20,801 matches
-
bătaie, copilul îi dorise moartea. Abia acum conștient de tăcerea definitivă, băiatul se întoarce speriat lîngă verișoara cea sclifosită: "Prin fereastră venea o lumină cenușie, rece. Se strînse lîngă Ancuța, atingîndu-i cu palmele spatele cald. Prin trupul ei sufletul se mișca ușor, respirînd." Din Marea amărăciune s-a reținut mai ales metafora postmodernă a prescrierii. Doi profesori tineri, un bărbat și o femeie, își scriu bilețele în cancelarie, bilețele care treptat se transformă în scrisori, iar scrisorile în rețetă de viață
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
provenit din mediul rural, activiștii Bolboroș, Tropăneață, Bircă, Marțafoi, dar și pe nepoții Leonorei, vicioși, prefăcuți. Cu toții se învârt în acest «acvariu», ca niște «fâțe». «Este un roman-metaforă, titlul său sugerează ideea determinismului ca și concept, că noi toți ne mișcăm ca într-un acvariu, că viața ne este într-un fel sau altul limitată, indiferent căâte libertăți am avea. Pentru că, în ultimă instanță, intervine autocenzura, autolimitarea, ne creiăm singuri spațiile în care ne mișcăm», explică autorul cărții.” ș scrie Informația
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
și concept, că noi toți ne mișcăm ca într-un acvariu, că viața ne este într-un fel sau altul limitată, indiferent căâte libertăți am avea. Pentru că, în ultimă instanță, intervine autocenzura, autolimitarea, ne creiăm singuri spațiile în care ne mișcăm», explică autorul cărții.” ș scrie Informația Severinului. Beatrice Silvia Sorescu „Autorul mai multor volume, Nicolae Bălașa este doctor în filosofie și autor de proză. Acesta a semnat câteva romane, printre care: „Blesteme”, „Pe apa sâmbetei” și „Puntea frântă și căderea
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
lăsa impresia că îl interesa mai mult ceremonialul decît hrana propriu-zisă. Țiganca, de o frumusețe stranie și sălbatică, să tot fi avut, așa, cam vreo 25 de ani, stătea inertă, cu privirea pierdută pe geam, și doar brațele i se mișcau încet, vibrau mai bine zis, în ritmul în care puradelul își mișca buzele. Dar la un moment dat, la o curbă poate, sau la o mișcare mai bruscă a vagonului, acesta abandonează țîța, se uită fix, de jos în sus
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
de o frumusețe stranie și sălbatică, să tot fi avut, așa, cam vreo 25 de ani, stătea inertă, cu privirea pierdută pe geam, și doar brațele i se mișcau încet, vibrau mai bine zis, în ritmul în care puradelul își mișca buzele. Dar la un moment dat, la o curbă poate, sau la o mișcare mai bruscă a vagonului, acesta abandonează țîța, se uită fix, de jos în sus, la maică-sa, își ridică apoi capul și mătură, cu niște priviri
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
consecințele conștientizării acestui fapt, dramatice. Clișeul ține de o lume conștientă de propria criză, în care constrîngerile sociale încă mai sufocă impulsul către împlinirea personală. Iubirea este numai o etapă, doar un cadru, e drept: reușit, dar de pe care camera, mișcată de motorul social, trebuie să se mute... Ingmar Bergman - Convorbiri particulare. Traducere din limba suedeză de Elena-Maria Morogan. Editura Univers, București, 2000 Mariaj și sindrom Ian McEwan este un scriitor incomod. Aceasta pare a fi opinia majoritară în rîndurile celor
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se vor fi mișcat uriașii Plesiosauri în nămoalele primitive, înainte de a fi dispărut". Cu justețe, Daniel Dimitriu remarcă o contradicție între această trimitere la primitiv, la abisul originar, și raportarea la decadență, la simbolism a poetului, așadar la o realitate "crepusculară, în plin proces
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
sens rîndurile dezlînate despre grozăviile captivității, despre prizonieratul într-o lume utopică, absurdă. Gesturile unei jucării a generalului (pe care îl cheamă K. - cam străveziu, nu?) sînt insuportabil simbolice, dacă privim retrospectiv: "Minunea mecanicii deschidea reprezentația. Făcea așa: cobora capul, mișca ochii, își muia pana în călimară și se apuca să deseneze. În diverse variante, desenul reprezenta întotdeauna același personaj: Generalul K.". Ne e greu să acceptăm pretențiile subversive ale Jucăriei, mai ales că, după '90, avem excelente volume de proză
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
