3,109 matches
-
lor. (E interesant mai ales că-i poți vedea cum trec unul după altul prin gâtul, transparent pentru ocazie, al balaurului-cal); și un Atos compus din treizeci de conuri verzi, perfect egale, orânduite în fronturi suprapuse: sunt piscurile care alcătuiesc masivul sfânt, acoperite cu arbori, închipuiți printr-o lână creață verde, fiecare pisc cu numele lui scris ca o etichetă pe corpul conului, și totul lipit, ca pe un perete, pe o mare sinilie care se ridică vertical în dosul "muntelui
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dionysios cel Bătrîn (431—368 î.e.n.), conducătorul cu puteri absolute al cetății de altfel protector al literelor construise o închisoare formată dintr-o sală foarte lungă și înaltă, din peretele căreia 9 pleca o conductă îngustă. Aceasta, pe măsură ce înainta în masivul de piatră, își mărea diametrul și urma larg curba spiralei unei căsuțe de melc. Forma de volută spațială amplifica atât de mult sunetele, prin reflexii multiple succesive, încât din afara sălii se putea auzi bine ceea ce vorbeau cei închiși. Printr-o
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
și-n jos, către vârful grosolan al nasului, răsfirându-se în drumul lor pe deasupra ochilor scăpărători. Vorbea repede. Mâinile i se legănau cu gesturi mari, periculoase, ca niște gheare. Tovarășul lui era pe atât de zvelt pe cât era el de masiv și pe atât de agil și elegant pe cât era el de greoi. Era un bărbat cochet, cu o față tinerească și aceiași ochi bătrâni pe care-i aveau dintotdeauna cei de pe insula Calf. în prezent acei ochi păstrau în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
craniu care, potrivit lui Julián, era nefiresc de dovlecit și de plin de hopuri-dîmburi. Pălărierul fu conștient de dificultăți de Îndată ce dădu cu ochii de țeasta personajului și, În chiar acea noapte, cînd Julián zise că Îi amintea de anumite porțiuni de pe masivul Montserrat, Fortuny nu avu Încotro și căzu de acord. „Tată, cu tot respectul, știi că, atunci cînd e vorba de luat măsura, am o mînă mai bună decît a dumitale, care devii agitat. Lasă-mă pe mine.“ Pălărierul acceptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
știai despre culcușul lui Marty Goines, șmechere? Ce mă-sa se-ntâmpla acolo? Mâinile lui Danny dislocară o bucățică de lemn din pupitru. Spuse cu o voce străină: — Sunteți liberi. *** Considine și Smith îl așteptau în biroul lui Ellis Loew. Masivul Dudley tocmai punea telefonul în furcă, după ce spusese „Mulțumesc, flăcău”. Danny se așeză la masa de conferințe a lui Loew, simțind că „flăcăul” era omul lui, Mike Breuning, care îi raportase cele întâmplate. Considine era ocupat: scria ceva într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pădurii tinere”) se deschidea, În pădurile munților Shaoshi, ca o minune de arhitectură chineză. Nu era un simplu templu, ci o suită de clădiri, de dimensiuni diferite, acoperite de pagode pe unul, două sau trei nivele. Pelerinul care sosea din masivul Songsan și intra În munții Shaoshi vedea, la Început, doar acoperișurile. Așa cum le vedea Oan-san, alături de Liu Huang, după trei zile de drum, la est de Drumul Mătăsii. Era un joc de forme, asemănător unei melodii. Acoperișurile curgeau din unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
înconjoară din patru laturi, iar Kofu se află într-o depresiune. Odată ce va năvăli, dușmanul o să fie ca apa care se revarsă într-un lac. N-ar fi mai bine să ne refugiem la Agatsuma, în Joshu? Dacă ajungeți la masivul Mikuni, acolo sunt mai multe provincii în care vi s-ar putea acorda azil. După ce vă veți reuni aliații, veți putea, cu siguranță, să vă reabilitați. Nagasaka Chokan încuviință, iar Katsuyori prinse să tindă în acea direcție. Își aținti ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăvilarului propus cu topografia terenului. Pe trei laturi se aflau munți, care creau o formațiune naturală ca un golf, întinzându-se, la apus de Kibi, spre zona alpină din cursul superior al râului Ashimori, la miazănoapte de Muntele Ryuo, până la masivul din lungul graniței cu Okayama, iar la răsărit, către marginea Muntelui Ishii și Kawazugahana. Castelul Takamatsu era situat chiar în mijlocul acestei câmpii deschise. În ochii lui Hideyoshi, plantațiile, orezăriile, terenurile de călărie și satele de pe acest șes plat erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
