3,268 matches
-
Țineam frumos evidența tuturor prizonierilor, a tuturor vieților lipsite de sens din spatele sârmei ghimpate. SS-iștii aceia odinioară atât de tineri, supli și depravați încărunțeau, se îndobitoceau, se autocompătimeau..., povestea ea. Bărbați fără neveste, tați fără copii, negustori fără prăvălii, meseriași fără meserii... Gândindu-se la starea în care fuseseră aduși SS-iștii, Helga și-a pus ghicitoarea Sfinxului: „Ce ființă umblă dimineața în patru picioare, la amiază în două și seara în trei?“. Omul, rosti Helga răgușit. A mai povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dintr-un camion cu prelată bidoanele albe cu telemea olandeză. Sărată foc telemeaua aceea de la ajutoare, aveau să remarce cei care mai apucaseră și ei câte o bucată, după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aveți chestia aia cu prostata, mergeți la pâine fără probleme. Spuneți că v-am recomandat eu și doamna Alisa vă primește. - Nu, n-am nevoie... E un tic al meu, așa, de când eram activ. Îmi plăcea nestarea. - Aha... se dumiri meseriașul. Și cum vă ziceam, când atunci cu colectivizarea. Era un lent major, unu Goncea, povestea tata. Goncea ăsta, care e generalul de-acuma. Venise cu echipa, cu plotoanele de milițieni, să-i lămurească să se-nscrie de bună voie la colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd că e demult. De pe vremuri. - Cincizeșitrei, zâmbi bătrânul. - Se vede. Marfă. Nici nu zici că are cincizeci. Mai bătrână decât mine, se veseli meseriașul. - Exact de pe vremea asta. Început de august. Era Festivalul. Locuiam în București pe vremea aia. Zici că erai și tu pe-atunci? - În șaișpatru îs...Conceput în șaiștrei, se veseli tânărul, gândind cu mândrie cât umor i-a dat natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dinspre soția de-a doua. Tac’su, inginerul Nisip, a fost mare la revoluție aici, la noi. L-a dat și la televizor, când a ieșit pe balcon la Județeană și a strigat toate lozincile alea de-a mobilizat masele. Meseriașul ridică din umeri: - Și dac-a strigat cu ce s-a ales? Dacă fiu-su e tot laborant! Putea să cumpere să privatizeze măcar laboratorul. Sau să-și tragă de-o policlinică, ca doctorul Fârtat. Io eram la noi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Deltă. A fost cam pe șest, că nu dădea voie securitatea la ceremonie cu prea multe lacrimi, dar tot s-a făcut, s-a cinstit jertfa. Intrasem de-acuma în pensie. Am fost și eu... Dădu să-și ia cureaua. Meseriașul o cerceta și pe-o față și pe alta. - Ce mișto scris, se minună el. Zici că ieri e făcută. - Nici n-am prea purtat-o. Până acum câțiva ani o țineam doar așa, la ocazii. O țineam mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit să-mi dai o gaură la curea. Nu ți-o cer degeaba. - Ziceam și eu, îngăimă meseriașul. Îl privi lung pe bătrân, nedumerit: - Am am auzit de profesorul ăla. A dat și la radio că s-a întors acuma nu demult. Vine și p-aici. A făcut niște donații, subvenții, intervenții, ceva de-astea științifice... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uităm la saitu cu ăia. Io zic că e prostii, da mai poți să știi? Bătrânul se încingea, cu gesturi rare, molcome. Își petrecea centura prin fiecare baieră, pipăind bentița, asigurându-se că nu-i desprinsă. -Așa zice lumea, continuă meseriașul... Dar poți să știi că-i pă bune? Că ăia vine din Baltă, de unde-a inundat cu baraju și zice că l-a-ngropat pă unu acolo, cu casa, cu prăvălia, ce-avea și omul la viața lui. Că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plictisește lumea și vine altul și face ripleiso. A dat-o pe revoluție. Vine alții și face și ei ripleiso și o întoarce pe capitalism. V-ați prins?! Bătrânul ridică absent din umeri. Dădu să-și ia cureaua de pe tejghea. Meseriașul o prinse și o trase spre el. - Ca să fiu mai clar. Că mai gândim și noi, ăștia care încă ne dăm de tinerei, să știi dom’ Pancras! Chiar dacă stăm la pingelit la calapod, mai gândim și noi, mai ascultăm, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la comuniștii lor, și mi-a zis și ăștia să fiu atentă cu el, că cine știe, poate întărim legăturile“. Îți dai seama ce pătimea biata fată? - Zău, v-aș ajuta c-o gaură, două, dar n-am cum, oftă meseriașul. Încercați în altă parte, ridică din umeri, dând să se-ntoarcă în cămăruța lui. Se răzgândi. Surâse, pocnindu-și mâinile ca și cum ar fi prins o gâză în palme. - Sau, dacă mai treceți mâine pe la mine, aduc eu o sculă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