a căpătat alt sens decît acela al unui produs artistic nul. Lucrurile nu sînt, însă, chiar atît de simple. Pentru că acest film, atît de ușor demolabil, reprezintă, în felul lui, o performanță. În timp ce, în cinematografia noastră oficială nu s-a mișcat mai nimic, un producător particular reușește, iată, să facă ceva. E vorba de cunoscutul operator Ion Marinescu, care, după '89, a fondat propria casă de producție, Atlantis Film, care a dat, pînă acum, în colaborare cu francezi și cu belgieni
Țăcăniții sîntem noi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16216_a_17541]
-
antemergătorii săi, dl. Năstase e mereu "pe fază", are întotdeauna replică și o siguranță de sine invidiabile. (În paranteză fie spus, tocmai aceste calități îl vor pierde: prea dorește dl. Năstase să ia singur caimacul, prea dorește ca tot ce mișcă în guvern, în partid și țară să treacă pe la el. Începutul de autoritarism s-a manifestat în frenezia apărării lui Priboi: greșeală colosală, simetrică aceleia, de exact acum patru ani, a lui Emil Constantinescu: reproșându-i-se c-a adus
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
care diluează tensiunile metafizice și se eliberează de metafore. Aici se găsesc, de altfel, cele mai realizate poezii din volum: "acum îi dau tîrcoale am păreri de rău/ am mijlocul îngust/ vreau să invoc în apărare/ pentru că nici nu mă mișcasem din scaun/ ...nimerisem pe scară purtam pălărie/ cum crescusem peste măsură părea că se rușinează/ urma să mi-o spună nu cred să se fi înșelat...". Tonul grav lasă locul unei seninătăți genuine: "o bufnitură (calul fugit spre altă împărăție
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
cu "mitraliera" "Crvena Zastava" - în fond, un banal pistol cu douăsprezece gloanțe, ceva mai rapid decât jucăriile de damă din dotarea poliției - a dus la o replică disproporționată: sergenți nădușiți, cu chipiele lăsate cu năduf pe ceafa asudată, abia se mișcau sub greutatea armelor, iar din transpirația lor inutilă stupiditatea unor șefi de la București și-a inchipuit că dă o lovitură de imagine! O lovitură de imagine a dat doar generalul Toma Zaharia. Împins, nu fără skepsis, în față de tot, generalul
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
adevărat, din moment ce mă situam pe o poziție morală corectă, era exclus să dau înapoi. N-am făcut-o niciodată. Dacă toată lumea stă, critică sau înjură, dacă toți așteaptă să le facă alții treaba sau să li se "dea" fără să miște un deget, istoria trece pe lîngă noi, ne abandonează uitării sau ridicolului. De atunci, explic întruna de ce e bună cultura, ce drumuri trainice poate deschide ea pentru prestigiul țării, chiar și pentru economia ei, la ce folosește Fundația, ce facem
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
mai bine de patru decenii. Conștiința îmi zice da, realitatea culturală și politică postrevoluționară mă contrazice. Pînă voi ajunge la o concluzie, căci mă simt departe de un răspuns ferm, voi scrie doar pentru mine și fără gîndul de a mișca vreo conștiință, fie ea și a unui lector profesionist. Ambițiile mele n-au nici o legătură cu vreun juriu prezent și viitor al Uniunii Scriitorilor, în al cărei sediu nu am mai pășit, repet, din perioada în care politica, în faza
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
a coedita cu edituri basarabene lucrări esențiale, iar în comisiile de cultură ale Parlamentului sîntem făcuți antiromâni și nimeni nu se revoltă, ni se taie fondurile și ni se reduce personalul, iar marii patrioți continuă să plîngă Basarabia fără să miște un deget... Ce credeți despre societatea românească de azi? Agitația de care e cuprinsă ține doar de dezordine sau îi exprimă vitalitatea? Ce tipuri umane noi și ce situații existențiale caracteristice acestei perioade pot prezenta interes pentru un scriitor? Uneori
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație: "Să spun că inima gîlgîia? Că prin aer/ Treceau titireze de aur, farfurii zburătoare, că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce respira, neliniștită?" (În stație). Deseori descripția, - ea însăși o cale de obiectivare, de sustragere de la spovedania lirică, abordată cu aplomb
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
vizibil angajat în susținerea PDSR ca partid de opoziție cu șanse clare de a reveni la putere. Ion Cristoiu nu poate contesta că a pus umărul la victoria PDSR, chiar dacă tirajul confidențial al ziarului Azi cu siguranță că n-a mișcat opinia publică. Însă ce publica Ion Cristoiu, sub semnătură, ca editorialist al ziarului lui Octavian Știreanu, fost membru al PD, trecut apoi cu ziar cu tot în tabăra PDSR, era folosit în campanie de vîrfurile de lance ale partidului care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
