6,835 matches
-
risc cardiovascular foarte mare (disfuncția renală cronică reprezintă un factor de risc cardiovascular mult mai potent decât factorii de risc cardiovascular „tradiționali” - dislipidemia, fumatul etc); pacienta este foarte vulnerabilă la orice factor de acutizare a disfuncției renale (hipovolemie, hipotensiune, deshidratare, medicație precum AINS, IECA, diuretice, aminoglicozide etc); în absența calculării clearance-ului creatininic, riscul de supradozare a medicamentelor este foarte mare. De exemplu, dacă doza obișnuită de vancomicină este de 2 g/zi la funcție renală normală, la această pacientă, doza adecvată
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
180 mg/dl. în absența hiperglicemiei, glucozuria este prezentă în tubulopatii și în unele afecțiuni renale cronice cu lezare tubulo-interstițială importantă. • Cetonuria este prezentă în cetoacidoza diabetică și în postul extrem. Rezultate fals-pozitive se înregistrează la pacienții în tratament cu medicație conținând gruparea sulfhidril (captopril, mesna), precum și la subiecții în tratament cu levodopa. • Urobilinogenul (UBG) reprezintă un pigment produs în intestin prin metabolizarea bilirubinei. O parte este excretat prin fecale, majoritatea UBG fiind însă absorbit și eliminat prin urină. în icterul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
tratament cu corticosteroizi). 2. Hiponatremia (K <3,5 mmol/l) se întâlnește în următoarele situații: • vărsături, diaree, arsuri, traumatisme; • pierderi renale (nefropatii tubulo-interstițiale, faza poliurică a IRA, tratament cu diuretice - în special thiazidice); • hipoaldosteronism și sindromul secreției inadecvate de ADH; • medicație: unele antidepresive, antidiabetice și citostatice. 3.5.3. Modificările calciului seric 1. Hipercalcemia (valori ale calciului total >2,65 mmol/l sau >10,6 mg/dl) se întâlnește în următoarele situații: • sindromul paraneoplazic; • hiperparatiroidism primar și terțiar; • imobilizare prelungită; • sarcoidoză
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și nefrotoxicitatea imunosupresivelor (de tipul ciclosporinei A, tacrolimus-ului etc.); • în multe centre nefrologice se practică biopsia renală conform protocolului la pacientul transplantat renal, în absența modificărilor clinice sau biologice semnificative, pentru a intercepta modificările subtile de rejet acut/nefrotoxicitate a medicației imunosupresive. B. Indicațiile re-biopsierii renale sunt mai reduse: • puncție-biopsie albă la prima investigare, când informațiile diagnostice și terapeutice potențiale sunt deosebit de valoroase; • boală sistemică (în special lupus eritematos sistemic) cu afectare renală, în care se suspicionează, pe baza datelor clinice
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
rinichiului transplantat); • malformații urinare importante (rinichi „în potcoavă”, malrotații importante, rinichi ectopic); • diateza hemoragică necorectată; • refuzul sau lipsa totală de complianță a pacientului; • tumora renală (risc de diseminare a țesutului neoplazic). 2. Relative: • hipertensiune arterială necontrolată medicamentos (se va ajusta medicația antihipertensivă); • infecția urinară (se va trata întâi infecția urinară); • rinichi de dimensiuni reduse, sugestive mai degrabă pentru o afectare renală cronică ireversibilă. D. Pregătirea pacientului pentru PBR. Consimțământul informat al pacientului la care s-a propus PBR este obligatoriu. Cu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
decât la femeile sănătoase. Aceste complicații sunt asociate, de regulă, cu SAPL. Unii copii se pot naște cu LES neonatal (rar). Lehuzele cu LES pot alăpta, totuși alimentația artificială pare de preferat (pentru ca mama să-și poată lua în continuare medicația imunosupresoare). 