1,003 matches
-
când citim cărți care pot suscita în noi ecoul a ceva care le corespunde în sufletul nostru. Acest tip de ecou poate avea două tăișuri: unul prost, în care viața noastră interioară este fals evocată (ca la citirea romanelor de melodramă); unul bun, când textul sau scena pe care o citim ne atinge adânc și răscolește cu adevărat fibra ființei noastre. 387 Și cam tot așa se petrec lucrurile în general cu individul, înțeles ca cetățean, când caută să participe la
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
doua 2254 Dacia literară (1840 ). În Iași o societate de actori români s-au întrunit in iarna trecută, 311 r sub direcția unuia din mădulările sale, spre a da 12 reprezentații in limba națională și alcătuite de piese comice, de melodrame și însuși de tragedii. Planul a fost mare, dar isprava mică. La auzirea unei asemenea întruniri publicul au bătut din palme și, prin numeroasa sa aflare la toate reprezentațiile, au vădit cât de mult dorea o scenă românească. Deosebite piese
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al aceluiași Carax, care, spre mai marele nostru calvar, nu-i altcineva decît prințul tenebrelor. Presupusul drăcușor se declară dispus să șteargă de pe hartă puținele urme lăsate de Carax și să-i distrugă cărțile pentru totdeauna. Spre rotunjirea deplină a melodramei, apare ca un bărbat fără chip, desfigurat de flăcări. Un personaj negativ scăpat dintr-o operetă gotică la care, spre și mai marea noastră confuzie, Nuria Monfort recunoaște glasul lui Jorge Aldaya. — Țin să-ți amintesc că Nuria Monfort m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și că nici vînzătorii nu cutezau să vină s-o prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o melodramă frămîntată care ar fi putut prea bine ieși de sub condeiul lui Julián Carax. Casa fusese clădită În 1899 de firma de arhitecți Naulí, Martorell i Bergadá sub auspiciile unui prosper și extragavant financiar catalan pe nume Salvador Jausá, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
degetele descoperindu-mă din nou, buzele desenîndu-i cuvinte În tăcere. — N-am vrut să-ți fac nici un rău, Daniel. Iartă-mă. I-am luat mîna și i-am sărutat-o În Întuneric. — Iartă-mă tu pe mine. Orice semn de melodramă se făcu țăndări cînd Bernarda se ivi În ușă și, cu toate că era practic beată, mă descoperi gol, șiroind, ținînd mîna Clarei În dreptul buzelor, cu lumina stinsă. — Pentru numele lui Dumnezeu, domnișorule Daniel. Ce rușine! Doamne Iisuse Hristoase. Unii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
puțin timp după, sugerează să-i invităm pe la noi, Îmi spune cît de mult Îi lipsește Tom maică-sii și că toate astea o omoară. O să fim amîndoi acolo, zice el. N-o să se Întîmple nimic. Vrei să Încetezi cu melodrama și să nu mai fi caraghioasă? Nu o mai pedepsi pe ea pentru ceea ce n-a fost decît un accident teribil, dar care, slavă Domnului, a rămas fără urmări tragice. Și, În final, adaugă: Vrei să Încetezi să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
era necesar. Dar poate totuși mai magic (dacă pot spune așaă e că intriga atât de simplă, cu un om care trebuie să plece/moară și cu altul care nu vrea să-l lase, te prinde fără a aluneca în melodramă. Pentru un regizor debutant, Zach Helm potrivește foarte bine resorturile actorilor, ține sigur în mână degringolada colorată din platou și servește pe un platou curat o prăjitură coaptă din ingrediente proaspete. Poate pentru că Imperiul magic al domnului Magorium a plecat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
de teatru în adevăratul înțeles al cuvântului. „În Iași, o societate de actori români s-au întrunit în iarna trecută, supt direcția unui din mădulările sale, spre a da 12 reprezentații în limba națională și alcătuite de piese comice, de melodrame și însuși de tragedii. Planul a fost mare, dar isprava mică“, concluziona Kogălniceanu, atrăgându-și antipatia lui Gheorghe Asachi, care publicase în „Albina românescă“ cronici laudative la adresa spectacolelor pregătite de Asociația diletanților, dar mai ales antipatia lui Theodor Stamati, directorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cu premierul secretariatele de stat și direcțiile din teritoriu, „în care specialiștii PUR sunt doriți“. În tot acest timp, UDMR a ținut aproape de Alianța D.A. și a reușit să obțină patru posturi de prefect, începând cu cel al Covasnei, în pofida melodramei organizațiilor locale ale PNL și PD, care deplâng soarta românilor și amenință cu dezertări la PRM. Așa da, democrați și liberali! Tăriceanu are dreptate, etnia prefectului de Covasna este nerelevantă, György Ervin este și el cetățean român, supus legilor țării
