1,001 matches
-
se lăuda, după ce arsese deja de patru ori, cu un cort nou, azuriu cu dungi albe, și cu douăzeci și patru de cai împodobiți * în 1999 am ținut un curs de Creative Writing la Facultatea MediaPro. Una dintre temele cursului a fost "melodrama". împreună cu câțiva prieteni ne-am amuzat să scriem melodrame de toate felurile. "Zaraza" s-a născut la confluența dintre Borges și Cristian Vasile, ca o simplă joacă literară. în 2000 am publicat o variantă, conținând tot soiul de anacronisme, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un cort nou, azuriu cu dungi albe, și cu douăzeci și patru de cai împodobiți * în 1999 am ținut un curs de Creative Writing la Facultatea MediaPro. Una dintre temele cursului a fost "melodrama". împreună cu câțiva prieteni ne-am amuzat să scriem melodrame de toate felurile. "Zaraza" s-a născut la confluența dintre Borges și Cristian Vasile, ca o simplă joacă literară. în 2000 am publicat o variantă, conținând tot soiul de anacronisme, în "Romînia literară". Am mai curățat din inadvertențe ulterior, fără ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu mare economie, cu onorarii minime, fără drepturi de autor. Reality-show-ul, scurtcircuit genial și culme a artificiului, apogeu al acestei arte a involuntarului și accidentalului (care, firește, poate fi provocat sau trucat), la fel de opus față de premeditarea cinematografică precum documentarul față de melodramă sau crudul față de gătit. Imediatul sau culmea iluziei mediatice: să crezi că poți avea acces direct la o experiență trăită fără iluzii gândite și interpuse cu bună știință. Un film bun bulversează; un serial bun interesează. Cel dintâi imprimă în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
număr din ideile lui Diderot și Sébastien Mercier, cu excepția realismului. Ei doresc un teatru modern pe care drama burgheză nu a fost în măsură să-l producă și care, în ciuda eforturilor lor, întârzie să se impună, fără îndoială din cauza succesului melodramei la marele public. Primele drame romantice, numai citite, în cadrul lecturilor publice din niște cercuri reduse, nu sunt jucate. Mérimée (1803-1870) își citește, în 1823, în fața unui grup de prieteni din care face parte Stendhal, piesele, care vor fi publicate doi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gânditorii, interesați de studiul caracterelor, vor ca piesa să le satisfacă spiritul, mulțimea, avidă de acțiune, speră că spectacolul le va sătura ochii. Cele trei genuri existente până atunci aveau drept scop să răspundă la una din aceste trei așteptări, melodrama, care folosea multe elemente de spectacol, era destinată mulțimii, tragedia, acordând atenție zugrăvirii pasiunii, se adresa mai ales femeilor, comedia, hotărât satirică, gânditorilor. "Trei categorii de spectatori compun ceea ce se obișnuiește să fie numit publicul: mai întâi, femeile; în al
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plăcere; dar aceștia, plăcerea pentru ochi; acelea, plăcerea inimii; ultimii, plăcerea spiritului. De aici, pe scena noastră, trei feluri de opere foarte distincte: una vulgară și inferioară, celelalte două ilustre și superioare, dar care toate trei vor satisface o nevoie: melodrama pentru mulțime; pentru femei, tragedia care analizează pasiunea; pentru gânditori, comedia care zugrăvește umanitatea." Abandonând zugrăvirea condițiilor dragă Enciclopediștilor, autorii dramei burgheze pun din nou pe primul loc studiul caracterelor. Dornici de a reda complexitatea sufletului uman, ei creează, invers
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar și o singură grindă a construcției, totul se prăbușește. Este un castel de cărți de joc, pe care trebuie să-l privești de departe, evitând să-l răstorni cu o suflare". Zola se arată de neîmblânzit mai ales în privința melodramei care a exagerat neverosimilul situațiilor și al personajelor. El nu poate decât să se bucure văzând-o agonizând. Nu este decât o "mașinărie", "un basm de adormit copiii", în care nu există "niciun cuvânt despre viață, nici cea mai mică
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
drame istorice. 72 Goethe își termină primul Faust în 1773, al doilea Faust în 1831. La Weimar este reprezentat primul Faust în 1829. 73 Le Génie du Christianisme de Chateaubriand (n.tr.) 74 Este teatrul la modă unde se joacă melodramă. 75 Comedianții nu vor putea da decât două reprezentații, pe 31 iulie și pe 1 august 1822. 76 Este pentru prima oară când această revistă engleză publică un articol în franceză. 77 "Mouchoir" în franceză, provine de la vb. "(se) moucher