companii, prin eșaloanele inferioare, până la cel mai umil infanterist sau purtător de sandale. — Priviți, se luminează de ziuă. — În curând se vor arăta zorii. Ajunseseră în zona dintre Nyoigadake și lanțul muntos. care delimita marginea răsăriteană a orașului Kyoto. Tivul masivului de nori scânteia roșu viu. Dacă oamenii își încordau vederea, puteau desluși orașul Kyoto, abia vizibil în penumbra dinaintea zorilor. În spatele lor, însă, spre Oinosaka sau hotarul provinciei cu câmpii înverzite, Tamba, stelele licăreau atât de strălucitoare și limpezi, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
anunță plecarea armatei în Ise. Își împărți forțele în trei divizii, avansând pe trei drumuri diferite. Cu strigăte de război, sub nori de steaguri și în tunete de tobe, marșul lor zguduia munții și prăpăstiile. Toate cele trei armate traversară masivul montan central din Omi și Ise, pentru a se regrupa în regiunea castelelor Kuwana și Nagashima. Acolo se găsea Takigawa Kazumasu. — Mai întâi, să vedem ce strategie de luptă alege Hideyoshi, spuse Kazumasu, când auzi că inamicul se apropia. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Birmaq avea îndoielile lui. Încă îi mai stăruia în cap că statutul tânărului era altul decât ceea ce pretindea el că este. Atunci problemele abia ar fi început pentru el și restul echipajului. Aranjându-și hainele care mai păstrau urmele impactului cu masivul Locotenent-Gardian, Angir cuprinse cu privirea pe toți cei prezenți pe punte, insistând puțin asupra căpitanului. Nu avea nimic personal cu nici unul dintre ei, cu atât mai puțin cu Birmaq pe care începuse să-l îndrăgească, și într-un fel, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a postului, pe care el îl socotea unul din cei mai buni cunoscători ai nisipurilor și ai terenurilor pietroase, recunoștea că nu îndrăznise să facă așa ceva. „Dar cunosc pe cineva, îi mărturisise o dată, în timpul unei lungi expediții de recunoaștere în masivul Huaila. Cunosc un inmouchar din tribul Kel-Talgimus care a fost acolo și s-a întors...“ — Ce simți când ești acolo? Gacel îl privi lung și ridică din umeri: — Nimic. Trebuie să lași la intrare orice sentiment. Trebuie să lași la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
depărtare, dar apa aproape digerată din stomacul cămilei nu avea cum să mai reziste încă o zi fără să se strice de tot și fugarul avea neapărat nevoie de o nouă provizie. Izvoarele subterane, acele atankor din văile și strungile masivului muntos, unde, dacă săpai mult, puteai găsi uneori un pic de lichid mocirlos și sălciu, nu ajungeau ca să supraviețuiești și erau doar un ajutor pentru călătorul care îndrăznea să pătrundă în labirintul nenumăratelor sale contraforturi stâncoase. Controlul puțului însemna deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vadă că nu minte. — E pe sfârșite, îi atrase atenția. Targuí-ul nu răspunse. Așezat în partea din spate a mașinii, privea orizontul ce începea să prindă formă și linia neagră ce se desena în fața lor, frântă și lipsită de armonie. Masivul Sidi-el-Madia se înălța brusc în mijlocul pustiului, roșu și ocru, rod al unui imens cataclism anterior probabil apariției omului pe pământ, ca și cum o mână monstruoasă l-ar fi împins chiar din măruntaiele pământului, așezându-l acolo printr-o vrăjitorie. Eternul vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
regiuni neospitaliere prin însăși natura ei, o regiune unde ai fi putut gândi că Supremul Creator se înverșunase să arunce toate deșeurile lucrării sale, îngrămădind într-o adunătură nedefinită pietre, saline, nisipuri și „pământuri pustii“. Dar în ochii lui Gacel, masivul Sidi-el-Madia nu se ivea acum ca o regiune blestemată de zei, ci ca un enorm labirint unde se putea ascunde o armată întreagă, fără ca nimeni s-o poată găsi vreodată. Câtă benzină mai avem? întrebă într-un târziu. — Pentru două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde erau proviziile. Deschise o cutie de carne pe care o împărțiră, pe urmă mâncară pesmeți și niște brânză de capră tare și foarte uscată, în timp ce soarele se ridica la orizont, încălzind pământul și smulgând reflexe din stâncile negre ale masivului Sidi-el-Madia, ce se desenau tot mai precis în zare. — Unde mergem? vru să știe locotenentul. Gacel arătă un punct la dreapta lui: — Acolo e puțul. Noi ne îndreptăm spre cealaltă stâncă, din stânga. — O dată am trecut pe la poalele ei. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
