2,746 matches
-
Îl auzi generalul Mihaloglu pe aghiotantul său, Iusuf pașa. Pe stânga și pe centru atacul Apărătorilor nu poate fi blocat, iar pe flancul drept trupele noastre sunt răsturnate de Însuși Amir Baian. Dacă nu capitulăm acum, va fi un adevărat masacru. La nord, cavaleria lui Vlad se apropie de noi. - Ai dreptate... murmură, fascinat, Mihaloglu. Este o Înfrângere perfectă. Incredibil... Sună retragerea. Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scosese cu un gest fulgerător, aruncând-o pe caldarâm), dar erau și lovituri de neînchipuit, aplicate cu piciorul direct În bărbie, sau, prin salturi cu răsucire, după ceafă, erau salturi lungi peste capetele războinicilor, adevărate zboruri care făceau ca locul masacrului să se schimbe de la o clipă la alta și ca oameni care nu se așteptau să ajungă vreodată În preajma Marelui Maestru se pomeneau cu el În față, și asta doar pentru o fracțiune de secundă, căci apoi intrau În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieșire, fără nici o armă, a fost un semnal pentru cei care Îl pot Înțelege. Această descoperire Îl uimi mai mult chiar decât desfășurarea luptei, care nu era deloc o luptă, fiindcă nimeni nu reușise să-l atingă. Era un adevărat masacru. Un singur om atacase și ucisese peste treizeci sau, poate, patruzeci de adversari fără a fi rănit. Cercul din jurul lui se lărgise, treptat, căci nici un Cuceritor nu mai voia să se afle În apropierea omului care aducea moartea. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spusese, cu aceste cuvinte, că el Îl reprezintă, cu adevărat, pe Amir Baian. - Și eu Îi doresc stăpânului tău aceeași liniște a sufletului, răspunse Oană. Deși, după câte Îmi spun cei cu vederea ageră, dincolo de Nistru a fost un adevărat masacru. Stăpânul tău e mânat de o dorință de răzbunare care stârnește furtună. - Stăpânul meu e cel mai mare luptător al Asiei, moștenitorul lui Gingis han. Dar acum el Îndeplinește poruncile celui care e mai presus de el. Marele Maestru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sultanul se pregătește să părăsească tabăra și că peste cincizeci de mii de ieniceri și spahii Îl vor Însoți! Voievodul privi scurt spre spătarul Costea, proaspăt Înălțat În rang după moartea spătarului Mihail. Se iveau boieri și dregători noi după masacrul de la Valea Albă. Oameni tineri, care Îi prețuiau pe cei care se jertfiseră și care, la rândul lor, credeau În victorie. Stolnicul Petru, comisul Groza, căpitanul Gherman, Dragoș, pârcălab de Roman. Și alții. Îi scosese În primele rânduri, le dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aprinse pregătite. Ordinele Îi reaprinseră speranța. Era singur, dar vreme de aproape două decenii Învățase tot ce se putea Învăța despre luptele de pedestrime și cavalerie. Era adevărat, Oană nu fusese la o singură bătălie, iar aceea se transformase În masacru. Dar nimeni n-ar fi putut salva ceva, cu zece mii de oameni Împotriva unui val de o sută cincizeci de mii. - Aprinse, măria ta? Întrebă Costea. Voievodul Își reveni din gânduri. Era dimineața Sfintei Fecioare, iar ștafetele sale Înștiințaseră locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu mai dădea nici un ordin, căci nimeni nu l-ar fi ascultat. Dar brațul lui spinteca, fulgerător, fiecare spahiu ivit În cale, ca și cum ar fi fost o păpușă de paie. Dealul Ilișeștilor deveni, În doar câteva minute, un loc al masacrului. „Sunt nemuritor!” gândi, brusc, Jurj. Era o revelație. O imensă lumină care Înlătura toate grijile și toate primejdiile. Nu exista nici o primejdie. Exista doar el, forța lui, mânia lui, brațul lui. Și știu că, În acea zi sfântă, anume aleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o idee bună... spuse Ștefănel, cu aceeași voce liniștită. Pumnalul din teaca legată de Încheietura ta dreaptă ar pune Într-o primejdie prea mare viața stăpânului tău... Ali Își aminti despre ce i se povestise, la Întoarcerea din Balcani, despre masacrul din piața Ak Sarai. Și despre cel din deșertul Gobi. Și despre calitățile paranormale ale Marelui Maestru. Se gândi să nu se gândească la nimic, știind că tânărul din fața lui va citi și aceste gânduri albe. Făcu semn gărzii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe urmele căpitanului Oană și adâncea debandada trupelor turcești. Ștefan privea totul și Înțelese că se apropia de o nesperată victorie. După atâtea