910 matches
-
eseuri, interviuri și recenzii intitulată Patrii imaginare î1992), volumul de povestiri Orient, Occident î1994) și o vastă antologie de texte eseistice și memorialistice, purtând titlul Dincolo de limite. La Editura Polirom au fost traduse până în prezent Rușinea î2001), Ultimul suspin al Maurului î2002), Harun și Marea de Povești î2003), Pământul de sub tălpile ei î2003), Copiii din miez de noapte î2005), Orient, Occident î2005) și Dincolo de limite î2005). în 2006, în cadrul colecției Biblioteca Polirom a fost lansată seria de autor „Salman Rushdie“, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a existat niciodată un Sispy, nici un Prepelicar, un Șaman sau un Phoenix, poate nici chiar o Livia Cramm sau un Deggle. Da. Nebunia explica totul. Era nebun. Așa că atunci când barca a intrat în portul de-acasă, portul X, pe coasta maură a Maurispaniei, ochii îi erau sticloși și goi. Se gândea să se sinucidă. ȘAPTE Nicholas Deggle stătea pe o balustradă a pontonului, înalt și negru, cu un zâmbet neobișnuit de răutăcios jucându-i pe buze. Sunt convins că ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bătrânește Și surâzând își aduceau aminte De-a tinereții zile dulci a lor, ascunse În negura secolilor trecuți. {EminescuOpIV 110} MEMENTO MORI (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
post; Ca o umbră Asiatul prin pustiu calu-și alungă, De-l întrebi: unde-i Ninive?, el ridică mîna-i lungă, Unde este? nu știu - zice -, mai nu știu nici unde-a fost. Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de Maur Peste el cerul d-Egipet, disfăcut în foc și aur, Pe-a lui maluri gălbui, șese, stuful crește din adânc; Flori, giuvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jăratic, alte-albastre, ochi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
preoților cântec sună-n arfe de argint - Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite - A aflat sâmburul lumii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
talarul; În mâna lui mică el ține păharul Somniei... Pe frunte-i flori roșii de mac. {EminescuOpIV 166} Cad pletele, blonde și lungi spice de-aur, Închisă-n lungi gene privirea lui stă; O cupă cu versuri, cu cifre de maur I-a-n mână Bătrânul - ca sânge de taur Un vin roșu toarnă și regelui dă. Văzând umbra albă pe negrul părete Din tron împăratul genunchie uimit, În vis umbra râde - și lungile-i plete Ca aurul blonde se las
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi vorbă - las stele să sune, Ca-n tabla cea neagră să-l prind - Tu să faci "Ce-oiu spune". O cupă pe margini cu aur El ia și-n ea varsă cristalicul vin. Stau în jurul cupei cu cifre de maur Obscunse vrăji scrise... Ca sânge de taur E vinul și totuși e clar ca rubin. "Bea - zice - atunci somnul din muri se coboară Și ochii-ți sărută cu dulce surâs; Atunci tu grumazu-i cu brațu-nconjoară, El aripa lui și-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări înnalte flori de foc sădite. Pe scări culcate fete albe, suave Părul cel negru-l piaptănă în soare, Ori visătoare stau de-amor bolnave. Ah! e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
feribotul de la Tanger. Abandonînd percheziționarea camionetei și a Încărcăturii sale de păpuși, Înaintă către arabii nepăsători cu tot aerul amenințător și demn al lui Rodrigo Diaz(##notă Celebru comandant militar castilian din secolul al XI-lea, supranumit El Cid de mauri și El Campeador de conaționalii săi.##) supunîndu-i din priviri pe mauri În bătălia de la Valencia. Am pornit În urma camionetei, care accelera către La Linea cu ușile din spate bălăbănindu-i-se și păpușile dansînd laolaltă cu picioarele În sus. PÎnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
