1,562 matches
-
475-477; Gala Galaction, Opere alese, II, îngr. Teodor Vârgolici, introd. Dumitru Micu, București, 1961, 39-41; Radu D. Rosetti, Spicuiri, București, 1923, 107-110; Număr consacrat marelui umorist dr. Urechia, „Veselia”, 1940, 33; Cosco, Bunica, 287-292; V.[asile] A.[lceu] Urechia, Schițe memorialistice, București, 1969, passim; Dicț. lit. 1900, 876; Șt. Cazimir, Nu numai Caragiale, București, 1984, 140-148; Faifer, Semnele, 261. G.D.
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
o amplă acțiune de recuperare a „exilaților”, printre cei „regăsiți” numărându-se nu numai Mircea Eliade, ci și Panait Istrati, Aron Cotruș, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petru Dumitriu, Monica Lovinescu ș.a. În fine, demersul exegetic va fi însoțit de unul memorialistic, prezent în Fragmente despre teatru (1998), A muri în Tibet. Jurnal (1998) și Despre regi, saltimbanci și morminte (I-II, 2001-2003). Toate direcțiile se vor reuni în Geografia literaturii române, azi, proiect anticipat de exercițiile preliminare din Geografie literară (2002
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
de violență. Recuzita poetizantă, sentimentală, romantică operează defavorizant și în scrieri de alt caracter, precum Maria și marea, un roman de dragoste, unde atmosfera, poezia mării, pitorescul unor personaje amintesc de romanele precedente. Însușiri analoage dau caracter proeminent și literaturii memorialistice a lui T. Cărțile lui de călătorie sunt jurnale, datate sau nu, ale străbaterii unor imense teritorii planetare, terestre sau acvatice, publicate așa cum au fost scrise inițial, cu ulterioare adnotări pe alocuri, menite să precizeze, să explice uneori anumite situații
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
special, nu doar în raport cu scrierile lui T., ci în întregul context prozastic românesc, are ciclul Sfârșit de mileniu. „Cronică personală”, potrivit unei specificări auctoriale, istorie a secolului al XX-lea reconstruită „pe calea ficțiunii”, textul se înfățișează ca un fluviu memorialistic, incluzând o autobiografie, dar, în pofida afișării autenticismului, principiul structurant e tocmai literaturizarea, chiar extremă. Narația urmează, în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându-le unei suprarealități, o seamă de componente
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
satirice și agreabil nostalgice adunate în Șprițul minim garantat (2003). Deschideri către spațiul literarului se remarcă în reportaje, distingându-se cele din Zece porți chinezești (1987), și în volumele de convorbiri cu scriitori ori de antologare tematică a unor pagini memorialistice. Abandonând destul de repede literatura pentru copii - în practicarea căreia se angajase timpuriu și nu fără un oarecare succes -, V. s-a consacrat în special reportajului, unde are realizări notabile, chiar dacă, recitite azi, multe pagini apar puternic marcate de imperativele ideologice
VANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
Visul lui Descartes), Ion Șiugariu (Ardealul revuistic), Pericle Martinescu (Misiunea artistului), N. Crevedia, fiind completat de rubrica „Vitrina literară”, asigurată de Mihail Straje, care obține încă un interviu de la Mircea Eliade. Mai semnează Perpessicius - eseul Hasdeu academician, Anton Balotă - textul memorialistic Am cunoscut pe Iovan Ducici, N. Crudu - un medalion Aron Cotruș. Proza este reprezentată doar prin Mihail Drumeș (un fragment din romanul Elevul Șoimaru dintr-a șaptea) și George Dorul Dumitrescu (Dragoste). Cronica dramatică o ține Radu Boureanu, N. Rădulescu
VEAC NOU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290473_a_291802]
-
în manieră romanțioasă, întâmplări și personaje dintr-un București al începutului de veac XIX (Scandalul din 1800, Jupân Vântură-vești, Acum 74 de ani, Prima baie în București, Primul „haine vechi” din București ș.a.). În ciclul Reminiscențe, cuprinzând episoade de factură memorialistică (Cum am făcut cunoștință cu M. Kogălniceanu, Cum am cunoscut pe Alecsandri, Șuba lui V. Alecsandri ș.a.), ca și în alte scrieri apărute în „Apărarea națională” și în „Secolul XX” (Din tainele vieței, Amintiri contimporane), își privește cu seninătate viața
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
București, 1940, 334-336, 381; Călinescu, Ist. lit. (1941), 362, 468, Ist. lit. (1982), 529; Alexandru Iordan, Bibliografia scrierilor lui V. A. Urechia, pref. Aurelian Sacerdoțeanu, București, 1942; Vârgolici, Începuturile, 54-63, 71-73; Brădățeanu, Drama, 113-118; V.[asile] A.[lceu] Urechia, Schițe memorialistice, București, 1969, passim; Brădățeanu, Comedia, 145-147; Nicolae Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, București, 1970, 71-83; George, Sfârșitul, I, 45-50, 61-67, II, 39-56, III, 36-39, 271; Bucur, Istoriografia, 45-48; Drăgan, Reacții, 231-237; Gabriela Drăgoi, Literatul V. A. Urechia, ALIL, t. XXV, 1976
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
direcția maioresciană în lupta pentru unitatea culturii românești. Dimensiunile operei lui Cipariu sunt examinate în perspectivă interdisciplinară, evidențiindu-se modernitatea metodelor de cercetare folosite în lucrările istorice, vocația filosofică, sesizabilă în textele proprii și în tălmăciri; poezia și proza lui memorialistică sunt valorizate, de asemenea. În anii ’90 V. se orientează către cercetarea sociologică, precum în studiul intitulat Sistemul culturii țărănești (2000). În baza unui dosar de „fapte” etnografice și folclorice care conservă oralitatea (colinde, strigături, orații de nuntă, descântece, hore
