2,194 matches
-
riscat, își amintește Doamna Mao. Am împrăștiat fluturași anti-japonezi prin tot orașul pentru Partid. M-am dus la Shanghai ca să-mi reînnod legătura cu Partidul. Am dus piesele patriotice în stradă. Am predat la o școală serală, unde am propovăduit marxismul. I-am încurajat pe muncitori atunci când au intrat în grevă. Interesul meu a fost întotdeauna să lucrez la nivelul rădăcinii ierbii. Exact ca și Yu Qiwei, mi-am pus gâtul în laț pentru China. Aș fi putut foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a unui bărbat, silabele i se rostogolesc una după alta. Armata Roșie nu e o armată a mântuirii, remarcă ea. E o școală pentru educație. Noi suntem comuniști, nu o șleahtă de cerșetori. E îngrozitor că n-ați auzit de marxism și leninism. Suntem în armată ca să schimbăm lumea, nu doar ca să ne umplem burta. Mă enervează. Țărăncile se uită de la una la alta - nu știu ce să-i răspundă. Le intimidează. O întreb pe femeie cum o cheamă. Fairlynn, răspunde ea. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
s-a îndreptat spre frumusețe. Nu ești cu nimic diferit de celelalte ființe masculine de pe acest pământ. Uită-te la tovarășa Jiang Ching! Frumusețea taberei roșii! Mao, credeam că nu ești unul dintre personajle shakespeariene. Însă uite ce faci! Îndeși marxismul într-o lanternă - pe care o folosești doar ca să-i examinezi pe ceilalți. Nu mă face să mă simt prost cu așa-zisele tale cunoștințe de literatură occidentală. Îmi aduci aminte de broscuța care trăiește pe fundul unui puț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mare efect. Lin măgulește fără rușine. În prefața la cea de-a doua ediție a Cărticelei roșii cu citate a lui Mao, el îl numește pe Mao cel mai mare marxist al tuturor timpurilor. Tovarășul președinte apără și dezvoltă internaționalismul, marxismul și leninismul. O singură propoziție a tovarășului președinte Mao echivalează cu zece mii de propoziții ale altora. Numai cuvintele lui Mao reflectă adevărurile absolute. Mao este geniul născut din Ceruri. Ea descoperă similarități între Lin Biao și Kang Sheng, atunci când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mda, dar nu în întregime. Așa cum îl citesc cei mai mulți... — L-ai înțeles? — Unele părți le-am înțeles, altele nu. Trebuie să ajungi la un sistem de gândire ca să poți citi Capitalul. Am impresia că înțeleg totuși, în mare, ce-i marxismul. Crezi că un student din anul întâi, care nu are cunoștințe de bază, înțelege ceva din Capitalul? — N-are cum să-l înțeleagă dintr-un foc, am zis eu. — Știi, când am intrat la facultate, m-am înscris la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
filosofie. Din cele clasice, Îmi preciză el. „Apropo”, Îmi spuse, „tu, care ești un filosof...” „Mulțumesc, din păcate nu sunt”. „Fugi de-acolo, erai unul care știai de toate la vremea ta. Astăzi tocmai revizuiam traducerea unui text despre criza marxismului, și am găsit citat un fragment dintr-un anume Anselm of Canterbury. Cine e? Nu l-am găsit nici măcar În Dicționarul Autorilor”. I-am spus că era Anselmo d’Aosta, numai că englezii Îl numeau așa pentru că Întotdeauna vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fel și din alte motive, și în ziua de astăzi. Pe de altă parte, ar fi cazul să ne uităm la aceste date nu numai prin ochelarii unui eco nomism care se vrea de piață, dar cade adesea într-un marxism vulgar și involuntar. Fundamentul economic este important, fără doar și poate, repartiția resurselor este determinantă în multe privințe, dar contează și acea „stare de spirit” pe care o disecă anchetele sociologice. Satisfacția cu viața, optimismul, orizontul așteptărilor sînt sarea și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
interesantă literatură. Să ne gândim, spre exemplu, la reflecțiile lui Camus din seria de conferințe ținute în Elveția cu ocazia decernării premiului Nobel, sau la diferitele poziții adoptate de Sartre în fața puterii constituite și mai ales în raport cu logica puterii inerentă marxismului stalinist și în involuțiile autoritare din cadrul Partidului Comunist Francez. În aria culturală germană, este de ajuns să ne gândim la Ernst Block, exilat la Tübingen în Republica Federală și la Karl Jaspers care abandonează Heidelbergul pentru a se întoarce în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
