930 matches
-
mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de piatră sculptați ca niște arbori erau ceea ce văzuse el, ci două șiruri de trunchiuri groase și înalte de frasin, înfipte adânc în pământ la intervale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
floare, fără viață, În somtuosul salon situat cu fața spre lumina, care, În alte zile, umplea, totul, În preajmă, cu fluturi de bucurie, dar, care, acum, cufundase, totul, dar, absolut totul, Într-o nemaipomenită atmosferă de tristețe! Sfâșietorul plâns de mierlă Prin urmare, te-ai hotărât. Da. Definitiv? Absolut! Vrei, cu orice preț, să te măriți cu el. Da. Cu el. De ce Îl preferi, În defavoarea mea? Îl iubești mai mult pe el decât pe mine? Nu. Nici vorbă. Știi, bine, asta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la fel cu șpaga lui Laurențiu. Bine. Te-am Înțeles. Ce să mai lungim vorba. Du-te-n casă, că ți-e frig. Stai. Mai dă-mi un pupic. Na-l! Poate că ăsta va fi și ultimul. Ptiu, drace! Mierla se roti pe tălpile săndăluțelor, Își așeză, din mers, pletele blonde, frumoase, și intră În casă. Roșcuț o privi cu mult drag, din urmă, apoi, se pierdu În Întunericul care cădea, cu o viteză, suspectă, parcă. În dimineața următoare, luă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În familie. Să aibă grijă de curățenia, hrănirea și adăparea cailor. Frumoșilor cai, admirați de către fiecare om care-i vedea! Înainte de intersecția Secuiei, coti la dreapta. De câte zeci de ori nu poposise aici, În iarba crescută până la brâu, alături de Mierla, mutând taurul, adăpându-l, iar, În timp ce animalul se odihnea, de-amiaza,ei, retrași sub sălciile de pe malul râului, se sărutau, se hârjoneau, și, nu rareori, se iubeau, până la epuizare. Apoi se despărțeau. Și, fiecare, se ducea În drumul său. Acum
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
taurul. Să-l tranșeze sumar. Să-l ducă la abatorul particular, de la Moara Albă, să primească, acolo, prețul pe jumătate, față de cât s-ar fi cuvenit, normal, iar, după amiază ori mai pe seară, poate, să se ducă la nunta Mierlei cu Laurențiu, și să se distreze, pe cinste, fără ca nuntașii să știe că banii dați de el pe masă provin din uciderea taurului părinților miresei! În timp ce se apropia de animalul care păștea, În voia lui, prin iarba până la burtă, Roșcuț
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
văzură animalul, cu omul mort Între coarne, deasupra frunții și a ochilor, rămaseră consternați. După câteva clipe de beatitudine, unii prinseră a cam Înțelege despre ce se petrecuse. Niște intuiții, ca prin ceață, totuși, doar intuiții. Nunul cel mic, tatăl Mierlei, veni la taur. Îl mângâie. Îi scoase, din gât, sabia - cuțit, care-l rănise, nu, Însă, deosebit de grav. Alți nuntași Îi săriră În ajutor și-l traseră, pe mort, dintre coarnele taurului, așezându-l, cu spinarea În jos, dincolo de gard
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
veni la taur. Îl mângâie. Îi scoase, din gât, sabia - cuțit, care-l rănise, nu, Însă, deosebit de grav. Alți nuntași Îi săriră În ajutor și-l traseră, pe mort, dintre coarnele taurului, așezându-l, cu spinarea În jos, dincolo de gard. Mierla sosi ca o furtună. Și-l acoperi, de-a lungul trupului, Îmbrățișându-l și sărutându-l și tânguindu-și păcatul, de a-l fi refuzat, de soț: nenorocita de mine, căci, n-a fost, și nu va fi, pe fața
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nuntașii, priveau, cu milă și durere, totul: cum, socrul mic extrăsese, cuțitul-sabie, din rană, și, acum ducea taurul, apucat, duios și cu milă, de gât, Îl ducea, zic, În spatele casei, sub cireșul sub care sta, el, de obicei; cum, sărmana Mierla, În costumația ei, deosebită, de mireasă, Îl bocea, pe mort, Înlănțuită, de el, ca un cârcel de viță-de-vie, de tutorele, pus la locul său, de către marele viticultor; În fine, cum, ca o ființă fără putere, se lăsă, la un moment
