3,383 matches
-
amprenta frustrărilor pe care le-a avut in relațiile cu adulții, și mai ales cu mama, care i-a părut insensibilă față de nevoile emoționale ale copiilor. A stăpânit bine din copilărie limbile maghiară, germană, română și franceză. A arătat, de mic, talent la muzică, cântând la pian, compunând melodii și scriind poezii. Inițial și-a dorit să devină pianist de concert. Sechelele unui accident la mâna dreaptă l-au obligat să-și schimbe proiectele de viitor, deși a rămas interesat de
Georges Devereux () [Corola-website/Science/309915_a_311244]
-
de Matematică-Fizică nr.1 din orașul natal în anul 1971. Tatăl său era de profesie inginer, iar mama cadru didactic la o școală generală. Pasiunea lui Prunariu pentru zbor s-a manifestat încă din copilărie, așa cum declară într-un interviu: Micul Prunariu și-a început calea spre stele de la cercul de aeromodelism de la Casa pionierilor din Brașov, unde construia modele de planoare și de avioane, visând să devină constructor de aparate de zbor. Avea 17 ani când a dobândit premiul republican
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
Prințul Vladimir Paley, și mătușa Elisabeta au fost uciși de bolșevici. Tatăl Mariei a fost arestat de bolșevici la sfârșitul lunii iulie 1918 și ucis la 30 ianuarie 1919. Maria și cel de-al doilea soț l-au lăsat pe micul Roman Sergheievici în grija bunicilor și au părăsit Rusia, mergând întâi în România, la curtea verișoarei sale primare, regina Maria a României, și mai târziu la Paris, apoi la Londra. În 1919 a primit o scrisoare de la părinții soțului ei
Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei (1890–1958) () [Corola-website/Science/318030_a_319359]
-
și o soră, ambii mai mari ca vârstă. Pe atunci monarhul Prusiei era Friedrich al II-lea, care se ocupa de reorganizarea Academiei de științe prusiene. Tatăl a vrut ca fiul să-i urmeze calea și să devină medic, dar micul Peter se ocupa mai mult cu studierea naturii. Luând lecții de la profesorii săi particulari, la vârsta de 13 ani el știa limbile engleză, franceză, latină și greacă la perfecție și a început să frecventeze orele la Colegiul de Chirurgie din
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
și al compoziției. Elev al lui Johann Pachelbel, unul dintre renumiții organiști germani ai vremii, J. Christoph i-a asigurat o severă educație, ce contravenea năzuințelor copilului, căci în el mocnea deja flacăra artistului. Simțind nevoia unui orizont mai larg, micul Johann copia pe furiș compoziții ale renumiților organiști, J. Pachelbel, J. Froberger, J. K. Kerl. Încorsetarea în regulile severe i-a servit însă la obținerea unei virtuozități de scriitură polifonică, atât de necesară artistului în mânuirea cu lejeritate a mijloacelor
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
7.794 m). Lanțului principal muntos se alătură în sud-vest în parte munți înalți cu ghețari mari dintre care putem aminti: Rakaposhi (7.788 m) și Haramosh (7.409 m) de asemenea Masherbrum și Chogolisa. Acest lanț muntos este numit "Micul Karakorum". Acest lucru (cumpăna apelor ) l-au observat deja în 1856 cercetătorii munților Asiei care erau și frați Robert și Hermann von Schlagintweit. Karakorum fiind în parte cumpăna apelor între regiunea superioară a Indului (spre Oceanul Indian și bazinul-depresiune fără scurgere
Munții Karakorum () [Corola-website/Science/303966_a_305295]
-
pe întreaga clădire de la malul apei până la partea dinspre uscat și o grădină sau curte interioară. Interiorul a fost renovat de mai multe ori, dar exteriorul este neschimbat. Mai marele Palazzo Fini are o fațadă renascentist tipică, în timp ce fațada mai micului Palazzo Ferro este în stil gotic. Ambele au pereți cu ipsos, recent restaurați. Cele două clădiri au avut istorii separate până când au fost combinate într-un hotel la sfârșitul secolului al XIX-lea. După renovări interioare ample, palatul este astăzi
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
lui Lynch, dat fiind că, asemenea majorității proiectelor sale, apar membrii unui grup de actori preferați de Lynch, printre care Jack Nance, Grace Zabriskie și Everett McGill. Iese în evidență și apariția câtorva actori veterani care nu mai apăruseră pe micul de ecran de foarte mult timp: Piper Laurie și Russ Tamblyn, vedete ale anilor 1950, și Peggy Lipton. Un alt aspect celbru este folosirea repetitivă și uneori misterioasă a unor motive — copacii, apa, cafeaua, gogoșile, bufnițele, rațele, focul — și a