declic, iar impulsivul Aligator se înmoaie, se împuținează pe locul său, ca intrat la apă, plecându-și automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai tare brațele. Din gâtlejul masivului Cezărel, răzbate un gâjâit rar, întrerupt, un potpuriu care se întărește, la deal, cu fiecare expirație, închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli în sunete disparate, apoi în silabe articulate, apoi în cuvinte, apoi...: " Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sau să reconstruiască trecutul îndepărtat al strămoșilor lui Israel în pustiu. 4. Sinai Așezarea muntelui Sinai este foarte discutabilă. Există cel puțin trei sau patru ipoteze contradictorii. Pentru unii, muntele Sinai se găsește în apropiere de actuala mănăstire Sfânta Ecaterina (masivul Djebel Musa, „Muntele lui Moise”, care are mai multe vârfuri). Pentru alții, ar trebui să se găsească în Arabia Saudită, la est de Golful Aqaba, în partea de nord a masivului Al-Hijaz, pentru că numai acolo se găsesc vulcani vechi, presupunând că
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Sinai se găsește în apropiere de actuala mănăstire Sfânta Ecaterina (masivul Djebel Musa, „Muntele lui Moise”, care are mai multe vârfuri). Pentru alții, ar trebui să se găsească în Arabia Saudită, la est de Golful Aqaba, în partea de nord a masivului Al-Hijaz, pentru că numai acolo se găsesc vulcani vechi, presupunând că povestirea din Ex 19 vorbește, cel puțin după acești oameni de știință, de o erupție vulcanică. Recent, E. Anati a avansat propunerea Har Karkom, un sit montan în Negheb, la
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în curând mă voi întoarce acasă... Acasă? — În Colorado, unde locuiesc. Numele american pică în conversație ca mișcarea satârului care despică în două halca de carne; Tom se simți retezat de parcă i s-ar fi înălțat brusc în cale un masiv din Munții Stâncoși. — A, bine... în cazul ăsta... murmură el. Urmă o tăcere, în timpul căreia Hattie își luă panașul de pe podea și-l așeză, un clinchet, pe placa de cristal a măsuței de bambus. După aceea se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în lumina soarelui ori se ascund după pânzele de nori darnici în ploi dese și abundente. Pe pantele acestora, curg multe pârâiașe zglobii, formând din loc în loc mici cascade și inundând căile de acces către înălțimi. Acolo, împărat este vechiul masiv vulcanic, acum în adormire poate veșnică, care se numește Piton Neige, adică Piscul Nins, înzăpezit. Deși în Réunion nu există iarnă decât în calendare, acest pisc oferă singura imagine a zăpezii pentru localnicii care nu au avut prilejul să vadă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
nord. Ajunse la un bulevard pavat. Către nord-est, la vreo 500 de metri de Mașină se înălțau alte clădiri. Erau dispuse geometric de-a lungul bulevardului, la capătul căruia se afla amplasat palatul Mașinii înconjurat de câmpuri de flori și masive de boscheți. Palatul nu era mare: contururile sale elegante se pierdeau în verdele plin și luxurianța vegetației decorului. Dar pe Gosseyn nu peisajul îl preocupa. Mintea lui tatona, încerca să imagineze și să înțeleagă. Președintele Hardie și fiică-sa Patricia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nord. Ajunse la un bulevard pavat. Către nord-est, la vreo 500 de metri de Mașină se înălțau alte clădiri. Erau dispuse geometric de-a lungul bulevardului, la capătul căruia se afla amplasat palatul Mașinii înconjurat de câmpuri de flori și masive de boscheți. Palatul nu era mare: contururile sale elegante se pierdeau în verdele plin și luxurianța vegetației decorului. Dar pe Gosseyn nu peisajul îl preocupa. Mintea lui tatona, încerca să imagineze și să înțeleagă. Președintele Hardie și fiică-sa Patricia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Dar Tarrou părea să se lupte cu gândul pe care trebuia să-l exprime și nu-l putea exprima. \ Rieux, a rostit el sfârșit, va trebui să-mi spui tot, am nevoie de asta. Celălalt își strâmbă puțin chipul lui masiv într-un zâmbet. N-am chef să mor, o să lupt. Dar dacă partida e pierdută, vreau să sfârșesc cum trebuie. Rieux se apleacă și-i strânge umărul. Nu, zise el. Ca să devii un sfânt, trebuie să trăiești. Luptă! ÎN TIMPUL ZILEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
polițistă o percheziționă, glumind și râzând în tot acest timp cu colegii ei, apoi îi făcu semn să treacă. Acum se întindea în fața ei o piață asfaltată, în pantă, plină de oameni și având la unul din capete pietrele enorme, masive ale Zidului de Vest. Părea să facă parte dintr-o altă lume: nu era construită la o scară umană. O singură cărămidă era aproape la fel de înaltă cât un om. Buruienile ce creșteau prin crăpături era copaci mai mici. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]