4,697 matches
-
Simona Vasilache Pare nepotrivit, la prima vedere, un titlu americănesc, cu o undă balcanică ŕ la Kusturica, pentru recenzia unei cărți de amintiri cum este Clujul din cuvinte, o carte de burg și de melancolii controlate, în care absurdul și patetismul foarte arar își fac loc. Totuși, în volumul coordonat, cu o ambiție de-a face ceva pentru locul în care ești cum puținora le mai stă în fire, de Irina Petraș, președinta USR Cluj
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
-ntoarce) de concretă, de credibilă - credibilitatea paradoxală a basmului, pe-atît e prezentul de difuz. Ceea ce nu-l pune, nici o clipă, la zid. Au, toți, sau aproape toți cei care răspund la un invizibil chestionar sentimental, netezimea pietrelor lucrate de ape. Melancolia fără frustrări, și amintirea fără ranchiună, o împăcare ce, de n-ar închide bulboane de tristețe, ar semăna îndeaproape cu bucuria. De a fi cel care ești, și de-a fi trecut printr-un loc care leagă, și limpezește. O
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
de mijloc a artei. Pentru că aici, în mod fatal, nu se întîmplă lucruri surprinzătoare și este aproape obligatorie împăcarea cu monotonia. Dar dacă nu se hrănește din spectacolul strălucitor al propriei sale glorii și nici nu acceptă să-și rumege melancolia și resemnarea în cotidiana vodcă a ratării, el are șansa unei prezențe pozitive și gospodărești în cîmpul culturii. Absența senzațiilor tari, care vin, îndeobște, din aerul ozonat al înălțimilor sau din gradele sporite ale etilului, este compensată blînd de bucuriile
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7303_a_8628]
-
despre sensul istoriei sau despre o eventuală morală a istoriei, permanentul balans între întâmplările din anul 1068 și stricta contemporaneitate (semnificative sunt eforturile autoarei de a instala internetul într-o locuință privată din comună) dă scrierii un aer de ușoară melancolie. Acest spirit de vagă tristețe, ce planează asupra faptelor celor din vechime, poate desuet, este principalul element capabil să sugereze o posibilă analogie cu romanul lui Crnjanski. Avem de-a face cu poeticitatea de factură mittereuro-pea-nă a unei lumi care
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
gândit acesta, apoi restul textului(așa cum făcea Wagner, a cărui tehnică a fost în continuare utilizată de moderni). Cele 12 cicluri, ca lunile anului sau ca semitonurile în gama cromatică, se succed repetitiv, lăsând în urmă o atmosferă de o melancolie uniformă (neavând absolut nimic din Capriciile cu tehnici diferite ale lui Pagannini - deci titlul a fost dat doar ca urmare a anecdotei concertului performat monocordic). În zadar încearcă poetul să ne convingă în Epilog că aceste "bocete" ar trebui citite
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
și l-au însușit cu discreție, pătrunde și în poezia lui Marius Oprea. Atenția încordată până la halucinație asupra propriului trup și a propriilor mișcări interioare este binecunoscută tinerilor poeți români. Iar Oprea adaugă acestor tipicuri contemporane o doză proprie de melancolie - însă lipsită, din fericire, de orice urmă de patetism - și o muzicalitate foarte plăcută. Cum se face că autorul Marius Oprea reușește să fie un important cercetător al istoriei contemporane, scriind volume documentare foarte convingătoare despre istoria perioadei comuniste (a
America nu crede în lacrimi by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7089_a_8414]
-
tristețe și bucurie, la fel de sfîșietoare, din versul lui Longfellow. Păunul, plocon perisabil, împărțind aceeași soartă cu bufonul care-l ucide, e simbolul acestei lumi fastuoase și muritoare. De aici, nostalgii "la spartul nunții", făcînd din imagini de Serai ecouri ale melancoliei unei căi care se-nfundă. Calea spre înalt, pe care ciupercă și om o uită și-o rătăcesc: "E, Oul, celui sterp la fel,/ Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă 'n el./ Și nici la cloșcă să nu-l pui
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
TVR Cultural). A doua parte a serialului va fi proiectată duminică, 31 octombrie, ora 22.00. Cele șase episoade ale filmului (Tăcere și freamăt, Luminile și insomnia orașului, Dictatura și demonii puterii, Vieți de noapte: voluptate și datorie, Singurătate și melancolie, Sfârșitul nopții, nașterea zilei) constituie un voiaj nocturn, o experiență complexă alcătuită dintr-o serie de reflecții fragmentare asupra nopții și a condiției umane, asupra teatrului și a lumii. „Există o stare nocturnă, o stare de spirit proprie nopții (...). Noaptea
Reprezentaţii nocturne în cadrul Festivalului Naţional de Teatru () [Corola-journal/Journalistic/71051_a_72376]
-