reacție». Legătura acestuia cu instanțe personaliste indică funcția tipică a gândirii filosofice din zilele noastre. În ciuda reducțiilor științifice, filosofia există ca forță opozantă, ca dezbatere în numele persoanei și a libertăților sale, ca expresie a noilor posibilități speculative, după ce iluminismul și marxismul s-au prăbușit în ideologie. Ne vom opri, foarte pe scurt, asupra rezultatelor ideologice ale iluminismului, și deci ale marxismului, cu intenția de a caracteriza cât mai bine funcția anti-ideologică a filosofiei. Asocierea iluminismului cu represiunea și scoaterea în evidență
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ca forță opozantă, ca dezbatere în numele persoanei și a libertăților sale, ca expresie a noilor posibilități speculative, după ce iluminismul și marxismul s-au prăbușit în ideologie. Ne vom opri, foarte pe scurt, asupra rezultatelor ideologice ale iluminismului, și deci ale marxismului, cu intenția de a caracteriza cât mai bine funcția anti-ideologică a filosofiei. Asocierea iluminismului cu represiunea și scoaterea în evidență a aspectului ideologic nu este o idee nouă. Conceptul a fost elaborat de gânditori mai degrabă apropiați marxismului ca Max
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
deci ale marxismului, cu intenția de a caracteriza cât mai bine funcția anti-ideologică a filosofiei. Asocierea iluminismului cu represiunea și scoaterea în evidență a aspectului ideologic nu este o idee nouă. Conceptul a fost elaborat de gânditori mai degrabă apropiați marxismului ca Max Horkheimer și Theodor W. Adorno. Cei doi autori ai Dialecticii iluminismului, emigrați în SUA în timpul dominației naziste din Germania, și care au lucrat la Columbia University, au încercat să arate «tendințele care transformă progresul în contrariul său». Progresul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
posibilității de a face o paralelă între consecințele pe care Horkheimer și Adorno le atribuie iluminismului și nazismului (și mai târziu iluminismului și societății consumiste, tipică marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și transferă întreaga instanță iluministă către marxism
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
atribuie iluminismului și nazismului (și mai târziu iluminismului și societății consumiste, tipică marilor democrații burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și transferă întreaga instanță iluministă către marxism. Stânga hegeliană nu va înfăptui o fractură în sistem, așa cum vor face Nietzsche și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și transferă întreaga instanță iluministă către marxism. Stânga hegeliană nu va înfăptui o fractură în sistem, așa cum vor face Nietzsche și Kierkegaard, întrucât ea a fost, de fapt, o consecință a sistemului pe care l-a continuat. De aici și evoluția stângii spre represiunea dreptei; marxismul odată
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
către marxism. Stânga hegeliană nu va înfăptui o fractură în sistem, așa cum vor face Nietzsche și Kierkegaard, întrucât ea a fost, de fapt, o consecință a sistemului pe care l-a continuat. De aici și evoluția stângii spre represiunea dreptei; marxismul odată ajuns la putere a creat «gulagul». Tinerii filosofi francezi, «orfanii» (sau «văduvele», așa cum ironic îi numesc unii adversari) sunt în fond orfanii și văduvele lui Horkheimer și ai lui Adorno, reprezentanții de seamă ai marii contestații și ai marii
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lumina unor noi experiențe și departe de lupta directă împotriva nazismului, și-au concentrat contestarea asupra sistemului dominant din timpul lor. Sunt fiii propriilor experiențe, tot așa cum Horkheimer și Adorno au fost fiii propriei lor experiențe. «Noul principe» este astăzi marxismul ajuns la putere sau care face eforturi să ajungă la putere. În acest ceas al adevărului, când asistăm la felul în care este exercitată puterea, toate iluziile romantice dispar și devin tot mai evidente bazele teoretice ale ideologiei, în timp ce discursul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Ea nu ar trebui să fie atât de atotcuprinzătoare încât să epuizeze mesajul mântuirii, făcându-l imanent și transformând creștinismul în cultură și ideologie. Așa s-a întâmplat cu acea filosofie creștină excesivă care a fost hegelianismul, și consecința acestuia, marxismul; tot la fel cum se întâmplă și atunci când, se urmează cu fidelitate orientarea hegeliană a problemei, iar creștinismul este redus la lupta de eliberare politică. Și în acest caz, orice transcendență este epuizată în sfera temporală și în absolutizarea experienței