Twin Peaks (serial TV) () [Corola-website/Science/303768_a_305097]
-
masa de manevră politică. Faptul că Marian și Petro ajung să strige sloganurile politice ale lui Ursu cot la cot cu plebea accentuează gradul de naturalizare al decadentei: homeleșii pot să scandeze sloganuri pe o sticlă de votca, dar pentru micul intelectual, așa ceva nu se cade. Privirea exotizantă dinspre poziția asumat romanizata a realizatorilor asupra moldovenilor nu se oprește la Nistru, ci se accentuează mergând către est. Gruzinii, prima verigă a tranzacției vagonului de potcoave, sunt o șleahta de barbari naivi
Afacerea Est () [Corola-website/Science/296157_a_297486]
-
muntoase a marmotei ar putea, prin urmare, să nu fie decât consecința acțiunii omului, care, mai târziu, a început totuși să încerce să amelioreze soarta speciei reintroducând-o în diferite masive muntoase (de exemplu în Franța și în România). Totuși micul efectiv al unor populații noi și izolarea în raport cu celelalte pun problema fragilității și consangvinității lor. Marmotele trăiesc în colonii stabile sau solitar. Spațiul vital al familiei este de - m, și este marcat cu secreții odorante produse de glandele jugale. Sunt
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
de ani în urmă. Relatarea sa începe cu expediția unor elevi ai școlii de pe strada Mântuleasa pe maidanele Bucureștilor în căutarea unei pivnițe inundate care ar reprezenta, după spusele băiatului tătar Abdul, un spațiu de trecere către o altă lume. Micul Iozi, băiatul rabinului de pe Calea Moșilor, dispare fără urmă în 1915 într-o pivniță ce conținea o trecere către o peșteră cu pereți de diamant, iar alți doi băieți pornesc în căutarea semnelor care să-i călăuzească către acea lume
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
școlii a fost primul care a observat că micul elev, pasionat de lectură, suferea de miopie și i-a oferit unele sfaturi utile pentru a evita să-și obosească ochii. Lăsat de multe ori singur în anii grei ai războiului, micul Mircea a început să cutreiere maidanele și să-și găsească ascunzători în pivnițele șubrede din apropiere, pe care le explora cu emoție. În vara anului 1917, după terminarea școlii primare și înaintea admiterii la liceu, el și-a petrecut timpul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul humerusului. Colul anatomic, în partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de două tuberozități: una mai mare - tuberculul mare și alta mai mică - tuberculul mic. Tuberculul mare ("Tuberculum majus humeri") este situat pe partea laterală a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
inseră mușchiul supraspinos ("Musculus supraspinatus"), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos ("Musculus infraspinatus"), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic ("Musculus teres minor"). Fața laterală a tuberculului mare are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus"). Tuberculul mic ("Tuberculum minus humeri") este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
anatomic, medial de tuberculul mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical - șanțul intertubercular ("Sulcus intertubercularis humeri
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
subscapular ("Musculus subscapularis"). De la tuberculul mare pornește în jos o creastă verticală - creasta tuberculului mare ("Crista tuberculi majoris") - pe care se inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical - șanțul intertubercular ("Sulcus intertubercularis humeri") sau culisa bicipitală - care sus se află între tuberculul mare
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
inserează mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major"). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical - șanțul intertubercular ("Sulcus intertubercularis humeri") sau culisa bicipitală - care sus se află între tuberculul mare și tuberculul mic, unde este mai adânc, coboară oblic și se pierde pe fața antero-medială a diafizei humerale. În fundul șanțului intertubercular
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
minoris") - pe care se inserează mușchiul rotund mare ("Musculus teres major"). Între creasta tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical - șanțul intertubercular ("Sulcus intertubercularis humeri") sau culisa bicipitală - care sus se află între tuberculul mare și tuberculul mic, unde este mai adânc, coboară oblic și se pierde pe fața antero-medială a diafizei humerale. În fundul șanțului intertubercular se inserează tendonul mușchiului dorsal mare ("Musculus latissimus dorsi"), iar prin șanț alunecă tendonul capului lung al mușchiului biceps brahial ("Caput longum