după altă lege, din coduri de vechimi diferite. O cale spre golul ce le desparte găsim, poate, la pagina 59 a unei cărți în care ordinea e tot ce nu contează: Se aflau în posesia cîtorva reguli indubitabile (Istoria și Melancolia)". Într-adevăr, ele sunt eroinele, ascunse sub panouri cu colaje, ale acestui mic manual de sațiu. Istoria și melancolia, amîndouă întunecate, amîndouă trecătoare, cuprinse în acel Abend rătăcitor printre file, o seară nemțească, sau poate altceva: "Din cînd în cînd
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
59 a unei cărți în care ordinea e tot ce nu contează: Se aflau în posesia cîtorva reguli indubitabile (Istoria și Melancolia)". Într-adevăr, ele sunt eroinele, ascunse sub panouri cu colaje, ale acestui mic manual de sațiu. Istoria și melancolia, amîndouă întunecate, amîndouă trecătoare, cuprinse în acel Abend rătăcitor printre file, o seară nemțească, sau poate altceva: "Din cînd în cînd întîlneam două personaje mereu aceleași care aveau în jurul feței un fel de coleretă albă Dacă priveam în sus nu
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
șerpuitor ce parcurge un adevărat slalom printre reperele vizibile, cuantificabile), Dumitru Chioaru se poate revela ca un poet mult mai pasional decât ar părea la prima vedere. Încărcate de afect sunt nenumăratele instanțe ale referirii la părinți, de pildă, (Persistența melancoliei, 19 octombrie 1957 Sângătin), îndeosebi la mama sa (Fotografie trucată, Oul descojit), la ființa iubită (Vizuina din tablou ori Îmbolnăvirea de cuvinte, cu versuri de mare delicatețe, din care citez: "cum două linii curbe/ închid un portret/ atât de bine
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
una alta, festivalul înaintează liniștit, plutește presimțirea că va fi o ediție modestă, iar comparația cu anul trecut nu o avantajează deloc. 2011 a aliniat una dintre cele mai bune recolte din ultimii ani, a fost vârful selecționerului Thierry Frémaux: Melancolia (Lars von Trier), Arborele vieții (Terence Malick), Artistul (Hazanavicious), Poliss (Maiwenn), We Need to Talk about Kevin (Lyne Ramsay). Deocamdată, presa franceză joacă o carte mare pe amintitul film al lui Audiard, De rouille et d’os, inspirat de câteva
A se consuma cu moderație () [Corola-journal/Journalistic/73618_a_74943]
-
o nemijlocită realitate, mai totdeauna identificabilă până la destul de numeroasele nume autentice (să nu-l uit pe regretatul nostru coleg Radu Albala, și el fiu de cerealist) și pe o tumultoasă experiență de viață, văzută acum, la vârsta amintirilor, nu cu melancolie, ci cu un surâs mai totdeauna autoironic. De unde și titlul: Arta de a fi păgubaș.
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
pentru cei superiori se adăuga un galon de fir cusut longitudinal pe contra-epolet, peste care se suprapuneau tresele; generalii aveau întregul contra-epolet din galonul lat de fir, cu frunze de stejar în textură." Ce vremuri! oftează Cronicarul cu o ușoară melancolie. Belle époque... Noul nou "Luceafăr" După o întrerupere de câteva luni a reapărut Luceafărul, de fapt LUCEAF|RUL DE DIMINEA}|, cum se intitulează acum. Director: Dan Cristea. Responsabil de redacție: Gelu Negrea. La cronica literară a primului număr Dan Cristea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
aripa vie / de pasăre / moartă // îmi pare rău, / băieți și frați, / dar eu azi... am să vă iert" (Azi, nu!). Absența ființelor dragi, în măsură a genera un climat de inconfort inclusiv scriptic, îl dezamăgește pe autor, împingîndu-l spre o melancolie de sorginte străbună, pastorală, ce îmbracă forme moderne, atinse de-o anxioasă vibrație ce nu întîrzie a le disloca. Stînd îngîndurat ca pe-o cruce de aer și gheață, lipsită de cuie, asemenea unui întreg popor care, imobil de la naștere
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
ravagiilor libertății, acționând voluptuos tautologic un cer plin de văzduh, sau, dimpotrivă, în cătușele celei mai stringente vocații a liricului: o "dâră de melc pe cer", "realul compus din bucățele pe care nu le mai putem folosi", "forma ploii", o "melancolie cărnoasă" (a strugurilor), exemplele s-ar putea înmulți până la sufocare, suntem martorii unei formidabile inspirații-expirații de materie lirică, ce pare a se resorbi, spre a din nou învia, într-un flux organic. Modalitate de a înregistra o forță a naturii
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
familiarizeze cu dinamica de viață a postmodernității. Orașul și-a pierdut liniștea patriarhală, dimensiunea spirituală, elementele protectoare și de confort care îl făceau pe poet să se simtă acasă. Ziua de sâmbătă oferă un peisaj tot mai dezolant care adâncește melancolia până la depresie: "Iată cum arată orașul de sâmbătă/ o geografie ușor de imaginat/ ambetare și nemernicie fără rigoare/ pietrele încinse sar din caldarâm/ ori iau diverse forme de întrebare/ ca aceasta de pildă:/ de ce se rupe troscotul de pe acoperiș, / cine
