1,244 matches
-
baie niciodată, fiindcă bazinul ăsta e pentru mucoși: cînd o să avem optsprezece ani și o să părem, cu țigara În colțul gurii, de douăzeci și unu, o să Înotăm În bazinul mare, fetele Însă Înoată, merită să le vezi În costum de baie: e mișto gagica ta, păzea Enrique, păzea, așa-s femeile, Manolo, trebuie să le săruți tot timpul ca să nu se răcească, dă-te la o parte, Juan, dă-te la o parte, că doar nu ești de sticlă. Grasule, spune-i metisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
place și vouă, ciutanilor... Da’ ascul tați-mă pe mine, c-am fumat destule ca ea: cât o vedeți de futeșă, să știți că e pe undeva un bărbat sătul de ea până peste cap! Poa’să fie cea mai mișto din lume, poa’să fie și Brijibardo, că tot i-e drag vre unuia de ea ca mie de nevastă-mea...“ Am fost mult mai șocat de remarcile astea decât mi-aș fi ima ginat. Cum să te plictisești de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
numește deformare. E ca la jocul ăla cu telefonul fără fir... Ușurel, cap sec, îl spulberă Ruppie. Ai înghițit prea mult mercur. Ești într-o ceață de ton. Telefonul fără fir! Doamne. Am Collapse pe mobil, zice Mark. Înainte era mișto. Da’ mi-a futut cineva setările. Ascultă, zice Rupp. E doar o chestie de logică. Care-i definiția cuvântului gemeni? Doi oameni născuți din aceiași părinți în același timp. Așa am spus și eu, zice Mark. De ce nu te examinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e nebun. E turbat sau de-astea. Să-i facă cineva felul fiarei până nu mă mușcă. Mark! Uită-te la ea! E Blackie. Câinele agentei scoate un lătrat scurt, de zăpăceală. Are măcar dreptul ăsta. Blackie? Cred că faci mișto de mine. Jos! Poate că face o mișcare ca și cum ar vrea să lovească animalul, pentru că Barbara se bagă între Mark și creatura urlătoare. Ia câinele în brațe și-i face semn imitației de Karin că e momentul să intre înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă ajuți și pe mine cu o chestie? Nu, azi nu vreau bani, mersi. Sunt în bani. Spune-i Angelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se așeză în același scaun ca și cu o zi în urmă, în fața lui Mark, scoțând aceleași gemete pe fondul aceluiași râs. —Te deranjează dacă dau drumul la reportofon cât stăm de vorbă? —Ăla-i un reportofon? Mă iei la mișto! Dă-l încoa’ să-l văd. Zici că e o brichetă. Ești sigur că nu ești vreun agent secret...? Mark își lipi aparatul de obraz. —Alo! Alo? Dacă mă aude cineva, să știți că sunt ținut ostatic aici, împotriva voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu șeful meu cât mai repede. Să vedem ce pot să aflu, îi spuse Weber. Acul oscilă iar la fotografia îngrijitoarei lui Mark. —Păpușica Barbie! Da, deci știu că tipa asta, Gillespie, e practic cam de vârsta ta. Dar tot mișto e. Uneori am senzația că e singura persoană reală care a supraviețuit Invaziei Androizilor. Reacționă și la poza lui Bonnie Travis. De fapt, urmărind acul în timp ce Mark cerceta fotografia, Weber descoperi ceva ce Karin Schluter omisese să-i spună. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce înseamnă asta. —Trebuie să-l calibrezi, spuse Weber. —Ai mai văzut vreodată biletul? Mark nu scăpa din ochi aparatul. Știi cine l-a scris? Weber clătină din cap. — Nu. Pură curiozitate detașată. — Iar s-a mișcat! Frate. Nu face mișto de mine, te rog. Aici e vorba despre viața mea. Îmi pare rău. Mi-aș dori să-ți pot răspunde. Dar nu știu nimic despre asta. Până și lui îi suna fals. Scârbit, Mark îi făcu semn să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
