1,879 matches
-
ducea spre tabără, fără altă dorință decât să dispar mai repede, să mă pulverizez, să mă pierd undeva în peisajul prăfos. Cu cât deveneam mai lucid, cu atât simțeam crescând mai mult în mine o disperare isterică, fără limite, de parcă maxilare uriașe m-ar fi zdrobit încet, os cu os. Cât de ciudat, cât de ciudat eram pe atunci! Ce moale, ce neformată, ce disponibilă era carnea psihicului meu! Testiculele mele aveau circumvoluții, lobi și ventricule, pe când creierul meu secreta spermiile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lui și să observe că el chiar arăta bine. Și asta era puțin spus. Era un prinț impunător din abanos, cu piele fină și lucioasă, întinsă peste niște pomeți oblici, ochi migdalați și șuvițe împletite subțire care se opreau deasupra maxilarului. Mergea de parcă dansa și mirosea a soare. Pauline mai bănuia - deși nu fusese niciodată capabilă să articuleze asta conștient - că era foarte bine dotat. —A întâlnit pe altcineva? Nu. — Dar ar putea, Lisa, scumpo. Un băiat așa arătos ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ascundă faptul că se simțea ciudat. A luat furtunul din cauciuc de la duș, care fusese primit de la o companie producătoare de șampoane, și a încercat să îl pună la robinet, dar acesta se transformase într-un plastic rigid. —Căcat nefolositor. Maxilarul ei era încleștat. Oare ziua asta putea fi mai rea de atât? — Dă-l încoa’. El s-a aplecat peste ea, și Ashling s-a dat inteligent la o parte din calea lui. Dintr-o mișcare, el a atașat furtunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
eschiva în laterală și de-a fugi, am încasat o serie scurtă la rinichi. Mi-am lăsat garda jos și croșeul de stânga al lui Blanchard mi s-a înfipt în bărbie. Din corzi m-am trezit aterizând în genunchi. Maxilarul îmi trimitea unde de șoc până în creier. Am văzut ca prin ceață cum arbitrul îl trimite pe Blanchard în colțul neutru. Am dat să mă ridic, sprijinindu-mă într-un genunchi, dar mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sprâncene negre și groase coborâră peste ochii care nu priveau tocmai În aceeași direcție. Poate că Darren Caldwell era cu mai bine de cinci ani mai În vârstă decât arăta În fotografia de la școală, dar nu se schimbase aproape deloc. Maxilarul Îi era ceva mai lat și părul Îi arăta acum aranjat, nu tăiat de mama lui, dar era cu siguranță același om. — Da? spuse Darren, iar Logan Împinse ușa brusc. Tânărul se dădu câțiva pași Înapoi, se lovi de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Cum merge? șopti. — Merge. Puștiul de la bara martorilor n-avea mai mult de douăzeci și unu de ani, iar transpirația Îi făcea fața Înroșită și plină de coșuri să strălucească În luminile tribunalului. Era masiv. Nu gras, ci doar cu oase mari. Maxilar mare, mâini mari, brațe lungi și osoase. Costumul gri Împrumutat de la Serviciul de Procuratură al Coroanei ca să-l facă să pară mai credibil În calitate de martor era mult prea mic pentru el, Întinzâdu-se pe la cusături de fiecare dată când se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
schimonosi, dar nu-i dădu drumul. Constorsionându-și fața, Logan repetă mișcarea, cu sângele din rănile lui Doug picurând peste tot pe el, colorând zăpada În roz. Luptând pentru propria-i viață, Își trânti pumnul În capul lui Doug, fracturându-i maxilarul, Închizându-i ochiul lăptos, cel nevăzător. Lovea cu pumnii cât putea, pe măsură ce lumea Începea să se Întunece. Iar și iar și iar... până când, În cele din urmă, mâinile din jurul gâtului lui Logan se Înmuiară și bătrânul Începu să șovăie, rostogolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în jumătate de zi îl distrusese pe Sejanus și, cu puține ore în urmă, înăbușise revolta mulțimii din Roma. Era înalt, puternic, vulgar, cu părul tăiat scurt, după obiceiul militarilor. Pe măsură ce cobora, Augustinienii care stăteau de gardă deveneau rigizi, cu maxilarele încordate sub apărătoarea coifului mic, coborât pe frunte, cu privirea țintă înainte. El pășea fără să privească în jur, încălțările lui grele apăsau cu putere treptele de marmură. Probabil că îl văzuse însă pe Gajus de departe, fiindcă, atunci când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numele tatălui său. Callistus nu răspunse. Împăratul făcu câțiva pași și privi, de pe terasa noii sale domus, spectaculoasa marmură a Forurilor, Curia, templele, vechea Via Sacra, noul șir de scări care urca pe Palatinus. Callistus continua să tacă. Împăratul avea maxilarele încleștate într-un fel de trismus. Apoi își puse mâinile pe parapet, sprijinindu-și de el greutatea trupului, și chipul i se destinse. Callistus rămăsese puțin mai în spate. Împăratul se întoarse spre el; grecul văzu că ochii lui limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
