KorAP: Find »[drukola/base=metro & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...170 >

4,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

faci, dacă nu am văzut nimic. Probabil că le păream cam suspect. Mă îndreptam spre Aoyama, unde este și sediul central al sectei Aum. Metroul a mai mers o stație, până la Kokkai-gijidōmae, iar apoi ne-au dat pe toți jos. „Metroul s-a defectat, vă rugăm să coborâți!“ - asta a fost tot. Nu ne-a explicat nimeni exact ce se întâmplase. Între Kasumigaseki și Kokkai-gijidōmae mi s-a făcut rău. Îmi era greață. Respiram greu. Când am ajuns la Kokkai-gijidōmae, lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
atmosfera nu era deloc tensionată. Cu toate că mă simțeam rău și nu puteam să respir. Aveam senzația aerul se rarefiase. Dar, de mers, puteam să merg. În loc să rămân cu grupul „bolnavilor“, m-am urcat în următorul metrou. A venit imediat (atunci metroul de pe linia Chiyoda n-a mai oprit la Kasumigaseki, a mers mai departe). Cum am intrat în metrou, au început să-mi tremure picioarele. Dintr-odată nu am mai văzut nimic. De parcă se făcuse brusc noapte. „Măi să fie! Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
l-am întrebat pe un supraveghetor din stație: - Nu știu de ce mă simt așa de rău. S-a întâmplat ceva la metrou? - Se pare că a avut loc o explozie la Hatchōbori, mi-a răspuns. - Era ceva în neregulă cu metroul în care m-am urcat! - Se pare că s-a vărsat benzină înăuntru, mi-a explicat el. Dezinformare totală. M-am dus la biroul de la metrou și le-am spus: „Mi-e rău. Nici nu mai văd bine“. La cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și nimeni nu a mișcat un deget. Respirația mi se îngreuna, vederea mi se întuneca din ce în ce mai mult și ei nu făceau nimic. Nu mai puteam sta cu mâinile în sân, voiam o explicație, așa că am sunat la Regia Autonomă a Metroului. „Ce s-o fi întâmplat cu cei cărora li se făcuse rău?“ Nu am putut prinde legătura. La 11:00 s-a aflat că era vorba de gaz sarin și, în sfârșit, mi-au făcut niște analize. Înțeleseseră. Mi-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
încearcă cu înfrigurare să-și reprime sentimentele. Dar, oricât de mult ar încerca ei să le respingă, organismul reacționează în mod natural. Simptomele ar fi următoarele: insomnie, coșmaruri, sentimentul de teamă și altele. De exemplu: teama de a merge cu metroul, de a intra în metrou. Nu au stare, sunt nervoși, nu au putere de concentrare. Sunt nehotărâți, apatici. Își canalizeză toată atenția pentru a rezista acestei dureri, încât nu mai au resurse energetice și pentru alte acțiuni. În mod automat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
dar atașamentul față de doctrina sectei a câștigat. Acum recunoaște că a judecat greșit, dar susține că atunci nu avea nici libertatea, nici puterea să refuze ordinele venite de la Asahara. La stația Ikebukuro s-a urcat în al doilea vagon al metroului de pe linia Marunouchi, care mergea spre Ogikubo. La stația Ochanomizu a înțepat două pungi cu lichid sarin și s-a urcat în mașina lui Kitamura, care-l aștepta în fața stației de metrou - asta a fost sarcina lui Hirose. Metroul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
al metroului de pe linia Marunouchi, care mergea spre Ogikubo. La stația Ochanomizu a înțepat două pungi cu lichid sarin și s-a urcat în mașina lui Kitamura, care-l aștepta în fața stației de metrou - asta a fost sarcina lui Hirose. Metroul cu numărul A777 a ajuns la Ochanomizu la 07.59. Hayashi Yasuo, „fratele lui mai mare“, l-a îndrumat pas cu pas. După douăzeci de zile de antrenament în satul Kamikuishiki, Hirose a înțepat așa de tare punga, încât a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de zile de antrenament în satul Kamikuishiki, Hirose a înțepat așa de tare punga, încât a îndoit vârful umbrelei. La 06.00 Hirose și Kitamura au plecat din Shibuya și au mers cu mașina până la stația Yotsuya. Hirose a luat metroul de pe linia Marunouchi, a coborât la Shinjuku, apoi s-a urcat în metroul de pe linia Saikyū, până la stația Ikebukuro. A cumpărat de la un magazin din stație un ziar sportiv, în care a împăturit punga cu gaz sarin. S-a învârtit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