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
femei o cuprinseră, duios, cu milă și omenească Înțelegere, transportând-o, pe brațele lor materne, și așezândo, binișor, cu dragoste, făcându-i aer, cu două-trei evantaie improvizate, acolo, sub gard. Și, tot acolo, sub gard, alături de mort, În clipele următoare, Mierla Închise ochii ei frumoși, mari, și fața ei, frumoasă, și profund Îmbujorată, ca a unei zâne, se schimonosi Într-un Început de plâns sfâșietor! Broscuța de aur Stăteau așa, unul În fața celuilalt, de mai multe zeci de minute. El - pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mă obligau să-l astup cu ciorapul lor mâncat de molii pe când el mârâia ca un câine pe care îl purtam în țeastă. * În regiunea de vest a statului Kentucky a fost declanșată o puternică ofensivă împotriva a milioane de mierle și sturzi, prin împrăștierea din helicoptere a unor detergenți care dizolvă grăsimile ce impregnează penele acestor păsări. Lipsite astfel de protecție și expuse la intemperii, ele nu mai pot supraviețui. 17. Ca niște plăci tectonice, masive, inconștiente și invizibile, se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
știi, prin părțile pe unde locuiesc eu nimeni nu a văzut o astfel de pană!”, iar păunul, umflîndu-și pieptul, Îmi aruncă o mult prea prețioasă pană. Și asta tocmai În anul cînd se Împart medalii poeților merituoși. Atunci vine și mierla triumfătoare, și atît de citată-n manualele de literatură: „lasă-mă să-ți Înregistrez trilurile misterioase!, de unde vin eu nimeni nu a ascultat un cîntec așa de frumos.” Iar mierla Începe deodată să cînte un cîntec așa de frumos Încît
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
anul cînd se Împart medalii poeților merituoși. Atunci vine și mierla triumfătoare, și atît de citată-n manualele de literatură: „lasă-mă să-ți Înregistrez trilurile misterioase!, de unde vin eu nimeni nu a ascultat un cîntec așa de frumos.” Iar mierla Începe deodată să cînte un cîntec așa de frumos Încît i-a răscolit de Îndată pe toți cei veniți, acolo unde se Împart medalii poeților merituoși. Poeți care se Îmbrățișează unii pe alții, bucuroși că a mai trecut un an
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ÎNCOLĂCIT SUB EA. ȘI FIINDCĂ POMENEAM DE TÂRȘÂITUL PICIOARELOR, SUTE DE MII DE OAMENI ȘI LE-AU MAI TÂRÂT ÎNCĂ TIMP DE SĂPTĂMÂNI, PARCĂ FĂRĂ SFÂRȘIT. CEAȚA, CĂLDURA ȘI PLOAIA ȘI-AU URMAT PE CER. STOLURI TĂCUTE DE STICLEȚI ȘI MIERLE, VENIND DIN SUD, AU TRECUT LA MARE ÎNĂLȚIME, DAR AU OCOLIT ORAȘUL, CA ȘI CÂND SIMBOLUL EVOCAT DE PANELOUX, STRANIA ȚEPUȘĂ DE LEMN CARE SE ÎNVÂRTEA ȘUIERÂND PE DEASUPRA CASELOR, LE ȚINEA LA DISTANȚĂ. LA ÎNCEPUTUL LUI OCTOMBRIE, MARI AVERSE DE PLOAIE MĂTURARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
colină cu un șir lung de morminte, ascunse între ele de copăcei, de narcise, de trandafiri încă neexplodați și neîmbobociți, de pruni care se scutură în metamorfozele lor spre țuică. Acolo pot asculta cum crește iarba printre greieri și pe sub mierle. Și tot acolo pot vedea o imagine simbol a unei lumi care trece de la secolul XX industrial înapoi la secolul XVIII. Cândva, în anii ’80, de la Călan la Hunedoara s-a făcut o mare conductă de gaze. Ea traversează 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de recunoscut, de superioară umanitate. Cipriano Algor își întoarse furgoneta spre strada din dreapta, paralelă cu centrul, în timp ce se gândea că nu, nu se poate, centrul nu primește nici câini nici pisici, acceptă cel mult păsări de colivie, papagali, canari, sticleți, mierle, și bineînțeles pești de acvariu, mai ales dacă sunt tropicali, din cei care au exces de aripioare, dar nu pisici, câini cu atât mai puțin, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm din nou pe bietul Găsit în părăsire, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am visat ieri noapte în puținul meu somn rahitic, turmentat cântai la fântâna din vie ca în anii prunciei mele vocea ta sonda adâncuri amare; Neavând radio, pentru noi tu, Maria Ghica erai și Maria Tănase și Maria Calas și mierlă și privighetoare. Mai târziu nu ți‐am mai auzit ghiersul casa dospise, eram mulți iar nevoile creșteau odată cu noi; Ți‐ amintești, mamă, când m‐ au trimis acasă de la liceu? nu plătisem taxa; Tata era concentrat se cobea că‐l trimite