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
tematică: De ziua frunzei (1977), unde destinul frunzei sugerează destinul omului; Secunde cu munți (1998), în care se desfășoară un dialog între contingent și transcendent. O valoare poetică deosebită o au proiecțiile baladești, care evocă existențe umane înșiruite pe firul memorialistic, fragmente părtașe la o trăire în care eul narativ (povestitorul) s-a obiectivat cu desăvârșire, contopindu-se cu soarta colectivității. Răzbate din Balade un suflu aspru, epopeic, o neîndurătoare răvășire sub legile destinului și se conturează o galerie de tipuri
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
1980) chipul originar al lui Coșbuc, care, în termeni jungieni, ar fi un liric in anima, „blocat” de poetul epic in animus. Docta cercetare a „urmelor” scriitorului năsăudean (1986) trebuia să fie prefața unei minuțioase „vieți”, rămasă în sertar. Volumul memorialistic Oameni pe care i-am iubit (1977) evocă simpatetic chipuri de scriitori pe care i-a cunoscut (de la Liviu Rebreanu și Lucian Blaga la Octav Șuluțiu și Dinu Pillat), pe fundalul familiarizării cu opera acestora și al devoțiunii pentru frumos
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
Le Cobzar, compus împreună cu Paul Milliet. Singurele lor calități constau în încercarea de relevare a universului spiritual al țăranului român, cât și în lirismul unor episoade, ce atestă încă o dată vocația romantică a autoarei. Un interes deosebit prezintă însă paginile memorialistice, unde sunt consemnate evenimente și evocate personalități - scriitori, artiști, politicieni, diplomați - pe care V. le-a cunoscut. Câteva sunt adunate în Mémorial sur le mode mineur (1946), proiect al unei vaste lucrări, Le Roman de ma vie, începută în 1942
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
și cu articole, studii și cronici), sunt lipsite de culoare, de emoție în fața frumuseții peisajelor. X. privește numai cu ochiul unui călător minuțios și dornic de instrucție, care notează ce vede pentru a-și completa informația. În schimb, puținele pagini memorialistice, grupate sub titlul Istoria ideilor mele, transmit deseori ceva din sincera umanitate și din experiența de viață a autorului. A tradus destul de corect din Goethe (Hermann și Dorotheea, versiune rămasă în manuscris) ori din flamandul Hendrik Conscience (Flori de câmp
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
solicita avizul (Nepărtinire). Cu toate că în intenția lui Z. cărțile ar fi format un ciclu, tema, câteva personaje fiind prezente și în nuvele, și în roman, Domnul Daltaban de Seraschier e de un caracter mai aparte. Aparent, textul însumează numeroase fragmente memorialistice, chiar dacă unele episoade se desfășoară în afara mediului diplomatic. Cu o rudă îndepărtată a lui State Daltaban, pictorița și sculptorița Miruna Năvodaru, autorul pătrunde în lumea artistică a Romei ori nimerește într-o speluncă, altcândva aduce elemente legate de confruntările între
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
și umanitate. Motive general-umane în creația dramatică a lumii, București, 1979; Teatrul european în secolul Luminilor, București, 1981; Teatrul romantic european, București, 1984; Oameni pe care i-am cunoscut, București, 1987; Întâlniri cu oameni, întâlniri cu viața, București, 1990; Pagini memorialistice, Craiova, 1995; Din cartea nepoților: poezii, București, 1999; Testament moral pentru tinerii mileniului al treilea, Craiova, 2002. Antologii: O antologie a dramei istorice românești (Perioada contemporană), introd. edit., București, 1986. Repere bibliografice: Petru Comarnescu, Liceul, gândit cu prilejul unei monografii
ZAMFIRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290698_a_292027]
-
literar”, „Tribuna”, „Steaua”, „Flacăra”, „Familia”, „Astra”, „Transilvania”, „Vatra”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Manuscriptum” ș.a. După micromonografia Ion Agârbiceanu (1955), reluată și revizuită structural în 1964 și în 1972, publică numeroase volume de critică și istorie literară, memorialistică etc. A mai alcătuit antologia de proză scurtă Cu bilet circular (1974), antologiile Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu (1982), Liviu Rebreanu după un veac (1985), scrie prefețe și îngrijește ediții. Din 1972 până în 1985, când este suspendată, a coordonat
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
se reeditează, în 1914, primele trei romane din ciclul Comăneștenilor, pe care le prefațează cu un text ce deschide proiectatul volum Amintiri din cariera diplomatică, realizat parțial și apărut în „Convorbiri literare”. Începe, fără a-l termina, și un serial memorialistic, Portrete 1914, menit să cuprindă galeria, zugrăvită critic, a oamenilor politici contemporani. În ordine biografică, Z. parcurge momente depresive, tensionate: moartea soției (1906), rănirea fiului său Lascăr în 1916, pe front. Aderând, în 1918, la facțiunea generalului Alexandru Averescu, participă
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Bătrân, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, Matei Corvin și comitele Pavel Chinezul. Se amintește, uneori, situația cultural-religioasă a epocii: avântul cunoscut sub Matei Basarab, activitatea lui Simion Ștefan, conflictele religioase din Ardeal. Mai originală, cu un pronunțat caracter memorialistic, partea a treia a cronicii este valoroasă și sub aspect literar. Se dau numeroase știri despre viața socială a satelor bănățene, despre opoziția locuitorilor la militarizarea regiunii, despre haiduci, se fac bogate referiri de ordin economic (comerț, prețuri, monede etc.