E pe-aproape dricul . Io unu, slavă Domnului, nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul înroșit în ea, uite cum s-a topit. Parcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai fac și pe-a doua! Ți-o nenoroceam de tot. Pancratz se ridică greoi de pe scaun. Luă cureaua. O privi și el, ușor amuzat. Pantalonii îi alunecau spre vine. Îi ținea cu stânga. - Totuși ați avut noroc, se bucură meseriașul. A ținut cincizeci de ani. Putea să putrezească. Sau să să se topească. Dar o vezi, o crăpătură n-are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci! Ce-o fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să-și șteargă transpirația. - Fără cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca ars, de alături, cu scandal. Și l-a apucat, pe Valică, de pulover. Plătești ochiul de geam spart. Plătesc. Una sută de lei. Una sută de lei. A plătit-o. A chemat miliția. Aia a venit. Până una-alta, meseriașii scoseseră, ochiul de geam, din tocul de metal al ușii. Valică a vrut să-l ia și să plece. Patronul l-a apucat, din nou, de pulover, În zona pieptului. A vrut să-i dea un pumn. Valică s-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vezi și tu, vede și Întreaga lume, ce nenorocită de secetă ne mănâncă zilele și viața! Gata. Am plecat. Mă ții și te țin la curent. Bine. Încă ceva. Dacă, În continuare, nu iese vânat la pușcă, du-i, pe meseriași, În păduricea de pe Podișul Băncii. Acolo e mai multă liniște. Și, du-i pe dea dreptul, că, dacă iese ceva, să tragă, În tot ce-o fi. Răspund eu, dacă se va ivi necesitatea vreunei răspunderi concrete și personale. Da
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Unul de ziua mea... <maya>: cînd a fost ziua ta? <victor50>: în august. Nu-mi spune la mulți ani <maya>: ești, deci, fecioara <victor50>: eh, ce să fac și eu?... <maya>: bărbați mindri, frumoși, artiști... <victor50>: da, văd că sunt meseriaș la vorbă, uneori pictez... mă apuc de scris! <maya>: ești mindru? <victor50>: nici frumos <maya>: să știi că nu contează <victor50>: mă bucur că spui asta. Te duci la revelion? <maya>: nu <victor50>: este milenium. Data viitoare vom fi cu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dușmănie pe câmp, Ulpiu reconstituie, lucrând noapte de noapte, o colecție nemaiîntîlnită de 29 de vase de cult, pentru care până și infatigabila Cosiția înțelege că va obține, pe piața antichităților, un regat. Experții se simt siderați în fața intuițiilor tânărului meseriaș ce, aproape fără experiență și semi-invalid la capitolul cunoaștințelor de specialitate, alege varianta corectă dintre mii de variante, atașează perfect ornamentul scobit lângă ornamentul scobit, incizia lângă incizie, canelura la canelură. Afacerile cu ciobărie se întețesc în preventoriul arheologic și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Eugen Barbu GROAPA Cuprins Nuntă............................... Iepe de șișic............................ Lume ............................... Didina.............................. Ghetele.............................. La spovedit............................ Moartea lui Marin Pisică.................... Ramazanul............................ Pomana lui Mielu........................ Sinefta............................... Nea Fane . . . .......................... Balul meseriașilor........................ Săptămâna brânzei ....................... "Rudele" lui Bică-Jumate................. Lapîrnaie............................ Aia mică.............................. La Borțoasa .......................... Priveghi........................... Stăpânul............................. Stere............................... În câmp la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe. - Noroc, șefule! aruncă unul. - Noroc! Grigore era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la socoteli. Când se mai întindea câte unul la vorbă, ridica o palmă grea. Era de ajuns. Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese circiumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier și ucenic; semăna a așezare, nu-i mai era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Roșioară, cu fată de măritat. Cumetrele - că de la ele aflase - spuneau că omul avea casele lui și atelier. Cu stare, bătrân și serios. Era dogar și meșterea acasă, în curte, când 1-a găsit Aglaia. - Bună ziua, zisese muierea de la poartă. Meseriașul s-a oprit cu papura în mână. Om în putere, lucra pe frig afară, numai într-o flanelă. - Bună ziua, răspunsese și se ridicase în picioare. O scormoni pe femeie cu privirile. Ocoli putinele dimprejur și se apropie. - Cine ești dumneata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai mult, dar îi pleacă băiatul la armată! - Să ne trăiască! spuse socrul. Lăutarii ciupiră coardele. - Masă bogată! trecu femeia la altul. Nenea Ghiță Bîlcu dă un ceas deșteptător care cântă Valsul dimineții și o sută de lei, că-i meseriaș... - Și are de unde! adăugă o rudă. - Fina Smaranda, că-i văduvă, o sută de lei și o față de masă, nea Cristea, negustor ce se află, dă o sută de lei și un serviciu deporțolan! Grigore sună ceștile cu unghia, ascultă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de băut. Pe spinarea amanților, unii se pricopseau. Și pentru că se auzise că spre Cuțarida se vând loturi mai ieftine, dădeau care mai de care năvală. La buza gropii se adunaseră alți ceferiști, lucrători, zidari și gunoieri, ba și un meseriaș cu briciul, Tilică, om necăjit, ridicat din nimic. Era un ăla pipernicit și janghinos, numai sufletu-n el. Avea o traistă cu scule și hârtia primăriei că a plătit în bună regulă lotul, un dos plin de tinichele, tare ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
seara. Bucuria zilelor lui asta era: amețeala pe care i-o dădea drojdia. Și ca să-și facă curaj, singur prin Cuțarida, călca dârz și cânta cu vocea lui mare: Cristos a înviat dm morți Cu moartea pre moarte călcfnd... ,: Balul meseriașilor Se întorsese starostele, odihnit și cu poftă de treabă. Avea o fată buhăită și S crescuse pântecele. A auzit de moartea lui Florea, a pus la spate. - Dumnezeu să-l odihnească, a zis scurt. Avea o haină de piele, acolo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
găitane. Îl pierdea gagica din ochi. Degeaba o ostenea ucenicul cu privirile. Îl fierbea, 2 fierbea. Stăpânul i-a adunat împrejur: - Am poftă să petrec ca oamenii, și dacă se poate pe deasupra și altceva, om vedea. O să mergem la balul meseriașilor, unde vin toți meșterii din București. Acolo-i rost de cârpeală, dar să nu vă prind! O să lucreze Didina, voi numai să țineți tira și să dați cu suriul dacă se-ntinde vreunul. Pentru asta trebuie să vă încliftați, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țuț! El știa. Îl văzuse pe Paraschiv cum o privise toată seara pe gagică și i se făcuse frică. La sfârșitul iernii, se ținea lîftgă Gara de Nord, la "Locomotiva", într-un salon cu becuri electrice și cu parchet pe jos, balul meseriașilor. Aici veneau meșterii din tot Bucureștiul cu nevestele să petreacă și să se veselească. La urmă, spre ziuă, se trăgea tombola și se alegea regina balului, pe care o dansa într-un vals de onoare președintele federației meseriașilor, secretarul sindicatului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]