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din volumul incendiar Nu. Dintre cele două cronici dedicate romanului eliadesc Maitreyi, cea "elogiatoare" este subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
for interior, ca pandant al apelativului "Mitică", preferat în locul sugestivului dar neobișnuitului nume de botez, Mai. Configurarea dimensiunii interioare completează în spirit modernist fișa caracterului, umanizându-l, dar presupune, în același timp, și glisarea din zona satiricului în cea a melodramei, fandată abil prin replica din final (" Am calculat totul"), care poate revalida ambivalența și echivocul din structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin cunoscuta schiță caragialiană O blană rară, pare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajului-marionetă Ion: "Monoloagele și aparte-le din Năpasta sunt printre cele mai nenorocite efecte ale teatrului tradițional. Cred că nicăieri în opera lui Caragiale convenția răsuflată n-a anulat în așa măsură talentul artistului ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atât de fade și molâi din monoloagele Ancăi, în replicele sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale. Iar pitorescul nebunului, singura substanța artistică din această disparată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hrană spirituală". Devoratorii de senzațional care, vorba Zoei, "își smulg gazeta" adorată ca "pâinea cea de toate zilele", veșnicii amatori de "gogoși calde"100 pe post de oracol politic, precum Conu Leonida, Ipingescu, Jupân Dumitrache, Mitică etc., consumatorii împătimiți de melodrame ca Zița sau ca Victor și Liza din farsa O soacră, au vrednici urmași în mic-burghezii urmuzieni Algazy și Grummer. Cu mijloace particulare, ambii autori ironizează aviditatea pentru pseudocultura de tip gazetăresc, foiletonistic. Balastul, alterarea și saturarea, excrescența, efemeritatea, nonvaloarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe umărul meu, să ne șoptim fleacuri în timp ce ne legănam îmbrățișați, să-i sărut lobul urechii cu cercel scânteietor, să-i simt cu palmele pielea caldă a mijlocului, catifelată de stratul moale de dedesubt... Mă complăceam în cea mai ieftină melodramă până când, deodată, îmi luam seama, și sub țeasta mea începea din nou delirul: eu nu aveam dreptul să mă irosesc în rituri sexuale, pentru că trebuia să ajung scriitor, trebuia să-mi trăiesc intens nefericirea, mă aștepta mansarda cu un scaun
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cer Anei să fie în același loc în care am lăsat-o, așteptându-mă din plecările mele neașteptate și cu atât mai mult cu cât o iubesc n-am voie să-i cer asta, Câtă măreție sufletească! Ce replici de melodramă din anii ’70! Cortina! Taci! 17 iunie, ultimele zile în orașul scufundat în dogoarea soarelui ca într-o baie cu aburi, i-am trimis deja scrisoare părintelui Ioan anunțându-l că la începutul lui iulie voi fi la mănăstire, Duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Se tuer, dans un sens, et comme au mélodrame, c’est avouer. C’est avouer qu’on est dépassé par la vie ou qu’on ne la comprend pas“ („Într-un anumit sens, a te omorî este, ca și În melodramă, a mărturisi. Mărturisești că ești depășit de viață sau că nu o mai Înțelegi.“). Dar ce poate „mărturisi”, prin comiterea acestui act irepetabil, un individ primitiv, incapabil să urmărească cel mai simplu silogism? Aflu Întâmplător că cutare locuitor de pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sau parcă interpretez și mi-aș aprecia interpretarea pe măsură ce se desfășoară. Oare tata chiar îmi zisese toate lucrurile astea sau inventam eu? Și dacă le spusese, ce-i cu asta? Poate făceam caz din nimic și mă purtam ca-n melodrame. Brusc, m-am simțit ca un copil prost. Hol - serios îmi pare rău. Cred că-ți irosesc vremea. Nu știu ce-i cu mine. Bănuiesc că-mi fac griji pentru nimic. Las-o baltă, întoarce-te la revizia ta sau ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
