1,390 matches
-
and unaltered preservation are of extreme importance. To mutilate a single word in the Torah, to set it in the wrong order, might be to imperil the tenuous links between fallen man and divine presence“. Atenția acordată detaliului textual, chiar materialității literei (în Merkabah, menționează Steiner pe urmele lui Scholem) sau cuvântului în articularea sa, este paradigmatică pentru înțelegerea limbii în textele lui Benjamin. Ele vorbesc de spre o dublă poziționare teologică: orice limbă este sacră, întrucât conține, în cuvintele ei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
salvează trecutul de reprezentările abstracte și de ideologiile istoriste și, pe de altă parte, salvează obiectul din uitarea pe care o implică transformarea sa în marfă. Gestul reprezintă, din perspectiva paginilor de față, o modalitate privilegiată a experienței trecutului prin intermediul materialității obiectelor sau, mai bine spus, a trecutului ca materialitate, ca mod de producere și public. Materialismul istoric își găsește aici, cum spuneam mai sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și, pe de altă parte, salvează obiectul din uitarea pe care o implică transformarea sa în marfă. Gestul reprezintă, din perspectiva paginilor de față, o modalitate privilegiată a experienței trecutului prin intermediul materialității obiectelor sau, mai bine spus, a trecutului ca materialitate, ca mod de producere și public. Materialismul istoric își găsește aici, cum spuneam mai sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o „mare narațiune“ de felul celei caracteristice idealismului german. Foamea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sus, o confirmare și, deopotrivă, o critică. Mai exact, se evită transformarea acestuia în ideologie, într-o „mare narațiune“ de felul celei caracteristice idealismului german. Foamea de obiecte a colecționarului îl plasează pe acesta în afara oricărei reprezentări ideale, „metafizice“, suprapuse materialității, precum și în afara fascinației fetișului mărfii. El însuși colecționar, Benjamin preia o serie de gesturi descrise mai sus și le asumă din nou ca gesturi teoretice, având o intenție epistemologică. Passagen-Werk este construită ca o colecție de citate, o experiență a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sensul că ea face vizibilă, în fenomen, originea sa divină și, odată cu aceasta, posibilitățile nelimitate ale obiectului. Deconstrucția contextului istoric al obiectului, ca și a conceptului abstract care îl „eternizează“ în lumea „esențelor“, ambele în vederea eliberării memoriei colective cuprinse în materialitatea acestuia: sumar, astfel ar putea fi formulată miza reevaluării definiției experienței. Mai multe scenarii, dintre care cel al criticii romantice este cel mai important, asumă aceeași sarcină. Ceea ce propune Benjamin, prin contrast cu acestea, este păstrarea obiectului ca atare, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
failibilitatea sa ontologică. Ruina este răscumpărată nu deoarece pe ea se înalță noi edificii, ci prin persistența ei materială și prin semnul neșters pe care îl lasă pe suprafața lumii. În acest scenariu, istoricul este cel care vestește muțenia trecutului, materialitatea sa care conține, în filigran, chemarea mesianică. Excurs: Despre idolatrie. Violență și lege Alături de Theologisch-politisches Fragment, de altfel conceput în aceeași perioadă, textul Zur Kritik der Gewalt (1921) reprezintă unul dintre locurile în care Benjamin se plasează explicit în centrul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de „experiență istorică“ la Ben jamin. Este o experiență a stării de creatură și a dialecticii infinite care o traversează: „Und unerschöpflich ergeht sich Kafka über die schwankende Natur der Erfahrungen. Jede gibt nach, jede vermischt sich mit der entgegengesetzten.“ Materialitatea acestei lumi este regăsită în urmele obiectelor, la fel cum, pe scena teatrului din Oklahoma, actorul este de fapt doar o sumă de gesturi. Mai mult, recompunerea acestor urme este afectată de uitare, prin care reperele oricărei identități sunt dislocate
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
va veni s-o mântuiască. „Pregătirea“ venirii, care nu poate fi nici anticipată, nici cunoscută, are loc printr-un gest menționat de Benjamin în legătură cu o altă figură de care am mai vorbit, Lumpensammler-ul: atenția (Aufmerksamkeit), înțeleasă tocmai ca scrutare a materialității obiectelor sau, precizează textul, ca rugăciune naturală a sufletului la Malebranche. Exercițiul concret al acestei virtuți a sufletului (în acest caz, a privirii, deopotrivă) este descris într-una dintre cele mai frumoase pagini ale lui Benjamin: cea în care asceza
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