6.1.10. Evoluție. Complicații. Prognostic Este extrem de variabilă, de la forme benigne la forme foarte grave. Gravitatea este dată, în special, de afectarea renală și SNC. Evoluția se face, de regulă, cu pusee și remisiuni succesive, imprevizibile. Episoadele de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dapsona. Igiena bucală, folosirea băilor de gură cu clorhexidină sau a gargarei cu apă oxigenată ori cu geluri de steroizi sunt metode adjuvante utile. Infecțiile bucale trebuie tratate prompt cu antibiotice. Leziunile esofagiene și gastrice, pe lângă terapia patogenică, pot necesita medicație simptomatică, precum antiacide, inhibitori ai pompei de protoni sau prokinetice. Pacienții care primesc AINS timp îndelungat necesită tratament protector gastric cu inhibitori ai pompei de protoni (superiori agenților anti-H2 și misoprostolului). Tratamentul vasculitei mezenterice cuprinde: repaus digestiv total, bolusuri de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și în alte cardiopatii. 6.1.11.7. Tratamentul afectării neurologice Prima etapă este identificarea și tratarea posibililor factori agravanți, precum HTA, infecțiile și tulburările metabolice. Terapia simptomatică, cu antidepresive, antipsihotice sau anticonvulsivante, trebuie luată în considerare, când este cazul. Medicația imunosupresoare, cuprinzând corticoizi în doze mari, ciclofosfamidă, azatioprină și micofenolat mofetil, este utilizată după protocoale variabile, în absența unor studii controlate de eficacitate. în majoritatea cazurilor se folosesc asocieri de steroizi cu imunosupresoare. Terapia anticoagulantă este indicată întotdeauna în prezența
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
este rezervat, ca și rituximabul, cazurilor rezistente la terapia standard, cu CYC. A.2. Tratamentul de menținere a remisiunii Terapia de întreținere urmărește evitarea recăderilor și controlul bolii active remise parțial, dar căutând să minimizeze, pe cât posibil, efectele adverse ale medicației imunosupresoare. Regimul și durata optimă a acestui tratament rămâne controversată. Protocolul standard al NIH prevede continuarea CYC ca tratament de întreținere, în bolusuri IV de 0,5 - 1 g/m2 la fiecare 3 luni, timp de 2 ani, în asociere
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pacienții cu LES, de afectarea cardiovasculară, de riscul infecțios și de riscul neoplazic. O evaluare cardiacă atentă (ECG, echocardiografică, nucleară, eventual angiografică) este necesară înainte de transplant. Cercetarea APL este obligatorie. De asemenea, pentru a se evita cumularea efectelor adverse ale medicației imunosupresoare, se recomandă ca transplantul să se facă la o distanță de cel puțin 1-2 ani de orice astfel de terapie. Riscul de recidivă a NL pe rinichiul transplantat este variabil (3-30 %), dar, de cele mai multe ori, leziunile histologice sunt ușoare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
avorturi spontane consecutive, < 10 săptămâni de sarcină. Criterii de laborator: • Ac anticardiolipinici; • Ac antiprotrombinază (anticoagulant lupic) (vezi secțiunea „Depistarea APL”) Diagnosticul SAPL necesită cel puțin un criteriu clinic + un criteriu de laborator. 8.3.6. Tratamentul SAPL Se bazează pe medicația anticoagulantă. în cazuri excepționale (de exemplu, în SAPL fulminant) se indică, suplimentar, imunosupresoare. Transplantul de măduvă autologă a fost încercat cu succes în cazuri refractare de LES cu SAPL secundar. Noi terapii promițătoare, care însă nu au intrat în practica
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dat sau a continuării sale pe termen nelimitat (toată viața) va fi individualizată, ținând seama, pe de o parte, de severitatea și localizarea trombozei inițiale, precum și de asocierea altor factori pro-trombotici, și, pe de altă parte, de riscul hemoragic asociat medicației. Trombozele arteriale cerebrale au un risc de recurență variabil. în cazurile cu risc înalt (de exemplu: anticoagulant lupic, Ac anticardiolipinici în titru mare, factori de risc asociați, accidente trombotice repetate), se recomandă AVK pe termen lung. în funcție de gradul de risc