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
de imaginat/ ambetare și nemernicie fără rigoare/ pietrele încinse sar din caldarâm/ ori iau diverse forme de întrebare/ ca aceasta de pildă:/ de ce se rupe troscotul de pe acoperiș, / cine împrăștie cenușa/ ce inundă existențele noastre molcome/ și cum se pansează melancolia?// Nu e de altfel prima dată/ când aici mi se scufundă corabie după corabie." (Oraș de sâmbătă, p. 79) În poemele din volumul Chiar dacă? de Ion Beldeanu singura certitudine a autorului este că nu are nicio certitudine. Sau are una
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
cele mai multe enunțuri alcătuind "imaginea nobil stilizată", în care Eminescu s-ar fi recunoscut și căreia s-a străduit să-i corespundă ("mînuirea perfectă a limbii", "deplina stăpînire a formei clare", "cea mai limpede expresie a unor cugetări de adîncă filozofie", "melancolia impersonală" etc.), nu provin din Direcția nouă în poezia și proza română (1871-1872), ci din Eminescu și poeziile lui (1889), text apărut la cîteva luni după moartea poetului! Ciudată scăpare, ca să n-o numim altfel... Concluzia lui Negoițescu, sprijinită pe
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
și ne înconjoară: mama, aici în autoportret. "Mi-am vindecat rănile pictură cu pictură, pentru ca acum să pot mărturisi că nimic nu este o bucurie mai mare decât aceea de a așterne pe pânză inseparabilele năluci ale trăirilor mele, îndoielile, melancoliile, stările intermediare, exaltările ori căderile mele" -mărturisea recent Vladimir Zamfirescu. "Tot ce am pictat e limita a tot ce sunt; iar ne-limita mea e chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Sper să ne putem regăsi împreună cu alesul dumneavoastră discernământ, recunoscându
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
plasat de la bun început sub umbra tutelară a lui Grüber și a frazei sale pe care, cu ani în urmă, o alegeam ca titlu al cărții lui: "teatrul trebuie să treacă prin lacrimi". Intrasem, așadar, într-un veritabil Institut al Melancoliei. Ne îndreptăm spre sala de documentare, unde, așezat la o masă, un domn în vârstă consultă câteva tăieturi de ziar îngălbenite; bărbatul se ridică, se fac prezentările: e marele istoric al teatrului maghiar, a cărui operă colosală (care îmi este
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
Mamiii ..tatiii ..nașă mea și eu;))bebel", acesta este mesajul care însoțește poză. Fanii i-au spus că seamănă foarte mult cu mama ei, cea din dreapta. Nașă o ținea în brațe. Delia se mândrește cu această fotografie care îi trezește melancolii și amintiri plăcute. Artista s-a născut în data de 7 februarie 1982.
Delia Matache, așa cum nu ai mai văzut-o niciodată by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72486_a_73811]
-
unuia în celălalt. Despre dispariția granițelor, despre alungarea limitelor, despre ce mai poate fi, încă, necunoscut, în tot ceea ce ți se pare atît de cunoscut. În acele foarte puține repetiții la care am stat mi-am permis să rătăcesc prin melancolii care aduc la suprafață exercițiul meu de admirație. De uluială continuă față de curiozitatea neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de lumină pe care Luna o proiectează, uneori, pe pămînt. Atracție magică
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
aproape imediat la vizitele înfrigurate în garaj. Teama de "albirea sângelui" m-a ținut departe nu doar de această inocentă plăcere, ci și de alte, nenumărate, tentații. Așa am străbătut o adolescență acut turbulentă, în care amestecul de violență și melancolie fără obiect au scos la iveală un tip de energie și de ambiție care izbucnesc și astăzi în cele mai neașteptate momente - probabil asemeni duhului ce-ți albește sângele din poveștile orientale, dar și din fantasmele copilăriei mele. Știu că
V-ați drogat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7260_a_8585]
-
imperativele estetice ale epocii. Ceea ce se rămâne este l'esprit de finesse, delicata caligrafie - când sofisticat elaborată, când abia schițată - a trăirilor și sentimentelor. Deși multe par altfel, nimic fundamental nu s-a schimbat în lirica lui Constantin Abăluță. Aceeași melancolie a singurătății, aceleași tristeți (în mod paradoxal) luminoase răzbat din textele sale. Arealul insignifiant, obiectele lipsite de glorie care îl înconjoară îi produc în suflet o combinație de depresie și liniște interioară. Totul este inspiră deprimarea, lipsa de iluzii, dezorientarea
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]