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
a sănătății ruinate, M. Eminescu continuă să fie un scriitor viu. Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat până la limita excesului naționalist și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel de aceia rămași cu lectura la nivelul „romanului” epistolar încropit de Octav Minar), romanticul român este și original, și eclectic, și epigon, și precursor, mai mult, un om al veacului său, cum deja s-a spus. Controversele alimentate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a sănătății ruinate, M. Eminescu continuă să fie un scriitor viu. Poet „de ocazie” (cum însuși se considera), jurnalist pasionat până la limita excesului naționalist și xenofob, impresionant prin energia creatoare cheltuită pe fiecare pagină ori numai un banal erou de melodramă (văzut astfel de aceia rămași cu lectura la nivelul „romanului” epistolar încropit de Octav Minar), romanticul român este și original, și eclectic, și epigon, și precursor, mai mult, un om al veacului său, cum deja s-a spus. Controversele alimentate
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de lunfardo În ediții electronice sau pe hârtie, și probabil tot atâta cafea câtă ciocolată au băut cei doi pe când evocau aventuri rocambolești și inepuizabile ca un patio fără fund, În care răsună, deși niciodată evocate explicit, ispititoare și ticăloase melodrame În ritm de tangou. Nu cred că le-a venit ușor să scrie În limba pavajului din marginea reședințelor elegante unde locuiau. Poate că tocmai de aceea au simțit nevoia să o facă „În doi“. După George Astaloș, argoul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pléiade”, lansată de Raymond Queneau. Cimitirul elefanților! - aș zice dacă aș vrea să dau cu tifla. Dar nu vreau, pentru că, după Pastenague (a citit el undeva!), servilitatea și datul cu tifla ar fi frați gemeni. Probabil ca și umorul și melodrama, hoția și onestitatea, „șotronul” și editorialul etc. Un paradox interesant!... — Ești invidios, mă întrerupe alter-egoul meu. Ești invidios, asta ești!... Da, probabil că ai dreptate. Sunt gelos pe cei care publică la celebra, mai ales printre români, editură pariziană. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
în gâtul meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu strigăte ca în tragediile grecești. Îmi imaginez că procedura implică multe elemente de spectacol. Totuși, regizată de mama mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină o melodramă. Smulgând crinul alb din mâna mea neînsuflețită, îl va rupe în jumătate bocindu-se spre cei care mă jelesc, îmi vor binele, sărbătoresc sau au venit din întâmplare: „Asemenea acestui crin a fost și Ignatius! Acum și unul și altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Dorian. Văd că m-am înșelat. Dă-i drumul înainte. Pălmuiește-mă din nou, dacă îți face plăcere. — Nici nu vreau să mă ating de tine, pramatie. Mă îndoiesc că vreun scriitor angajat, silit fiind, ar putea scrie o melodramă atât de atroce, comentă Ignatius. Și acum, lăsați chestiile astea, degeneraților. Obișnuiți-vă și voi cu puțină decență și bun-simț. — Pălmuiește-mă, țipă marinarul. Știu că mori de dorința s-o faci. Ți-ar plăcea să mă rănești, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Întâi. Dincolo de un anumit interes de natură sportivă față de iureșul nemților spre Paris, Întreaga poveste n-a izbutit nici să-l intereseze, nici să-l emoționeze pe Amory. În același spirit de care ar fi putut fi animat vizionând o melodramă amuzantă, spera că războiul avea să fie lung și sângeros. Dacă nu se prelungea suficient, s-ar fi simțit ca un spectator nervos, plătitor de bilet, la un meci de box În care pugiliștii evită contactul direct. Asta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lei. Sunt 47 de ani de atunci. La Teatrul Național se reprezintă piesa originală a lui Ventura: Peste Dunăre. Este mai mult un succes de stimă decât un mare succes real. Altfel Teatrul Național e jos de tot: se joacă melodrama Don Juan de Marana și feeria Fata aerului. Teatrul e întotdeauna gol pe trei sferturi, iar în loji niciodată nimeni. Dacă n-ar fi închirierile teatrului la trupele streine și balurile mascate, actorii ar muri de foame. Dar iată că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