bătălii, știa când dușmanul Începe să cedeze. Îi simțea teama. Îl avea În față, din nou, după masacrul de la Valea Albă, pe Mahomed. Și Mahomed se retrăgea. Atunci Își aminti de un detaliu de care toată lumea uitase. Apărătorii primseră două mesaje pe care căpitanul Oană nu le citise. Le ceru Erinei, care le Întinse fără a-și lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oblâncul șeilor. Și deodată, asemeni unei pantere care pândise doar momentul hotărâtor, Marele Maestru țâșni În fața voievodului, se opri o fracțiune de secundă, cât să rupă Între degetele mâinii drepte săgeata otrăvită, apoi scoase ambele săbii de la spate și dezlănțui masacrul. Mișcările erau prea iuți ca să poată fi văzute și parate. Erau fulgere care aduceau moartea. În fața lui, ienicerii nu reușeau să se retragă suficient de repede. Erau uciși aproape fără să apuce să ridice iataganele și cădeau În neființă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
must, fremăta de sărutarea meșteșugită a mangalului de stejar. Viu încă pe jumătate, manifesta prin acel palpit lupta recentă dintre foc și fibre și rezista autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de o inferioritate chirurgicală vădită. Totuși săvârșise singură masacrul parțial. Elena, nemișcată, cu profilul ei grec perfect, palidă și îngîndurată, nu-și oferise servi ciile, nici Lina, care era operatoare desăvârșită. Iar glumele obicinuite ale lui Nory la friptură nu se produseseră: "Tu Eleno! toată viața ta o împărți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zilei, invitații săi sunt distrați cu polo, tenis sau vânătoare, o activitate la care toată lumea din palat, de la cel mai rigid englez până la cel mai mlădios dandi, de la curteanul aspru până la cea mai timidă moștenitoare, poate lua parte fără discriminare. Masacrul păsărilor de la lacul Fatehpur este doar o eliberare, un ritual complex, care domolește pasiunile ce domină viața din interiorul palatului. O partidă de vânătoare de la Fatehpur este întotdeauna o petrecere veselă. Chiar și una sau două femei de la zenana au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
splendoarea lacului Sultan Jheel sau punctele negre ale buturilor de vânătoare, aranjate în linie arcuită. Păsările se prăbușesc în spirală, cu un fluturat nervos din aripi, un amestec de pene și sânge, căzând în apă, pentru ca Pran să le adune. Masacrul pare fără sfârșit. Când are brațele pline de sânge și nu-i mai rămâne loc în barcă, se lasă în jos epuizat, lăsându-și capul pe acea pernă caldă formată de corpurile gâștelor. Yasmin face la fel și lasă vâsla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și nu-i mai rămâne loc în barcă, se lasă în jos epuizat, lăsându-și capul pe acea pernă caldă formată de corpurile gâștelor. Yasmin face la fel și lasă vâsla să atârne în apă, lângă ei. Deasupra capetelor lor, masacrul continuă, un răpăit neregulat de gloanțe înregistrându-se la suprafața lacului. Bărcile plutesc duse de curent și se trezesc aproape de buturile de unde trag ofițerii englezi. Ochi mai ageri ca ai lor, poate ochii spiritelor pe care uneori îi văd țăranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu femeile și copiii - fără deosebire - tăindu-i și azvârlindu-le trupurile în flăcări. Am distrus în totalitate muntele, încât nu ne mai așteptam să crească acolo nici măcar copacii, necum oamenii. Iar acum, se pare că preoții care au supraviețuit masacrului s-au întors și încearcă să trezească, din nou, locurile la viață. — Așa este. Din câte-am auzit, culmea muntelui e la fel de pustie și de ruinată ca înainte, dar oamenii de profundă învățătură cheamă laolaltă rămășițele împrăștiate ale credincioșilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frigider, am apăsat butonul de redare al mesajelor telefonice. — Claire. Vivian, a mârâit primul mesaj, robotul înregistrând toate notele tensionate și furioase din vocea lui Vivian. Am înghețat, dându-mi palme fiindcă nu mă învrednicisem să-mi schimb numărul. Trauma masacrului de vineri noaptea mi-a reapărut, proaspătă, în minte. Nu știu unde pizda mă-tii ești, Claire. Am încercat toată ziua să te sun pe mobil, dar se pare că l-ai închis. Ceea ce-mi creează probleme în a da de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ACUM. Deci n-aveam să-mi încep ziua ușor. Furia mereu prezentă în vocea lui Vivian crescuse în intensitate cu vreo câteva octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind în biroul șefei. Ce s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine, cu motoarele deja ambalate la maximum. De ce nu-mi spui tu ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