păpuși, Înaintă către arabii nepăsători cu tot aerul amenințător și demn al lui Rodrigo Diaz(##notă Celebru comandant militar castilian din secolul al XI-lea, supranumit El Cid de mauri și El Campeador de conaționalii săi.##) supunîndu-i din priviri pe mauri În bătălia de la Valencia. Am pornit În urma camionetei, care accelera către La Linea cu ușile din spate bălăbănindu-i-se și păpușile dansînd laolaltă cu picioarele În sus. PÎnă și cea mai scurtă confruntare cu poliția la trecerea frontierei avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
caute sau doar mi se păruse că era chipul său? Mașina trecu mai departe prin mulțime, apoi părăsi portul și o luă pe drumul de cornișă către Fuengirola. După mai puțin de un kilometru, În dreptul ruinelor unui turn de veghe maur, se opri lîngă țărmul pe care se risipeau valurile, iar lumina farurilor i se topi Încet În beznă. Spărgînd valurile, iahtul dădea roată resturilor plutitoare ale șalupei. Bănuiam că hoțul se Îndrepta Înot către malul stîncos de la poalele turnului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spre plajă. Spațiul e complet interiorizat... Mașina părăsi drumul de coastă și alunecă ușor pe alee spre intrarea În complex. Grădini amenajate de peisagiști ocupau un teren de mărimea unui mic parc municipal, dincolo de care se aflau porțile În stil maur și sediul serviciului de pază. Covoare de belșițe Înconjurau o fîntînă ornamentală; potecile de pietriș nivelat care ajungeau la ea nu păreau să fi fost vreodată atinse de picior omenesc. Sub un panou luminos pe care scria „Residencia Costasol: Investiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că infracțiunile despre care Îl informase poliția spaniolă pe David Hennessy erau tot opera lui Crawford, uvertura campaniei sale de hărțuire pînă la exasperare. Douăzeci de minute mai tîrziu, ne-am oprit În dreptul următoarei vile, un conac impozant În stil maur, cu o șalupă proptită pe alee. Aproape sigur, locatarii dormeau În camerele lor de la etaj; din grădină și de pe terasă nu se auzea niciun zgomot. Picuratul leneș al unui furtun uitat marca secundele, În timp ce Crawford trecea În revistă camerele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
instituție În afara legilor) li se supun toți membrii castei, oriunde pe mapamond. „Vanitoși și superbi, distanți, cocheți, stârnind dorința, aceștia sunt - nomazi sau sedentari - dandy-i lui Fromentin.” 2 Un tânăr cântând lasciv și provocator din fluier Într-o cafenea maură, un altul cu surâsul melancolic Întipărit pe fața de o paloare maladivă, părăsindu-și soția spre a-l urma pe un domn (notat doar cu inițialele) M.N. În Sud, o căpetenie de trib trecând, În mijlocul unei caravane, cu alura, veșmintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sens scrisorile adresate lui Carol al IX-lea), adunând În jurul tronului toate vârfurile intelectuale, a fost continuată de reginele spaniole, o influență puternică, sub acțiunea căreia curtea Franței a devenit arbitra și depozitara rafinamentelor inventate, rând pe rând, și de către mauri, și În Italia. Dar până la domnia lui Ludovic al XV-lea, deosebirea dintre un curtean și un nobil nu era trădată decât de vesta mai scumpă sau mai ieftină, de botinele mai mult sau mai puțin evazate, un guler plisat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
așadar spre uitare, bogat, dar vrednic de milă, iar în momentul când străbătea ultima trecătoare, de unde încă mai putea vedea Granada, a rămas nemișcat o clipă, cu privirea tulbure și mintea amorțită; castilienii au numit acel loc „Ultimul suspin al maurului“, căci sultanul detronat vărsase acolo, zice-se, câteva lacrimi, de rușine și de remușcare. „Plângi ca o muiere un regat pe care n-ai știut să-l aperi ca un bărbat!