boier de neam, dar senator liberal. Teatrul Național are un repertoriu inferior, piesele sunt rău montate și tot atât de rău jucate; afară de cei câțiva artiști de mâna întâia, ceilalți nu sunt demni de prima scenă a Regatului. în sfârșit, după atâtea melodrame jucate prost, precum Marion Delorme, Cazacii și polonii etc., Alexandru Odobescu, finul prozator, trimite teatrului o localizare: Nea Frățilă, localizată după L’Ami Fritz a lui Erckmann-Chatrian.<footnote id=”71”><Într-adevăr, piesele Marion Delorme de Victor Hugo (în care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
nici un război. 6: Bizara lipsă de talent a vieții în redactarea și regizarea spectacolelor ei e cel puțin la fel de mare ca și forța cu care-și organizează misterele și complexitățile fascinante. La câte un colț de stradă vin spre noi melodrame care sfidează fantezia celui mai lacrimogen dramaturg. Din când în când sosesc știri externe de un schematism al situațiilor atât de elementar, încât celebrele cărți schematice capătă - prin comparație - adâncimi proustiene. Alteori, „marele scriitor care e viața” - cum spunea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a făcut Tidalium Pelo când l-a văzut pe Roc Wilkes mort? Habar n-am - noi, bipezii, n-avem nimic comun cu patrupedele. Noi ne-am urcat dimineața în tramvaie și troleibuze și ne-am dus la muncă. Restul e melodramă. CAPITOLUL XI REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE: De aproape 25 de ani luna mai e pentru mine cea mai frumoasă lună a anului, fiindcă în această lună a crăpat Hitler, în această lună s-a sinucis Göbbels, în această lună Himmler a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Poate că mai e Încă Îndrăgostit de soția care l-a părăsit? Poate că o așteaptă Încă să se Întoarcă? Poate că e atât de Înveninat din cauză că pe dinăuntru e plin de lacrimi? Sau crezi că am văzut prea multe melodrame la cinema? De multe ori când mă chinuie simt că pe dinăuntru mă cheamă ca un copil pierdut Într-un loc pustiu. Încearcă să lupți cu sentimentele tale dacă poți. Ce crezi că poate fi o țară din Africa, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
replică devastatoare la discursul lui Günter Grass. Sau o scrisoare către Yitzhak Rabin. Sau articolul despre inima creștinătății. Cel puțin poți să urmărești măcar o singură dată știrile de la ora nouă fără Întreruperi. Sau să adormi la televizor În mijlocul unei melodrame tâmpite. Ori mai bine să te cuibărești În pat și să citești cartea pe care ai luat-o de pe raftul lui Ted, să descifrezi viața vânătorilor de balene din Alaska, să-ți imaginezi simplitatea nomazilor sălbatici, să te exciți puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și Ethan Coen. Revenirea fraților C. la vremurile bune de altădată. Metafizic bine ascuns în căptușelile thrillerului. Josh Brolin e foarte tare. » Tuya’s Wedding de Wang Quan’an. Foarte natural și firesc, vorbind despre un mediu ostil levitând deasupra melodramei sau a implicațiilor sociale.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
ea și cu asta basta. Alice a terminat primul roman în anul în care l-a născut pe Roger. La început, a crezut c-o să fie în stare să-și apere pe fiul de propriile ei ciudățenii, a crezut că melodrama avea să ia sfârșit odată devenită mamă. Dar, în realitate, Roger n-a făcut decât să înrăutățească situația. Mirosul lui de bebeluș ajungea în toate colțurile casei. Îngrijirea lui, zi și noapte, i-a oferit lui Alice cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cititorilor, pretinde că acesta a găsit ceva nou de spus despre iubire, deși subiectul părea epuizat. Ceva nou?! Nimic nu este nou în această carte: nici rimele, nici ritmul, nici figurile de stil, nici atmosfera, nici cugetările, nici grandilocvența, nici melodrama. Și atunci? Să luăm în considerare faptul că Dan Cojocaru este un prozator satiric, care de multe ori glumește păstrându-și un aer serios? Scurt Si necuprinzator Intitulată forțat-spectaculos Frigiderul cu cărți, ultima carte a lui Victor Martin, apărută în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]