tenisului. Servește cu un topspin devastator, imparabil, stă la trei metri distanță de masă și îmi contrează fiecare lovitură ca și cum aș avea tehnica unui copil de patru ani. Mă bate în trei seturi la zero - 21-0, 21-0, 21-0 - și, odată masacrul încheiat, nu pot decât să mă plec umil în fața învingătorului și să-mi târăsc trupul epuizat afară din șopron. Asudat tot, mă întorc în casă să fac un duș rapid și să mă schimb. În vreme ce urc treptele verandei cu Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
asta nimic nu a mers cum ar fi trebuit și, dintr-odată, simt cum lumea mă apasă din toate părțile. Eschivele abile, încrâncenate ale lui Lucy; teama tot mai mare pentru maică-sa; atacul barbar împotriva mașinii; meditația nesfârșită asupra masacrelor din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ. Nici măcar în vârful îndepărtat al unui deal din sudul Vermontului. Nici măcar dincolo de ușile încuiate și porticurile zăvorâte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
liberat” - ai exemplul Berlinului, al Budapestei - or să mai fie și altele, multe altele... Vai de capul „liberaților”... Tata a murit În 1967, n-a mai apucat „și altele”: Praga, Kabul - iar pentru că tot vorbim de ucraineni: Fântâna Albă, Lunca, masacrele din aprilie 1941... Bietul tata: nădăjduia din toată inima că exagerează atunci când spunea ce spunea despre Rus... Și despre Ucrainean... TRĂIASCĂ GUTENBERG! Stau În calidor. În calidorul casei. Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor și tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe de o parte, brațul înarmat al clasei muncitoare, iar pe de alta, scutierii, trupele antiteroriste având drept misiune instituirea terorii, și provocatorii Securității sereiste, care au dat foc la autobuze și au pornit atacul asupra Televiziunii, pentru a motiva masacrul... Rafael citea răspicat, cu intonație ostentativă. Incrimina plin de satisfacție, iar satisfacția lui părea să se proiecteze pe fața lui Milică, ascultându-și frazele sorbite, la rându-i, din ochi de nevastă-sa. Ea asculta stând în picioare, rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se mai afle Într-o stare de grație. Când locuitorii au prins de veste despre conflictul care-i despărțea pe cei doi frați, când și-au dat seama că, de la Începutul lunii următoare, vor fi lăsați pradă jafului, violului și masacrului, a apărut Marea Spaimă. Mai rău decât violul este violul anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar putea crede că, În vremea aceea, locuitorii unei cetăți n-aveau nici un motiv să-l prefere pe cutare suveran turc cutărui altuia. Se rugau, totuși, căci lucrul de care se temeau era schimbarea de stăpân, cu cortegiul ei de masacre, de suferințe, cu inevitabilele sale jafuri și prădăciuni. Trebuia ca monarhul să depășească orice limită, să supună populația unor biruri exagerate, unor nedreptăți continue, pentru ca ei să ajungă să-și dorească să fie cuceriți de un altul. Nu era cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fie prea prost. Părăsi New York-ul pe 9 iulie 1870, la bordul vasului Scoția; ajunse la Cherbourg În data de 18, În seara zilei de 19 se găsea la Paris - războiul fusese declarat la amiază. Retragere, derută, invazie, foamete, Comună, masacre, tatăl meu n-avea să trăiască niciodată un an mai intens, acesta va rămâne amintirea lui cea mai frumoasă. De ce să tăgăduim? E o bucurie perversă aceea de a te afla Într-un oraș asediat, unde barierele se prăbușesc În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acestuia. Ei inaugurară noua epocă printr-o epurare rapidă: au fost executați șase partizani ai fostului regim, Între care cei doi principali conducători religioși care luptaseră Împotriva fiilor lui Adam, ca și șeicul Fazlollah Nouri. Acesta era acuzat pentru că Încuviințase masacrele care urmaseră loviturii de stat din anul precedent; a fost pedepsit, așadar, pentru complicitate la crimă, iar hotărârea de condamnare la moarte a fost confirmată de ierarhia șiită. Dar nu exista nici o urmă de Îndoială că sentința avea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]