cotloanele, slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cumsecade, din moment ce sunt lăsați să plece singuri în oraș! cântări lucrurile Mircea. Încercă, totuși, să grăbească pasul, pentru a păstra o distanță convenabilă între el și băieții aceia, care se zoreau reciproc, strigându-și cu o falsă încruntare, de sub bonete maronii, diferite vorbe urâte, lansându-le într-un argou sărăcăcios și redundant, în timp ce unul cu o șapcă împodobită de un cozoroc mare, lăcuit (de furat, fără îndoială!) cânta, cât îl ținea gura, un cântec în care era vorba de muzicanți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
drogherie de la care, probabil, pe aici, se mai aflau unele rămășițe din temelia ei -, zugrăvită în obrazul lui Bubă, fiind chiar mai uluit de aceasta decât de primirea marțială pe care i-o rezervase Babița-Pelicanul. Îi respinse Babiței pumnii murdari (maronii, ca niște lăboaie de veritabil călău) și se depărtă lent, simulând demnitatea, nepăsarea și stăpânirea situației, apoi, o rupse la fugă pe drumurile oarbe, croite prin harababura de zidării. Își căută cu înfrigurare ieșirea prin boarea fetidă a răsuflătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e dispus să se istovească împreună cu ea, deasupra ei, prin ea, sub ochii ei strălucitori, frumoși și cu globi rotunzi, ca de ciută (deși nu există pe glob ciute cu ochi de safir!), ciupind în joacă cu buzele de sfârcurile maronii, morfolind sânii tari, plini și obraznici, depărtându-i violent picioarele desăvârșite, cu piele mătăsoasă... Cu toate că nici unul nu știa de teoretizările înțeleptului Shari Vatsyayana din Benares, alcătuiră un nou ghid amănunțit al practicilor sexuale orientale, trudindu-se în cumplite lupte corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Virgil Mihaiu Pe avenida de intrare în capitala portugheză, la stânga cum vii dinspre aeroportul Portela, există o casă cu etaj maronie. Pe întreaga lungime a balconului stă scris cu litere de mărimea unor patine: Federaçao Portuguesa de Patinagem. Fiindcă în Portugalia ghețurile sunt cam tot atât de prezente precum neaua în Jamaica, de câte ori trec pe acolo îmi amintesc de comedia cinematografică inspirată de
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
mi-a lecuit soțul de beție. Tel. 0741291569. Dorel, din Timișoara, mulțumesc doamnei Sabina că mi-a adus soția înapoi. Telefon 0746766727. Dinu, din Arad, mulțumesc doamnei Sultana că mi-a dezlegat cununia. Tel. 0744254471 sau 0721580640. Pierdut cățel Labrador maroniu închis, cu ochi verzi și dungă albă pe piept, are 4 luni și răspunde la numele „SCUBY“. Suferă de o boală genetică rară. Oferim recompensă. Telefoane 0745010169, 0722457927, 475748. DECESE Înregistrate la Timișoara în perioada 24 noiembrie - 1 decembrie 2005
Agenda2005-49-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284460_a_285789]