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Aceste beneficii nu au fost obținute în cazul în care INR-țintă a fost 2-3. Hipertensiunea arterială poate fi consecința leziunilor vasculare renale, de la SAR la MAT. Ea poate fi adesea severă, rezistentă la tratament, sau chiar malignă. Tratamentul cuprinde, pe lângă medicația antihipertensivă, administrarea de AVK, în cazurile cu leziuni trombotice documentate. Microangiopatia trombotică este leziunea vasculară intrarenală cea mai caracteristică. Se manifestă prin HTA, proteinurie și insuficiență renală. Proteinuria este, de obicei, moderată, dar poate fi și de nivel nefrotic. Spre deosebire de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ca obiective (1) controlul TA, (2) menținerea funcției renale și (3) evitarea efectelor adverse și a complicațiilor iatrogene. Tratamentul poate fi medicamentos (conservator) sau de revascularizare. 10.5.1. Tratamentul medicamentos Pacienții cu SAAR și NI necesită, de cele mai multe ori, medicație antihipertensivă și cardioprotectoare multiplă. Multe dintre medicamentele utilizate pentru profilaxia accidentelor vasculare cerebrale sau coronariene sunt probabil benefice și în planul prevenirii progresiei bolii renale. Medicamentele antihipertensive cele mai indicate sunt inhibitorii sistemului renină-angiotensină-aldosteron și diureticele. Introducerea inhibitorilor enzimei de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
asupra bolii coronariene, ca și unele rezultate bune raportate în prevenirea progresiei bolilor renale cronice, se presupune că acești agenți ar putea fi utili și la pacienții cu SAAR/ NI, deși acest fapt nu a fost încă formal demonstrat. Utilizarea medicației antiagregante plachetare este considerată obligatorie în SAAR și nefropatia ischemică, deși efectul asupra progresiei bolii cronice de rinichi nu a fost demonstrat cu certitudine. 10.5.2. Tratamentul de revascularizare renală 10.5.2.1. Indicațiile revascularizației renale în SAAR
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renală 10.5.2.1. Indicațiile revascularizației renale în SAAR/ NI în general, revascularizația renală este indicată în prezența unei SAAR severe (peste 50%), hemodinamic semnificative (cu gradient translezional de presiune sistolică > 15%), asociate cu: HTA dificil de controlat prin medicație, refractară, accelerată sau malignă; Progresia stenozei sau a insuficienței renale sub tratament medicamentos; Episoade recurente de edem pulmonar acut sau angină instabilă. 10.5.2.2. Criterii predictive pentru succesul sau eșecul revascularizației Succesul revascularizației este definit, de regulă, ca
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dificultăți în ceea ce privește identificarea agentului cauzal al NIA: tratamente asociate, morbiditatea inițială a pacientului, comorbidități, complicații ale insuficienței renale acute, complianța și sinceritatea pacientului. Se poate lua în considerare și terapia farmacologică imunosupresivă a nefritei interstițiale acute, fiind indicată: • când întreruperea medicației nu determină remisiunea; • când creșterea creatininei serice s-a produs foarte rapid; • când la puncția biopsie renală infiltratul inflamator este difuz; • nu este indicată atunci când biopsia renală dovedește importantă fibroză interstițială. Terapia farmacologică imunosupresivă se referă la corticosteroizi a căror
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renal. La un nivel comparabil de reducere a presiunii arteriale și a proteinuriei, la pacientul ADPKD spre deosebire de cel fără ADPKD, se înregistrează un declin mai rapid al funcției renale. Se pare că pacientul ADPKD nu beneficiază de aceeași protecție prin medicația ce interferă axul renină-angiotensină-aldosteron. Dată fiind corelația dovedită dintre rata de creștere a volumului renal și cea de degradare a funcției renale, se consideră că agenții terapeutici care încetinesc creșterea sau chiar determină micșorarea chisturilor încetinesc evoluția către BRCT. în interiorul
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
al funcției renale. în comunitate, incidența IRA este < 1 %, iar frecvent, IRA este ușoară (funcțională). într-un spital cu profil general, între 1 și 5 % dintre pacienți prezintă la internare sau dezvoltă în cursul spitalizării IRA (datorită unor factori iatrogeni - medicație nefrotoxică și infecții nosocomiale). în secțiile de terapie intensivă, incidența IRA este mult mai mare - de 20-50 %, acești pacienți având de regulă un prognostic mai rezervat decât cei fără disfuncție renală. La pacienții cu intervenții percutanate coronariene, incidența IRA este