damnare. Nimănui n-are cum să-i convină toată chestia cu Rămasu’ de căruță, după ce a crescut cu o mamă care se trăgea de șireturi cu Însuși Marele Smardoi. Pe Bonnie o apucă pandaliile când Mark se pornește să facă mișto de Iisus, așa că de-a lungul anilor au început să se priceapă să ignore subiectul. Poate să plouă cu broaște și cu sânge, că ei ar zice doar: Ți-ai luat umbrela? Tocmai de aceea, când Mark o roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i poate cere socoteală. Nu încă. Femeia-care-se-dă-drept-Karin vine tot timpul, cam în fiecare zi. Îi face cumpărăturile și nu vrea bani pe ele. Totul e foarte dubios, dar mâncarea e în general sigilată și cam toată are un gust foarte mișto. Uneori îi gătește. Ca să vezi. Dar pare o afacere profitabilă, până când află care e prețul. Îl încolțește într-o după-amiază când e singur acasă și sapă o groapă nouă pentru cutia poștală. N-a primit decât tâmpenii de când a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Garda avea să-l revendice pe Mark, dacă avea să-l considere apt să-și slujească țara. Între timp, Rupp făcea instrucție pentru toți trei. Duane își manifestă sprijinul moral etalând un tricou pe care scria „Pușcașii marini vor femei mișto“, cu tot cu ilustrațiile explicite de rigoare. Dar Duane îi ajută pe Rupp și pe Bonnie să supravegheze casa Homestar. Karin îi urmărea cât de îndeaproape îi permitea Mark. Mark se bucura de companie, fără să se întrebe de ce sărbătorirea întoarcerii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Arunci ca o gagică din echipa de softball. Mark prinse șase pești-lună. Weber inspecta fiecare pradă înainte ca Mark s-o arunce înapoi. Ești sigur că ăștia sunt diferiți între ei? Eu cred că prinzi tot timpul același pește. —Faci mișto de mine! Primii aveau nerv în ei. Ăsta e total bleg. N-au nici o treabă unii cu alții. Mark intră în apă până la glezne, clătinând din cap cu un dezgust amuzat. — Ți se pare că îl știi de undeva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a întrebat dacă am nevoie de ajutor. I-am spus că sper să dau de o femeie care seamănă leit cu Leslie Caron. Ea m-a crezut un tânăr obraznic, cu simțul umorului. După zece ani, ne-am căsătorit. —Faci mișto de mine. Te-ai însurat total la nimereală? Ești țicnit. — Eram destul de tânăr. — Dar ea semăna un pic cu... Lindsay nu-știu-cum? — Chiar deloc. Poate o idee cu Natalie Wood. Dar mult mai cu... femeia cu care aveam să mă însor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum mai multe despre efortul de a salva râul decât ar fi avut nevoie un novice. Informații pentru care Karsh ar face moarte de om. —Zău? spuse el, ridicând din sprâncene. Te plătesc, adică-ți dau bani americani? Asta-i mișto. Și ce anume faci pentru ei, mai exact? Făcea de toate; făcea ordine în cutii. Făcea corectură. Dădea telefoane politicienilor locali și potențialilor donatori, folosind tonul acela plin, moderat, liniștitor, de relații cu clienții, cel mai mare atu de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trebuit să-l auzi. „E o chestie care poate fi numai a noastră. Să ne atingem unul pe altul, acolo, doar atât. Doar noi doi...“ Scrântit băiețașul. Ea ridică mâinile și se lăsă în genunchi, în noroiul uscat. —Tu faci mișto de mine. Asta-i marea ceartă despre care nici unul din voi n-a vrut să spună nimic atâția ani? El se așeză lângă ea și începu să scormonească în praf cu mâinile, ferindu-se de privirea ei. —Toți băieții fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de accident, se face un an luna asta. Atunci a început totul. —Știu, îi spuse Daniel. —Ai văzut emisiunea? —Emisiunea? Nu. Te-am văzut pe tine. —M-ai văzut pe mine? Când a fost asta? Să nu mă iei la mișto, Danny. Te previn. Daniel îi explică: la spital. Mai demult. Când Mark nu-și revenise încă. —Ai venit să mă vezi? De ce? Îmi făceam griji pentru tine. Purul adevăr. —M-ai văzut? Și eu nu te-am văzut pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea nu e așa de slabă. Cine? —Ei, haide! Nu mă lua pe mine cu cine. Sora mea. Dar, la