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
atunci, de pildă, se ridicase la sfârșitul unui colocviu și rostise cu mânie proletară: „Am ascultat câteva luări de cuvânt în care unii colegi au încercat să acrediteze ideea greșită că structuralismul ar fi revolut. În realitate, nu structuralismul, ci marxismul e revolut, tova răși!“ De data aceasta nu s-a mai râs în hohote, ci doar în pumni. De altfel, bietul profesor, personaj central al unui imens folclor studențesc (el e cel care rostea an de an la cursul lui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
care semenii mei și le-au pus în mântuire, în transcendent, în rai sau în nirvana. Visele astea de doi bani au săpat mai tare și mai greu decât toate filosofiile lui Hannah Arendt, sau Rorty, ori Popper la bazele marxismului utopic, trecut prin ciurul și dîrmonul leninismului revoluționar-pragmatic. Dorința de îmbogățire e de când lumea. Dorința de a fi prin a avea. Sunt întrucât am. Sau invers. Am deci exist. E bine să le condamnăm? E bine să ne strâmbăm superior
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la punct Încet, Încet, și curentele situate În afara filonului baconian. De exemplu, masonologia curentă Îi vede pe Iluminații din Bavaria, care urmăreau distrugerea națiunilor și destabilizarea statului, ca pe niște inspiratori nu numai ai anarhismului lui Bakunin, dar și ai marxismului Însuși. Pueril. Iluminații erau niște provocatori pe care baconienii Îi infiltraseră printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat - asupra caracterului „antiburghez” al scrierilor sale. Matei Călinescu vede în „problema incomunicabilității” urmuziene „o formă a crizei spirituale în cadrul capitalismului modern” (op. cit, p. 82). Avangarda, afirmă criticul, „l-a utilizat pe Urmuz ca să lovească în principiile și concepțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bouvard et Pécuchet (alături de Cervantes, Swift și Caragiale), după cum e, probabil, primul critic român care schițează o analiză a receptării lui Urmuz. Toți monografii celui din urmă o vor face mai tîrziu, într-un fel sau altul... În consonanță cu marxismul epocii, autorul vorbește despre obiectualizarea omului în cadrul orînduirii burgheze și de „alienarea prin limbaj”, văzînd în caracterul satiric al „paginilor bizare” o probă a neîncrederii în valorile tradiționale și o „criză a conceptului de literatură”. „Supraconvenția ironică” apare, astfel, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Fukuyama, Începând din 1989). Kojève apare pasager În Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat În câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru Încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico‑etică) de a depăși dihotomia stânga‑dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea fascinantei lor corespodențe, de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se grăbească. „Apropoz. Ce e cu toată povestea asta cu ăia de care vorbește toată lumea? Că au apărut niște de-ăștia ciudați, care bagă lumea la idei. Biserica nu zice nimic? Nici o atitdine? Că înainte se rezolva cu ateismul, cu marxismul, dialectica, aveam lozinci pentru lămurire. Dar acuma, Biserica nu se pronunță?“ „Am spus să se facă rugăciuni, dacă cere cineva, să facă părinții acatiste, șfeștanii“, ridică din umeri Irineu. „Dar nu cred că e ceva serios. Mai mult o psihoză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bolnavi, aveau nevoie de conspecte de la cursuri. Neputând suporta jugul prea greu și Îndelungat al unei armate barbare, care pretindea că-i eliberatoare, nici impunerea „limbii lui Lenin și a lui Stalin” și nici cursul de imbecilizare, intitulat pompos „Bazele marxism leninismului”, iar, apoi, eufemistic, „socialism științific”, Dan Onaca, având inimă de bun român, n-a stat deloc pe gânduri, la Începutul lui noiembrie 1956 (era student În anul al IV-lea), când i s-a propus să participe la preconizata
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]