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
Caput longum musculi bicipitis brachii") însoțit de bursa sinovială bicipitală și de o ramură ascendentă a arterei circumflexe humerale anterioară ("Arteria circumflexa humeri anterior"). Șanțul intertubercular este transformat în canal de fibre conjunctive dispuse transversal. Sub tuberculul mare și tuberculul mic, la nivelul unirii epifizei proximale cu corpul (diafiza) humerusului se află o porțiune îngustată - colul chirurgical ("Collum chirurgicum humeri") - unde se întâlnesc cele mai frecvente fracturi ale humerusului. Nervul axilar ("Nervus axillaris") și artera circumflexă humerală posterioară ("Arteria circumflexa humeri
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
ca cel antero-posterior. Are la mijloc un segment articular - condilul humerusului - care este încadrat de două proeminențe laterale nearticulare - epicondilii. Pe humerus se inseră 24 de mușchi A. Tuberculul mare B. Tuberculul mic C. Creasta tuberculului mare D. Creasta tuberculului mic E. Șanțul intertubercular F. Corpul humerusului G. Epicondilul medial H. Creasta supracondiliană laterală I. Epicondilul lateral
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
dobândit cetățenia franceză angajându-se în Legiunea străină din armata Franței. În timpul ocupației germane din Franța, guvernul francez colaboraționist al mareșalului Philippe Pétain a dus o politică de „stârpire a paraziților străini” și îndeosebi a evreilor (între 1940 și 1944). Micul Boris a fost atunci dat de părinții săi la o pensiune pentru a nu fi arestat și deportat, în timp ce aceștia au fost deportați în Germania pentru a fi „stârpiți” (ceea ce s-a și întâmplat). Fără bani, Boris este dat afară
Boris Cyrulnik () [Corola-website/Science/326554_a_327883]
-
Fasciculele musculare merg în jos și se fixează pe porțiunile mijlocii ale feței antero-mediale a humerusului ("Facies anteromedialis humeri") și a marginii mediale a humerusului ("Margo medialis humeri"), unde se află o impresiune rugoasă (impresiunea coracoidiană) , inferior de creasta tuberculului mic ("Crista tuberculi minoris"). În treimea superioară a brațului are raporturi identice cu cele ale mușchiului biceps ("Musculus biceps brachii") și este acoperit de mușchiul deltoid ("Musculus deltoideus") și mușchiul pectoral mare ("Musculus pectoralis major") și acoperă mușchiul subscapular ("Musculus subscapularis
Mușchiul coracobrahial () [Corola-website/Science/331714_a_333043]
-
și fiica ei, Lucia, călătoresc singure la rudele lor din Galway, lăsându-l în Triest pe James Joyce. Măcinat de dor și gelozie, scriitorul decide să le viziteze și se îndreaptă, la 12 iulie, împreună cu Giorgio, spre Dublin. Aflând că micul Giorgio este încă nebotezat deși are vârsta de șapte ani, rudele dinspre mamă ale lui Joyce improvizează în secret, în sala de baie, o ceremonie de botez. Joyce profită de vizita sa în Irlanda pentru a negocia din nou publicarea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
scris și un număr de lucrări de factură cultă. Părinții lui Vasile se numesc Olimpia și Cristea Șirli și sunt la origine meglenoromâni din nordul Greciei (deși generațiile mai apropiate au trăit în Cadrilater). Părinții au fost receptivi la înclinarea micului Vasile pentru muzică, astfel încât i-au oferit lecții de vioară cu un instructor de origine germană din localitate. După încheierea ciclului primar, tânărul și-a continuat studiile la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Timișoara, specializându-se pe instrumentul
Vasile Șirli () [Corola-website/Science/314762_a_316091]
-
Rafael. "Madonna della Sedia" este una dintre cele mai renumite picturi ale lui Rafael. Formatul circular conferă tabloului un aer deosebit de familiar, rotunjimea figurilor creează senzația de legănare. Foarte omenești sunt gestul matern, plin de dragoste al Mariei și mișcarea micului Iisus, precum și îmbrățișarea lor, care subliniază esența intimă a scenei. Lucrarea este îmbogățită de efecte cromatice din tonuri calde, vii, pline de lumină. Rafael pune culorile aproape senzual, creând acea strălucire care umple tabloul de seninătate liniștitoare. Decorațile palatului din
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]