străfulgerarea ei de panică, râde limpede și adânc. — Ia uită-te la ea! Relaxează-te. Te luam și eu la mișto. Mark se lasă din nou pe spate, își întinde pantalonii sport negri și-și pune mâinile la ceafă. Parcă ar avea șaizeci și cinci de ani și ar fi pensionar. Peste trei luni, fratele sau sora vor dispărea din nou, undeva unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ne uitam ochi în ochi și ne vorbeam și ne făceam că nu există sex și foame și alte gânduri decât cele permise. Eu eram foarte bună la compuneri. Câștigam premii la concursul „Pana de Aur“. Aveam medalii. Acum fac mișto de mine, dar mă și cert că fac mișto de mine. M-am născut în dictatură, din părinți născuți în dictatură. E ca și cum aș râde de un copil handicapat. Dictatura aia s-a terminat. Dar nu și în capul meu
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
ce mai aveam eu. Tocmai pentru că îmi eram teamă, teamă că nu iese nimic, că o să rămân cu această întrebare, dacă nu cumva s-a încheiat totul, așa cum s-a întâmplat pentru multe scriitoare. Dar R. a zis sunt foarte mișto, hai să facem un spectacol. Și am făcut un spectacol. Cel mai mult m-a afectat schimbarea relațiilor cu prietenii. Când ne-am căsătorit, nu am vrut nuntă, doar o petrecere cu prieteni și rude foarte apropiate (adică părinți, frați
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
mecanismul unui război dus pe o scară atât de vastă încât sisteme planetare ar putea dispărea cu totul. Remarcă în sfârșit: - Nu prea îți plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mecanismul unui război dus pe o scară atât de vastă încât sisteme planetare ar putea dispărea cu totul. Remarcă în sfârșit: - Nu prea îți plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
unui bătrân ca vânzător. O viclenie care merita să fie împinsă la eșec; fata era probabil vreo fleandură, care trebuia tratată brutal. Fara spuse cu asprime: - Ei și ce s-a întâmplat? - Păi e p-afară, și înfiptă nevoie-mare. Destul de mișto, altfel. - Și s-a luat vreo măsură? - Aș, de unde! I s-a spus curcanului, dar ăla susține că n-are nici un chef să fie ținut încă o lună sau două departe de familie și pe deasupra să mai și plătească costul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu mai era amețit, pe bancheta din spate. Uri continuă cu întrebările, descoperind un singur amănunt nou: că atunci când Eyal a vorbit cu tatăl lui, duminică dimineață, Baruch Kishon părea binedispus. Zicea că lucrează la o poveste „tare“. Sau poate mișto. Eyal nu-și mai amintea. Începură știrile de la ora unsprezece, iar Uri îi spuse că știrea cu incendiul din chibuț era acum articolul de bază: găsiseră printre ruine niște rămășițe umane carbonizate. Un purtător de cuvânt al IDF spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
populația Americii este dependentă de droguri, dacă includem aici și alcoolul. Cel puțin zece la sută. Ceea ce face din gena maturității un produs dat naibii! Josh rămase tăcut. — Ce zici, Josh? Ăăă, presupun că e o idee bună ... Nu faci mișto de mine, nu? — Nu, spuse Josh. Sigur că nu. — Nu mi-ai ascunde ceva, nu? Ca să dai lovitura singur? — Nu, zise el. De ce spui asta? — Mama ta a sunat azi, spuse Diehl. Oh, la dracu. Este foarte mândră de ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Bridge! strigă Kitty. Iar acolo trebuie să fie Alcatrazul! Al-ca-traz? Doamne, ce-mi place cum sună! Al-catraz, Al Capone, Al Jazeera... Al, vatmanul. Îmi place cum sună Al. Hai să coborâm aici și să ne plimbăm pe pod! Ar fi mișto, dar aș prefera să mă coafez acum, zise Desert Rose, complet indiferentă la emoțiile prietenei sale. Trebuie să arăt super diseară, pentru Charlie. Am ajuns până aici și tu nu vrei să vezi Golden Gate Bridge? — E doar un pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]