“ i-ar fi spus, se pare, Fatima, mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Ferdinand, sinceră sau afectată, era de așa natură încât creștinii care vizitau Granada le spuneau musulmanilor: „Sunteți acum mai dragi inimii suveranului nostru decât am fost vreodată noi înșine“. Unii mergeau până acolo încât spuneau, cu extremă rea-voință, că maurii îl vrăjiseră pe rege spre a-i împiedica pe creștini să le răpească bunurile. Suferințele noastre, oftă Mohamed, aveau curând să ne disculpe și să ne aducă aminte că, chiar și liberi, eram de acum înainte înlănțuiți de umilința noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de a-și regăsi fratele după cinci ani de robie, nu era în schimb prea sigură că dorea să părăsească locuința tatălui meu spre a se întoarce la părinți, ducând în brațe o fetiță pe care i-o făcuse un maur. Cu siguranță nu avea să-și mai găsească vreun soț. Nu era nefericită în casa lui Mohamed măsurătorul, care o hrănea, o îmbrăca și nu o neglija niciodată mai mult de două nopți la rând. Și apoi, când cineva a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
convertiții sunt bănuiți că au rămas evrei în taină; nici un spaniol nu poate scăpa de Inchiziție dacă n-a dovedit că are „sânge pur“, că n-are adică printre strămoși, oricât de îndepărtați ar fi ei, nici un evreu și nici un maur. Și cu toate astea, însuși regele lor Ferdinand are sânge evreiesc, ca și Torquemada inchizitorul. Fie ca flăcările Iadului să-i chinuie până la sfârșitul veacurilor! Sara nu regreta așadar deloc că fugise cu familia în Portugalia, chiar dacă își dăduse iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ani. Unchiul mi-a dat doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de scări de șa împodobite după moda maură, o pereche de pinteni superbi, două șnururi din mătase împletite cu fir de aur, unul violet, altul azuriu, o carte în legătură nouă care povestea viața sfintelor personaje ale Africii, precum și un poem de laudă. Călătoria a durat patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi revăd tovarășul decât trei ani mai târziu, în niște împrejurări ciudate. Eram tot în lanțuri, dar, spre marea mea surpriză, Bovadiglia a socotit că e cazul să-și ceară scuze: — Suntem pe teritoriu spaniol. Dacă soldații ar vedea un maur fără lanțuri, i-ar căuta pricină. Tonul respectuos m-a lăsat să trag nădejde că voi fi de acum înainte tratat mai puțin aspru. Impresia asta s-a confirmat încă de la sosirea la castelul Sant’Angelo, impunătoare fortăreață cilindrică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se datorează doar întâmplării sau simplului capriciu al unui corsar. Stătu un pic pe gânduri: Nu vreau să spun astfel că bravul Bovadiglia a brăzdat mările în căutarea dumitale. Nici vorbă. Numai că el știa ce fel de tip de maur ar trebui înfățișat Sfântului Părinte: un călător, un cărturar. A nimerit, colac peste pupăză, peste un diplomat. Nu ne așteptam la atât de mult. Se cuvenea oare să mă simt măgulit de a fi o captură atât de bună? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât soldaților“, decretase el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o manifestare de necuviință. La italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la unii, excesivă la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dintr-o privire, îi dădu cuvântul diplomatului. — Te-ai întrebat ades, Leon, care era adevăratul motiv al aducerii tale la Roma, pentru ce ne-am hotărât într-o bună zi să-l punem pe Pietro Bovadiglia să răpească un învățat maur de pe coastele Berberiei? Era un plan pe care răposatul papă Leon n-a găsit niciodată prilejul să ți-l dezvăluie. A sosit momentul astăzi. Guicciardini tăcu, iar Clement continuă, ca și cum ar fi recitat amândoi același text: — Să privim lumea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fără să știi că Alessandro e bastardul lui Clement? Mi-am recunoscut ignoranța. Și-a făcut o adevărată plăcere din a mă lămuri: — Pe vremea când nu era nici papă, nici cardinal, vărul mau a cunoscut la Neapole o sclavă maură care i-a dăruit un fiu. Urcam acum spre palatul Pitti. Curând am trecut pe sub Porta Romana, în fața căreia Giovanni a fost iarăși aclamat. Dar, cu gândul la grijile sale, a neglijat să mai răspundă mulțimii. M-am grăbit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]