erfordert andere, tiefere Motive. Motive dessen, der ins Vergangene statt ins Ferne reist.“ Actul fla neurului, fundamental diferit de cel al turistului, presupune o incursiune în memorie și o „lectură“ a locului din perspec tiva imaginilor dialectice care îi „locuiesc“ materialitatea. Hessel, notează Benja min, nu descrie orașul pe care îl parcurge, ci îl narează în cadența amintirilor copilăriei și a memoriei colec tive a lo cului. Această reînviere a memoriei locului este unul dintre elementele care transformă strada în cămin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
interpretare a textului, vizare a unui sens pentru care textul este un pretext, ci considerarea imanentă a textului ca urmă a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul este el însuși o materialitate „ideală“, o funcție alegorică infinită pe care actul lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a unei infinități de alte texte legate prin similarități. „Ascunsul“ vizat prin lectură nu este o formă ideală, eterogenă în raport cu materialitatea textului. Rescrierea proiectului kantian pe care o anunță Benjamin respinge această înțelegere. Mai degrabă, textul este el însuși o materialitate „ideală“, o funcție alegorică infinită pe care actul lecturii o transpune în experiență. În același fel, flaneurul „citește“ orașul ca alegorie istorică, iar similaritățile pe care le sesizează - unele amintite mai sus - dau orașului pe care îl parcurge un chip
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
es zum hölzernen Idol des Tempels werden, wo die geschnitzten Beine die vier Säulen sind. Und hinter einer Türe ist es selber Tür, ist mit ihr angetan als schwerer Maske und wird als Zauberpriester alle behexen, die ahnungslos eintreten““. În materialitatea lor, lucrurile adăpostesc spirite, sunt măști jucate pe o scenă și sunt recognoscibile după chipul lor originar (sau numele, după cum voi încerca să arăt, plecând tot de la un comentariu al lui Gilloch). Amintirea copilăriei, astfel, nu are sensul unei simple
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fragmentelor sale semnificative. În „Tiergarten“, Benjamin povestește, de asemenea, cum soclurile statuilor sunt mai relevante pentru copil decât statuile însele: „was darauf vorging, wenn auch undeutlich im Zusammenhange, näher im Raum war.““ Orașul se dezvăluie, așadar, în primul rând ca materialitate, istorică prin modul ei efemer, trecător de a fi, și nu prin suprapunerea unor semnificații sau mesaje anistorice. Printre aceste avataruri ale materiei, un loc important îl ocupă obiectele, mobila din casa bunicii: durabilitatea acestora stătea exclusiv, notează Benjamin în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o formă paradiziacă de cunoaș tere a acestei origini: „The child participates in neither the self-abasement of human beings (commodity fetishism) nor their domination (instrumentalism), but instead seeks a playful reciprocity.““ Investigarea prin joc a fragmentarului, a ne făcutului, a materialității obiectelor și, deopotrivă, recuperarea obiectelor „depășite“, nefo lositoare fac din figura copilului o anticipare a altor personaje urbane, precum colecționarul sau Lumpensammler-ul. Observând aceasta, Gilloch vede în figura copilului agentul mesianic care, mai târziu, va fi înlocuit cu cea, gravă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dintr-o cameră în alta, glasul tăcut al fitilului arzând. Simțul modern pentru similitudini este slăbit, șovăielnic, astfel încât se colul al XIX-lea ajunge să fie, pentru Benjamin, unul searbăd, gol. Sunetele pe care lampa le conține ca urme ale materialității ei recompun doar gesturi, locuri private, incomplete, fragmentare. La fel cum felinarele cu gaz ale străzilor dispun de o forță magică slabă prin care visul urban nu-și definește clar formele, actul mimetic al experienței urbane nu este niciodată „complet
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Povestitorul este o figură a intervalului (spectator și actor deopotrivă) pentru care orașul se luminează în orele nopții, ca mahala sau birt, în compania celor trei prieteni: de fapt, într-o triplă oglindire a oamenilor, străzilor, lucrurilor încărcate de amintiri. Materialitatea orașului ocupă un loc important în această reprezentare a Bucureștilor: fie ca materialitate apăsătoare, greoaie a mobilelor din saloanele lui Pașadia, fie ca materialitate pestilențială, viciată a mahalalelor, a cârciumelor, a bolgiei Arnotenilor. Povestitorul parcurge calvarul acestei lumi labirintice, ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se luminează în orele nopții, ca mahala sau birt, în compania celor trei prieteni: de fapt, într-o triplă oglindire a oamenilor, străzilor, lucrurilor încărcate de amintiri. Materialitatea orașului ocupă un loc important în această reprezentare a Bucureștilor: fie ca materialitate apăsătoare, greoaie a mobilelor din saloanele lui Pașadia, fie ca materialitate pestilențială, viciată a mahalalelor, a cârciumelor, a bolgiei Arnotenilor. Povestitorul parcurge calvarul acestei lumi labirintice, ca spațialitate și temporalitate deopotrivă, spre o biruință decisivă a visului: cei trei Crai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