marmură moale, la Muzeul Pio Clementino. Nu a împlinit încă cincizeci de ani? Sau, poate, a întâlnit-o deja pe Cleopatra? Orajii îi sunt scobiți parcă de oboseala acumulată în război, celebra chelie e aproape inexistentă. Gura îi este închisă, maxilarele puternice. Buzele sunt în schimb bine conturate, expresive și senzuale. Pare să privească spre cineva aflat mai jos de el, poate spre tânăra Cleopatra, în vârstă de șaptesprezece ani, care, pentru a ajunge la el evitând controalele severe, iese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din fotoliu, astfel că m-a surprins prin rapiditatea mișcării; nu-i constatasem decât mișcări foarte lente până acum, indecise, aproape ireale; are țigara verde de foi Între dinți, o mușcă nervos, se vede clar după Încordarea imperceptibilă a mușchilor maxilarului drept, cu care se află Întors către mine; Își duce mâinile la spate, ca unul ce ar pleca la o lungă plimbare; trece de glazvand, se Îndreaptă spre ușa ce dă pe balcon sau terasă, o deschide, iese, face atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
centru, Linc. Sunt lucruri pe care nu le fac pentru banii pe care îi primesc. Porniră din nou spre ușă și atunci interveni și Kara: - Stai. Verifică-i și dinții. Uită-te între ei. Mai ales molarii. Weir își încleștă maxilarele în timp ce Sellitto se apropie din nou de el. - Nu poți să faci asta. - Deschide, îl întrerupse locotenentul. Și ține minte: avertismentul cu moștenitorii rămâne valabil. Magicianul oftă. - În partea dreaptă, molarul de sus. În partea mea dreaptă, voiam să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aplecă s-o sărute pe frunte. Mi-ar plăcea scumpo, dar trebuie să mă întorc acasă. Se uită la ceasul de pe noptieră. — De fapt, ar cam trebui să plec chiar acum. — Acum? tresări Emmy, aproape lovindu-l cu umărul în maxilar. Nu aveau să stea în pat toată după-amiaza, să facă dragoste, să facă baie și să bea cocteil din fructe și iaurt? Credea că așa vor face cel puțin până la venirea serii, când puteau să se îmbrace cu ce haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fiind o individualitate. Îl atrăgeau craniile acelea cu orbitele goale și dinții strîmbi, care păreau să-l privească pe furiș. În multe privințe, aceste schelete erau mai vii decît țăranii cărora le aparținuseră În viață. Jim Își pipăi pomeții și maxilarul, Încercînd să-și imagineze propriul său schelet În soare, zăcînd aici, pe acest cîmp liniștit, aproape de aerodromul abandonat. Părăsind movila mortuară cu familia ei de oase, Jim traversă cîmpul pînă la un șir de plopi piperniciți. Trecu peste un pîrleaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îngrijorați parcă de soarta care Îl aștepta. Încă șocat de furia pe care o văzuse În ochii servitoarelor, Jim o porni spre blocul de apartamente al familiei Maxted, În Concesiunea Franceză. Își simțea tot capul umflat, iar un dinte din maxilarul de jos i se clătina. Dorea să-și revadă mama și tatăl și voia ca războiul să se termine curînd, chiar În după-amiaza aceea, dacă era posibil. Prăfuit și brusc foarte obosit, Jim ajunse la punctul de control Înconjurat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin Încăperile pustii ale apartamentului. El și Patrick petrecuseră ore În șir inventînd bătălii aeriene imaginare pe cerul acestui dormitor de pe Avenue Joffre. Jim urmări avioanele Spitfire și Hurricane Învîrtindu-i-se deasupra capului. Mișcarea lor Îl liniștea, potolindu-i durerea din maxilar și Îi veni să rămînă acolo, dormind liniștit În camera prietenului său plecat pînă la terminarea războiului. Dar Jim Își dădea deja seama că era timpul să-i găsească pe mama și pe tatăl lui. În lipsa lor, oricare alți englezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Frank dormeau amîndoi sub pătură, el stătea treaz, Întins pe grămada de saci de orez, lîngă sobița pe cărbuni. Reflectați de inelele și barele de alamă, cărbunii străluceau ca niște dinți de aur. CÎnd se trezea dimineața, Jim Își pipăia maxilarul ca să se asigure că Frank nu-i scosese din răutate vreun molar. În timpul zilei, Jim stătea pe debarcaderul funerar