punga, încât a îndoit vârful umbrelei. La 06.00 Hirose și Kitamura au plecat din Shibuya și au mers cu mașina până la stația Yotsuya. Hirose a luat metroul de pe linia Marunouchi, a coborât la Shinjuku, apoi s-a urcat în metroul de pe linia Saikyū, până la stația Ikebukuro. A cumpărat de la un magazin din stație un ziar sportiv, în care a împăturit punga cu gaz sarin. S-a învârtit prin stație și s-a urcat în metroul de la linia Marunouchi, la vagonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
apoi s-a urcat în metroul de pe linia Saikyū, până la stația Ikebukuro. A cumpărat de la un magazin din stație un ziar sportiv, în care a împăturit punga cu gaz sarin. S-a învârtit prin stație și s-a urcat în metroul de la linia Marunouchi, la vagonul al doilea, ușa din mijloc, conform planului. Când să scoată pungile din ziare, acestea au fâșâit atât de tare, încât au atras atenția unei școlărițe de lângă el - cel puțin așa credea. Nemaiputând să suporte tensiunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pe care i-l dăduse Hayashi Ikuo. Pentru că era expert în chimie, știa cât de puternic poate fi gazul sarin, dar fusese chiar mai toxic decât se așteptase. Atunci și-a dat seama cât de rău se simțeau cei din metroul unde răspândise gazul. Apoi i-a trecut prin cap: „Ce-ar fi să mor așa?“, dar și-a adus aminte cuvintele lui Hayashi Ikuo: „Dacă te-ai intoxicat cu gaz, înștiințează-i pe cei de la spitalul Aum din Nakano, ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pasager a anunțat că o persoană era căzută la pământ, altele două, cu intoxicație puternică, erau cărate la suprafață (una a murit, iar cealaltă era Akashi Shizuko, poreclă). Pungile au fost luate și duse din stație de către un angajat al metroului (domnul Nishimura Sumio, care apare și el mai încolo în carte). Dar metroul și-a continuat traseul, cu toate că lichidul sarin se afla încă pe podea. La 08.38 metroul a ajuns la Ogikubo (capăt de linie), apoi s-a întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
intoxicație puternică, erau cărate la suprafață (una a murit, iar cealaltă era Akashi Shizuko, poreclă). Pungile au fost luate și duse din stație de către un angajat al metroului (domnul Nishimura Sumio, care apare și el mai încolo în carte). Dar metroul și-a continuat traseul, cu toate că lichidul sarin se afla încă pe podea. La 08.38 metroul a ajuns la Ogikubo (capăt de linie), apoi s-a întors pe aceeași linie cu alți călători. Și printre călătorii aceștia au fost câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
au fost luate și duse din stație de către un angajat al metroului (domnul Nishimura Sumio, care apare și el mai încolo în carte). Dar metroul și-a continuat traseul, cu toate că lichidul sarin se afla încă pe podea. La 08.38 metroul a ajuns la Ogikubo (capăt de linie), apoi s-a întors pe aceeași linie cu alți călători. Și printre călătorii aceștia au fost câțiva cărora li s-a făcut rău. La Ogikubo mai mulți angajați de la metrou s-au urcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
aceștia au fost câțiva cărora li s-a făcut rău. La Ogikubo mai mulți angajați de la metrou s-au urcat și au șters podeaua cu mopul, dar și lor li s-a făcut rău și au fost transportați la spital. Metroul a fost scos din circulație la stația Shin-kōenji și a mers direct la stația Kōrakuen. Parcă urmăream un program TV, e în regulă dacă spun așa?! Arima Mitsuo (41 de ani) Locuiește în Yokohama. Are trăsăturile feței foarte frumos definite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
să cugeți la sensul existenței multor lucruri. Lucrează la o firmă de cosmetice. A înființat o formație împreunăcu niște colegi de la serviciu, doar așa de distracție. El este chitarist. E căsătorit și are doi copii. A avut ghinionul să ia metroul de la linia Marunouchi - linie pe care de obicei nu merge - și să fie intoxicat cu gaz sarin. Cum s-a schimbat viața și mentalitatea lui, din cauza acelui atac? De fapt, toată săptămâna de dinainte am fost răcit cobză. De când m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