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ce determină vasoconstricție, preferențial la nivelul corticalei renale. Cu cât suferința hepatică este mai gravă, ischemia renală de fond este mai avansată; rinichiul este extrem de susceptibil la agresiunile suplimentare (instabilitate hemodinamică, paracenteză, terapie cu diuretice în doze mari, hemoragii digestive, medicație nefrotoxică, sepsis). PBR nu este indicată în SHR, studiile necroptice evidențiind absența modificărilor morfopatologice renale severe (în SHR există doar vasoconstricție intrarenală intensă). Există două forme clinice ale sindromului hepato-renal: • SHR tip I (forma acută) - caracterizată prin deteriorarea rapidă și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renale Restaurarea perfuziei renale este imperios necesară în IRA funcțională și chiar în NTA constituită. Se realizează în principal prin: • înlăturarea cauzei care a dus la hipovolemie absolută sau relativă; • hidratarea adecvată (de regulă, parenterală) în cazurile cu deshidratare; • înlăturarea medicației care interferează cu autoreglarea renală (IECA, sartani, AINS); înlăturarea medicației nefrotoxice. 14.8.3. Corecția rapidă a hipotensiunii arteriale (hTA) și/sau a hipovolemiei, prin umplere vasculară, sub controlul presiunii venoase centrale (PVC) a) Dacă PVC <2 cm H2O, volemia
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și chiar în NTA constituită. Se realizează în principal prin: • înlăturarea cauzei care a dus la hipovolemie absolută sau relativă; • hidratarea adecvată (de regulă, parenterală) în cazurile cu deshidratare; • înlăturarea medicației care interferează cu autoreglarea renală (IECA, sartani, AINS); înlăturarea medicației nefrotoxice. 14.8.3. Corecția rapidă a hipotensiunii arteriale (hTA) și/sau a hipovolemiei, prin umplere vasculară, sub controlul presiunii venoase centrale (PVC) a) Dacă PVC <2 cm H2O, volemia este insuficientă și se impune umplerea vasculară. • Accesul vascular trebuie
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acest echilibru între intrări și ieșiri este mai bine controlat. Mulți pacienți care efectuează 3 ședințe de HD/săptămână pot tolera aproximativ 1000 ml/zi, dar orice câștig în greutate interdialitic excesiv accentuează riscul de hipotensiune intradialitică. Administrarea intravenoasă a medicației și nutriția parenterală totală, utilizate pentru tratarea pacienților cu afecțiuni severe și IRA, implică adesea un volum mare de lichide ce nu poate fi administrat în absența implementării dializei zilnice sau a terapiilor continue (vezi mai jos). Aportul de sare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
vasodilatația arteriolei eferente, diminuând astfel întinderea parietală pulsatilă; diminuarea producției mediatorilor inflamației; angiotensina II este în particular un activator al producției TGF ß (crește sinteza matricei extracelulare) și stimulează inhibitorul activatorului plasminogenului I (care are rol în degradarea matricei); utilizarea medicației care interferă cu SRAA permite prevenirea, stoparea sau chiar reversibilitatea (după unele date recente) proceselor de fibrinogeneză în BCR. Datele clinice și studiile experimentale au relevat unii factori de progresie, tratarea lor ducând la încetinirea progresiei insuficienței renale: HTA (vezi
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renale prin: toxicitate mezangială, supraîncărcare tubulară cu liberare lizozomală în țesutul interstițial a anumitor proteine toxice (transferina), producția de molecule proinflamatorii. Această noțiune este un argument în favoarea regimului de restricție proteică, capabil de a diminua proteinuria, la fel ca și medicația care interferă cu SRAA; Angiotensina II: creșterea nivelului angiotensinei II va stimula expresia factorilor de creștere și a citokinelor: TGF ß1, TNF α, osteopontina, molecule de adeziune vasculară (VCAM - 1), PDGF, NF - kB, b FGF, IGF, toți acești factori vor
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]