celor trei prieteni: de fapt, într-o triplă oglindire a oamenilor, străzilor, lucrurilor încărcate de amintiri. Materialitatea orașului ocupă un loc important în această reprezentare a Bucureștilor: fie ca materialitate apăsătoare, greoaie a mobilelor din saloanele lui Pașadia, fie ca materialitate pestilențială, viciată a mahalalelor, a cârciumelor, a bolgiei Arnotenilor. Povestitorul parcurge calvarul acestei lumi labirintice, ca spațialitate și temporalitate deopotrivă, spre o biruință decisivă a visului: cei trei Crai, însoțiți de măscăriciul Pirgu, slujesc „vecernia de pe urmă“, pentru a dispărea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
viața sub aparență, este scrupulos pus în scenă. Casa fin de siècle este o scenă, o piesă imposibilă compusă din trei pereți și deschisă asupra unui spațiu vid cel al spectatorului. Estetul solitar, personaj al artei, se bucură spiritual de materialitatea decorului inutil și luxos care maschează un fundal plan al neantului: cel al vieții contemporane. El organizează spectacolul interior pentru el însuși. Cucerind teritoriul aparențelor, sufletul decadent contemplă propriile sale emoții în oglinda decorului, trompe-l'oeil psihologic cât și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
of Women", în Displacement: Derrida and After, Mark Krupnick (ed.), Bloomington, Indiana University Press, 1983, pp. 169-195. 146 Vezi Susan Bordo, ,,Material Girl: The Effacements of Postmodern Culture", în Cathy Schwichtenberg (ed.), op.cit., pp. 265-290, pentru o discuție detaliată asupra "materialității" corpului, a anulării sale și a impactului asupra femeilor care își modifică trupul după iconurile preferate. 147 Robert Miklitsch, From Hegel to Madonna (Towards a General Economy of Commodity Fetishism), New York, State University of New York Press, 1998, pp. 99-140, pentru
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
la iveală trăsătura sa autentică, ești condamnat să eclipsezi o trăsătură contrară, nu mai puțin europeană. Astfel, dacă Europa este drept, ea este în egală măsură forță; dacă este democrație, este de asemenea asuprire; dacă este spiritualitate, este de asemenea materialitate; dacă este măsură, este de asemenea ubris, lipsă de măsură; dacă este rațiune, este de asemenea mit, inclusiv în interiorul ideii de rațiune. Europa este o noțiune incertă, născută din haos, cu granițe vagi, cu geometrie variabilă, supusă alunecărilor, rupturilor, metamorfozelor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
amănunt duce la formularea din titlu. Nimic rău pentru discursul său jurnalistic, pe care nici nu îl comentez, însă este de remarcat faptul că aspectul ce duce la ideea sacrului, a sfințeniei cuplează imaginarul la o sferă superioară în care materialitatea, mai ales materialitatea decăzută, nu mai are loc și omul nici nu mai poate gândi că se poate petrece ceva rău. De altfel, astfel de cazuri, de falși preoți, false călugărițe, au fost și vor fi subiecte de presă, tocmai
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
formularea din titlu. Nimic rău pentru discursul său jurnalistic, pe care nici nu îl comentez, însă este de remarcat faptul că aspectul ce duce la ideea sacrului, a sfințeniei cuplează imaginarul la o sferă superioară în care materialitatea, mai ales materialitatea decăzută, nu mai are loc și omul nici nu mai poate gândi că se poate petrece ceva rău. De altfel, astfel de cazuri, de falși preoți, false călugărițe, au fost și vor fi subiecte de presă, tocmai pentru acest aspect
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele lui Beulah" să-i posede mâna dreaptă, conectată subtil la creier, lăcașul paradisului și izvorul extazului estetic. Suntem, cu toții, surprinși să descoperim aceste elemente materiale într-un context aparent deposedat de materialitate :"Daughters of Beulah! Muses who inspire the Poets Song / Record the journey of immortal Milton thro' your Realms / Of terror & mild moony lustre, în soft sexual delusions / Of varied beauty, to delight the wanderer and repose / His burning thirst & freezing
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
construită în aceeași manieră că Europe. Elocventul Preludium merită o analiză succinta, fiindcă eul creator amalgamează aici toate ingredientele unei revolte sociale de natură extremă. Sintagmele poetice sunt realizate în tuse sumbre, iar mișcările personajelor sunt greoaie, influențate de o materialitate inerta și plumburie, ce sugerează îngustimea de orizont și eșecul spiritual: "dark abode", "iron baskets", "cups of iron", "dark air", "iron tongue", "dark virgin", "tenfold chains", "fathomless abyss", "dark limbs" (E: 51), "black cloud", "darkness of Africa", "dark death", "nether
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]