vie, chiar dacă astfel provoacă țipete de durere în guvern. Se pare însă că țipetele pe care le-a stîrnit raportul lui Grecea au fost mai puternice decît dorința premierului de a vedea cum stau sau mai bine zis cum se mișcă faptele de corupție în România. Orice ar spune Ministerul de Interne despre rapoartele lui Grecea, e clar că dezvăluirile acestuia despre faimosul Ouatu sînt adevărul adevărat, încît de ce am trece la capitolul fabulații ale părții ale spuselor sale? Ca și
Funcția de Ovidiu Grecea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16307_a_17632]
-
Cu steaua-n frunte răsucită corn/ Spre care-n vis mulțimile se-ntorn" (Rugă). Visul poeților se identifică cu cel al luptătorilor pentru desprinderea din minciuna tiraniei, vis eficient chiar și în imobilitatea sa estetică, deoarece în jurul "corăbiei poeziei", timpul se mișcă "tot mai repede": "Poeții așteaptă și refuză să doarmă,/ Refuză să moară,/ Ca să nu piardă clipa din urmă/ Cînd corabia se va desprinde de țărm" (Corabia cu poeți). Însă lucrurile sînt departe de simplitatea unei scheme istorice ori etice, împrejurare
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
vis. Visul ca mare exutor, eșapament al conștiinței, ca igienă mentală. Visul ca poluție a conștiinței. Reflecții pe marginea unui studiu intitulat " Autopsia somnului", tot ce-am întîlnit mai nou despre somn și care fascinează. Cînd visezi, ochii ți se mișcă în cap cu frenezie... Undele cerebrale se transformă în unde lente de o mare amplitudine. Cînd ochii încep să ți se miște repede... cînd apare visul... undele cerebrale devin din nou rapide și începe viața ascunsă a visului asemănătoare cu
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
Autopsia somnului", tot ce-am întîlnit mai nou despre somn și care fascinează. Cînd visezi, ochii ți se mișcă în cap cu frenezie... Undele cerebrale se transformă în unde lente de o mare amplitudine. Cînd ochii încep să ți se miște repede... cînd apare visul... undele cerebrale devin din nou rapide și începe viața ascunsă a visului asemănătoare cu undele din timpul stării de veghe. În acel moment, corpul devine flasc, complet lipsit de tonus muscular. O imitație a morții. E
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
cu moartea pe unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști români de azi. Deși mă consider un apropiat al lui Stelian Tănase, mi-a fost destul de greu să-i aflu numărul de celular. Și totuși, de bine, de rău, eu mă mișc în libertate! Cum a procedat Miron Cozma? Ce complicități îl leagă de cei care ar trebui să-l păzească? Cum e posibil ca un condamnat care ispășește optsprezece ani de închisoare să telefoneze când și cui vrea, nu știu. E
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
mai primitivi ca nație. Faptul că societatea românească progresează atît de greu are o explicație în faptul că picioarele ei sînt înțepenite în acest trecut pe care lintița, mătasea broaștei din balta-n care stăm, n-o lasă să se miște. Așadar, pe de o parte este nenatural, pe de altă parte este atît de natural, încît ar trebui să facem un efort îngrozitor să fim mai puțin naturali, dar mai raționali și să înțelegem că fără această igienă, psihică, morală
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
și este minunat că poți asista - grație acestei "mașini de creat speculații" - la desfășurarea vieții altora și poți fi martor - fără nici un risc - la jocul vieții și al întâmplării." Ca și în "Lola...", Tykwer stăpânește la perfecție limbajul cinematografic, se mișcă cu nonșalanță prin hățișurile și meandrele poveștii, dând forță și suspans fiecărui cadru. Dar, dincolo de acestea, ceea ce face cu adevărat valoros și atașant acest film și-l deosebește de un exercițiu perfect, dar rece, de stil și virtualitate cinematografică - sunt
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
un scop în sine. Ele sunt doar o fereastră. Drept care deseori cele mai izbutite cuvinte, cuvinte care comunică direct și fidel emoția, sunt aproape nebăgate în seamă. Înseamnă mult mai mult pentru mine dacă un lector spune că l-a mișcat adânc ceva scris de mâna mea, decât dacă afirmă că i-au plăcut cuvintele pe care le-am folosit. LV. Preluați procedee de la Henry James (punctul de vedere multiplu), Virginia Woolf, William Faulkner, și faceți unicul lucru pe care nici un
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]