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Bărbulescu, Comentarii, 166-201; Al. Piru, „Șerpuiri între lut și torțele de aur”, RL, 1973, 29; Emil Manu, „Șerpuiri între lut și torțele de aur”, AST, 1973, 8; Crohmălniceanu, Literatura, II, 489-493; Ion Bălu, Simion Stolnicu, RL, 1980, 46; Eugen Simion, Memorialistică, RL, 1988, 29; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 339-349; Lovinescu, Sburătorul, I, 157, II, 9, passim, III, 45, passim, IV, 10, passim, V, 35, passim; Ciopraga, Amfiteatru, 433-437; Micu, Scurtă ist., II, 78-79; Alexandru Arion, „Șerpuiri între lut și torțele de aur”, RL
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
a cădea însă în parabolă moralizatoare, deși nota etică joacă un rol important. „Romanul” Vremea încercuirii (I-II, 2001-2002), transpune, cu destul de puțină abilitate literară, experiența biografică a autorului din perioada de „clandestinitate”, volumele subintitulându-se Urmărirea și Ancheta. Aspectele memorialistice (întâlnirea cu Radu Tudoran, bunăoară, sau „intervenția” la Zaharia Stancu - dintre referirile strict scriitoricești) se împletesc cu episoade autobiografice tensionate, ce privesc și relatează supravegherea de către Securitate și rechizitoriul la care S.-S. a fost supus. SCRIERI: Pe urmele revoluției
STROESCU-STANISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289985_a_291314]
-
1892, București) a fost un scriitor român bucovinean, membru titular (din 1868) al Academiei Române. În 1848 a luat parte la mișcarea revoluționară din Moldova. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Limba românească George Sion Mult e dulce și frumoasă
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
În planul memoriei individuale - așa cum se observă și din prezentarea datelor reieșite din studiul de caz multiplu -, pentru cel care a trăit amintiri umilitoare și foarte dureroase este o cruzime să-i ceri să le retrăiască prin evocare. Studiind literatura memorialistică și jurnalele unor autori care au trăit experiențele traumatizante ale lagărelor și închisorilor secolului recent încheiat, Todorov (1995) reliefează două forme de amintire. Într-o primă formă, evenimentul poate fi păstrat literal, astfel că un segment tragic al trecutului individului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prima sticlă de Coca-Cola), mirajul și bucuria libertății, fricile, singurătatea. Fără o miză literară specială, scrierea își conservă o miză personală și autenticitatea de document al unei stări de spirit. Sticla de lampă reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
un adevărat „tiran” al adevărului. Dar personajele sunt schematice, axul dramei este fragil, ideile se articulează bombastic, cu accente lirice, hiperbolice, care duc - involuntar - la caricatura sublimului căutat. „Portretele eseistice” din volumul Coloane care cresc necontenit (1999), evocări și pagini memorialistice mai degrabă, pline de un lirism uneori grandilocvent, sunt dedicate lui M. Eminescu, O. Goga, C. Rădulescu-Motru, Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu, George Murnu, Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, T. Arghezi, V. Voiculescu ș.a. Postume, volumul Țărmul însingurării mele (2002) cuprinde poezii
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
Frumoase din Timișoara (1938-1939), inspector al muzeelor (1942) și subinspector general al artelor pentru Transilvania (1943-1946), redactor-șef la „Arta plastică” (1966-1968). Debutează cu poezia Mașinism în 1932 la revista clujeană „O lume nouă”, iar editorial în 1938 cu romanul memorialistic Am plecat din sat, scris în 1937-1938 la Paris, în timpul unei specializări. În 1932 face cunoștință cu Geo Bogza, Sașa Pană și S. Perahim, frecventează grupurile avangardiste literare, în 1933 deschide o expoziție de desene împreună cu Miron Radu Paraschivescu și
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]