drăguțe și durdulii care se îmbată rău de supărare, dar parcă nu era atât de amuzant când erai tu tipa aia drăguță și durdulie — în fine, slăbănoagă și nu la fel de atrăgătoare — iar viața ta tocmai s-a transformat într-o melodramă. Cinci ani pe apa sâmbetei. De la douăzeci și patru la douăzeci și nouă de ani nu fusese decât Duncan, tot timpul, iar ea cu ce se putea lăuda acum? Nu cu postul pe care Chef Messey vroia să i-l ofere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se uită la prietenele ei. De ce e vina lui Jesse Chapman pentru că te-ai apucat iar? Leigh oftă melodramatic. — Am bănuit întotdeauna că nu sunteți atente la ce vorbesc eu. Oh, lasă drama, zise Adriana. Să știi că ascultăm toate melodramele tale gen Chicken Little de la serviciu. Norocul nostru că Jesse Chapman e mai interesant decât obișnuiții tăi scriitori sonați. — Stai. Să revenim la “ S-a întâmplat cu Jesse Chapman”. Ce înseamnă asta? întrebă Emmy. Ajunseseră în sfârșit la apartamentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Poate că mai e Încă Îndrăgostit de soția care l-a părăsit? Poate că o așteaptă Încă să se Întoarcă? Poate că e atât de Înveninat din cauză că pe dinăuntru e plin de lacrimi? Sau crezi că am văzut prea multe melodrame la cinema? De multe ori când mă chinuie simt că pe dinăuntru mă cheamă ca un copil pierdut Într-un loc pustiu. Încearcă să lupți cu sentimentele tale dacă poți. Ce crezi că poate fi o țară din Africa, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
replică devastatoare la discursul lui Günter Grass. Sau o scrisoare către Yitzhak Rabin. Sau articolul despre inima creștinătății. Cel puțin poți să urmărești măcar o singură dată știrile de la ora nouă fără Întreruperi. Sau să adormi la televizor În mijlocul unei melodrame tâmpite. Ori mai bine să te cuibărești În pat și să citești cartea pe care ai luat-o de pe raftul lui Ted, să descifrezi viața vânătorilor de balene din Alaska, să-ți imaginezi simplitatea nomazilor sălbatici, să te exciți puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
teatru real nu va reuși vreodată să Îl atingă. În anii petrecuți la Paris, frecventase Comédie Française și se familiarizase cu repertoriul lui Scribe, Sardou și Dennery. Mergea regulat la teatru În Londra, deși, după părerea lui, gama obișnuită de melodrame și farse aproximativ interpretate era mult inferioară producțiilor de pe scena pariziană. Parcă păcatul cu care era blestemată Întreaga nație engleză, cel al filistinismului, nu se vedea nicăieri mai bine decât În teatrul său. Mergea seară de seară și stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întrevadă la orizont și Îndelung amânata Doamnă Jasper, a lui Daly. Noul său teatru se deschisese la sfârșitul lui iunie, cu o reluare a popularei Scorpii, dar piesele care Îi urmaseră nu avuseseră succes nici la critică, nici la public. Melodrama Cocoșatul fusese percepută ca Învechită, comedia franțuzească Dragoste În tandem ca prea frivolă și farsa Dolarii și rațiunea ca prea amplă pentru a fi demnă de talentul Adei Rehan. Când Henry se Întoarse de la Ramsgate În august, pentru consultații cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plimbare În parc, unde urmări călăreții de pe Rotten Row și Înotătorii făcând baia tradițională În iazul Serpentinei, fără a se Întâlni sau a vedea pe cineva cunoscut. Așezat lângă foc, În aceeași seară, schiță o idee pentru o piesă, o melodramă Întunecată pe care o intitulă provizoriu Promisiunea. Ea avea să conțină, pentru prima oară În cariera lui, o crimă - uciderea unui copil. Rămase el Însuși șocat de faptele Îngrozitoare pe care le inventase, dar, ca de obicei, simpla confirmare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sub aceleași inițiale. Elizabeth Robins, care Îl cunoștea, afirma că era inteligent, dar nu se putea avea Încredere În el. De inteligent, era inteligent, fără Îndoială - o dovedea cărțulia intitulată Chintesența ibsenismului -, posesorul unui spirit caustic. Făcea aici cronica unei melodrame de Sydney Grundy, Sclavii inelului, ale cărei absurdități le diseca fără milă, conchizând: „Nu este câtuși de puțin o operă de artă; este o șmecherie menită să umple o sală de teatru și, mă văd silit să o spun, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
West End. — Atunci de ce au huiduit-o? — Cei de la galerie au fost cei care au huiduit, plus lojele ieftine și fundul sălii. Ei nu pricep și nu apreciază textul - cum ar putea, când timp de decenii s-au hrănit cu melodrame lăcrimoase și farse grosolane? N-au avut Înțelegere pentru scrupulele morale ale lui Guy Domville și, când le-a refuzat finalul fericit optând, În cele din urmă, În favoarea preoției, asta a fost picătura care a umplut paharul. Cei din staluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]