regionali. S-a întâmplat să fie tocmai în acea zi. Îmi planificasem să stau dimineața la Shinjuku și după-masă să mă prezint la biroul din Hachiōji. Ședința începea la 9:45. Am plecat de acasă înainte de 7:00. Am luat metroul de la linia Yokosuka până la Shimbashi, apoi am mers la linia Ginza și am coborât la stația Akasaka-mitsuke. Am schimbat metroul și m-am dus la Shinjuku-gyoemmae, pe linia Marunouchi. Firma e chiar în fața stației. Am călătorit cam o oră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mă prezint la biroul din Hachiōji. Ședința începea la 9:45. Am plecat de acasă înainte de 7:00. Am luat metroul de la linia Yokosuka până la Shimbashi, apoi am mers la linia Ginza și am coborât la stația Akasaka-mitsuke. Am schimbat metroul și m-am dus la Shinjuku-gyoemmae, pe linia Marunouchi. Firma e chiar în fața stației. Am călătorit cam o oră și jumătate. La Akasaka-mitsuke metroul se eliberează și stau întotdeauna jos. M-am urcat în vagon și, imediat ce m-am așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
până la Shimbashi, apoi am mers la linia Ginza și am coborât la stația Akasaka-mitsuke. Am schimbat metroul și m-am dus la Shinjuku-gyoemmae, pe linia Marunouchi. Firma e chiar în fața stației. Am călătorit cam o oră și jumătate. La Akasaka-mitsuke metroul se eliberează și stau întotdeauna jos. M-am urcat în vagon și, imediat ce m-am așezat, am simțit un miros de acid. Da, știu, în metrou se simt tot felul mirosuri, dar acum era diferit. O doamnă care stătea lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
află în cartierul Ōhta. Când a avut loc atacul, centrul principal încă nu era construit și lucra într-un birou temporar din Hōnanchō, districtul Suginami. Se ducea acolo zilnic. Domnul Ōhashi a fost expus gazului sarin în timp ce se afla în metroul de pe linia Marunouchi și se îndrepta spre muncă. Are o experiență bogată în domeniu, de aceea tratează direct cu clientul în fața magazinului. „Munca noastră e oarecum asemănătoare cu cea a unui recepționer de la hotel.“ E un mecanic priceput, un veteran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de o violență care întrece limitele imaginației și care nu a fost experimentată până în prezent.“ Autobuzul a venit în stația Koiwa mai devreme cu două minte ca de obicei - o farsă a destinului - de aceea el s-a urcat în metroul contaminat cu gaz sarin. Și acum mai suferă încă din cauza gazului sarin. S-a alăturat unui grup care oferă sprijin victimelor atacului. Încearcă să creeze o pagină de internet la care să aibă acces toate persoanele în suferință. După o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
vagon din față. Așa am făcut și în ziua aia. De acolo văd cel mai bine stația Yotsuya. Stația nu e acoperită, se vede terenul de golf al Universității Jyōchi (Universitatea Sofia). Te simți bine și respiri aer curat. Atunci metroul era foarte gol. Niciodată nu se întâmplă așa ceva. Pe la Yotsuya e mereu îngrămădeală și nu ai unde să stai jos. Poate la următoarele stații să prinzi un loc liber. Nu știu din ce cauză, în acea zi nu erau decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
M-am dus la țâșnitoare și am făcut gargară. A început să-mi curgă nasul. Picioarele îmi tremurau. Nu mai puteam să respir. M-am așezat pe bancă. După aproximativ cinci minute, bărbatul era cărat afară pe o targă și metroul plecase deja. Observatorul din stație a venit la mine și mi-a zis: „Vă rog să informați pe cineva!“. Mi-a dat o carte de vizită și a adăugat: „Luați legătura cu domnul X de aici!“. Apoi m-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
îmi era foarte greu. Cum mă opream din muncă, durerea aceea cumplită revenea. Cel mai rău era în metrou, când plecam sau mă întorceam acasă. Îmi era frică să fac drumul până la muncă. În momentul în care se închidea ușa metroului, mă lovea durerea de cap. Coboram din metrou, ieșeam la suprafață gândindu-mă: «Sunt bine», dar greutatea aia tot îmi apăsa creierul. Nu puteam să mă concentrez la nimic. Dacă vorbeam mai mult de o oră, capul începea să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Și aici am stat jos. De obicei mă urc la al treilea vagon din față. În ziua aia am stat pe primul scaun din al treilea vagon. Atunci am văzut o pată care se lățea, curgea un lichid (deseneză interiorul metroului). Între cele două scaune fusese pus gaz sarin. Am observat că acolo se afla ceva. De acolo se scurgea un lichid. Nu știam ce era, arăta ca berea și mirosea ciudat. De fapt puțea, de aceea am băgat de seamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]