și făcea pe paznicul, În timp ce Frank vîslea spre cargourile scufundate. CÎnd Începea să tremure, Jim intra din nou În cabină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noapte Înainte, cînd poposiseră lîngă o fermă de porci ocupată de jandarmeria japoneză, Jim bănuise că și doctorul Ransome văzuse avioanele. Cu siguranță, doctorul Ransome nu arăta prea bine. De cînd plecaseră de la Woosung, rana de pe obraz Îi infectase tot maxilarul și nasul. Zăcea acum pe podeaua camionului, cu picioarele lui acoperite de pistrui Înfiorător de albe În lumina puternică a soarelui. Dormea, dar părea că se gîndește foarte serios la ceva, cu o jumătate de cap. Ultima dată cînd vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
modest bacșiș, pentru orice serviciu misterios făcut de doctorul Ransome. Richard Pearce recunoscuse chiar că Jim purta una dintre cămășile lui vechi, dar era prea tîrziu. Sergentul Nagata se opri În fața deținuților. Amploarea raidului aerian american Îl zguduise. Își ținea maxilarele strîns În timp ce cîteva picături de salivă Îi apărură pe buze. Firele de păr din jurul gurii tremurau ca niște antene În miniatură avertizînd asupra izbucnirii de furie ce avea să vină. Trebuia să-și pregătească izbucnirea, dar bombeurile strălucitoare ale pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
reprezentație la teatrul Cathay, mașina era Închiriată ca decor de film. Aceste filme de la Hollywood, ca și jurnalele de actualități proiectate deasupra mulțimii pe Bund Îl fascinau pe Jim la nesfîrșit. După tratamentele pe care i le prescrisese stomatologul, pentru maxilar și pentru vindecarea rănii de pe cerul gurii, Începu curînd să crească În greutate. Singur la masa din sufragerie, lua mese copioase ziua, iar noaptea dormea liniștit În dormitorul lui, la ultimul etaj al casei ireale din Amherst Avenue, care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
slab ca restul, și îl apuc imediat și pe al meu. O împing spre perete, repede. Și mai repede. Cu capul galben aplecat cu îndârjire în jos, pare o marionetă lipită de perete. O trag în sus, prinzând-o de maxilare, îmi apropii gura de urechea ei. Saliva mea i se prelinge pe spinare, în timp ce mă mișc în coșul ei de oase ca o pasăre de pradă într-un cuib cotropit. Așa îmi bat joc de ea, de mine, de după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Când m-am întors, Italia tocmai ieșea din camera în care se făceau ecografiile. — E bine totul, a avut loc o parțială desprindere a placentei, dar embrionul a rezistat. Am rămas pentru o fracțiune de secundă să privesc chipul doctoriței, maxilarele ei pătrate, pielea lucioasă de pe nas, ochii prea apropiați. Am făcut un pas înapoi și instinctiv am privit în spatele ei, ca și cum m-aș fi temut să nu-i fi auzit cineva cuvintele. — Bine, cred că am spus, bine. Femeia îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uneori extaziat, uneori speriat și în sfârșit cu un efort disimulat. Dacă o privesc cu atenție acum, oricum nu mă bagă în seamă, face inventarul cosmeticalelor din beauty-case, dacă o privesc acum, când are o privire fixă și întunecată, cu maxilarul relaxat, mă gândesc: Ce face femeia asta aici? Ce legătură are ea cu mine? De ce nu stă în casa de peste drum, cu bărbatul pe care uneori îl văd plimbându-se în chiloți, un bărbat robust cu un pic de burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iubesc acolo. — Vino lângă mine. Mi-a dat ascultare, și-a așezat capul pe umărul meu, căpșorul ei osos și fremătător, și a rămas așa privind strada împreună cu mine. Conduceam, iar din când în când era destul să mișc puțin maxilarul ca să-i ating urechea, ori altceva din ea, să o sărut. Ea respira calm, și încetul cu încetul o mare liniște a pus stăpânire pe noi. Timpul era puțin îngăduitor, fără mult soare și chiar cu valuri de ceață. Mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unul căprui. Traversă sala de așteptare sprijinind cu grijă o pacientă palidă, pe care o conduse Într-o odaie alăturată, numită „sala de recuperare“. Doctorul Eitan, suplu și musculos, se rezemă de biroul de recepție, mestecând gumă, mișcându-și Încet maxilarele. Răspunse cu o mișcare ușoară a bărbiei la salutul lui Fima sau la Întrebarea pe care i-o pusese Wahrhaftig sau poate la amândouă. Ochii lui albaștri, apoși erau ațintiți spre perete, Într-un punct aflat deasupra reproducerii după Modigliani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]