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îl debutează cu ver suri în „Convorbiri literare”, nr. 16 (40), din 30 august. Cărți apărute „Mona‐Monda, versuri” (1981):, „Despre felul cum înaintez”, versuri (1983), „Să alergăm împreună”, roman (1985), „Fiul omului”, versuri (1986), „Verile după Conachi”, versuri (1990), „Mierla de la Casa Pogor”, versuri (1994), „Dincolo de disperare”, versuri (1995),” Lucianograme”, versuri (1999),” Prin Iașii de o dinioară (1996) etc. „Lucian VASILIU reprezintă noua generație de poeți, care s‐au maturizat repede și care și‐au cucerit spectaculos dreptul de a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. Din izvoare și din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se asvîrle. Cucul cântă, mierle, presuri - Cine știe să le-asculte? Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Și vorbesc cu-atît de multe In? elesuri. Cucu-ntreabă: " Unde-i sora Viselor noastre de vară? Mlădioasă și iubită, Cu privirea ostenită, Ca o zână să răsară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
decât o singură mână întinsă... Poem optimist Îmi înfloresc coapsele cu maci și dau în pârg cireșele de iunie. Vântul de la răsărit îmi suflă în urechi cuvinte de iubire și de alintări. Văd grâul zi de zi cum naște spice, mierla îi cântă la amiezi să-i crească bobul, soarele îl transformă-n aur în luna lui cuptor iar greierii îmi cântă o iubire nouă. Simt vâlvătăi ce mi se aprind în coapse, ca focul ce arde să pregătească vatra. Dorul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și nopți, nopți și zile, mi-am scris viața cu sânge și noroi, am făcut din ea o Încăpere fără acoperiș, În care plouă, ninge sau bate vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nopți și zile, mi-am scris viața cu sânge și noroi, am făcut din ea o Încăpere fără acoperiș, În care plouă, ninge sau bate vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scris viața cu sânge și noroi, am făcut din ea o Încăpere fără acoperiș, În care plouă, ninge sau bate vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de revoltă. Îmi ard mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În care plouă, ninge sau bate vântul, mutând-o din loc ca pe o jucărie. Se aude cântecul unei mierle. De unde mierlă În ghetoul ăsta infect? Mierla e o pasăre gingașă, nu se potrivește cu mizeria din jur. Cântecul unei mierle anunță ceva bun, e un imn al bucuriei, și nu e cântec de cucuvea sau, și mai rău, un strigăt de revoltă. Îmi ard mâinile de atâta scris, au luat foc, și din ele flăcările se Înalță spre cer dicolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tunel e surd războiul vremea-și mătură gunoiul și-l aruncă peste el. Anul trece repede, șerpuiește, ca o apă; clipa însă-i lespede nici nu crapă, nici clintește și ne strânge ca în clește toate visurile noastre - pui de mierlă printre astre... Rugăciunea, poezia, proaspătă copilăria sunt minunea unui leac la acest netrebnic veac prin subtalpa iadului cu răscruci, și galerii de nu știi unde te duci la moarte sau dacă vii ca să scrii și tu o carte cu-astre
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
adânci. Ele-mi dau aripi să zbor peste orișice defecte în văzduhul viselor și-al nespuselor proiecte. Sprintene-s aripile ce le simte pasărea care nu mai vrea să stea de vorbă cu clipele... Ciocârliile din umeri sunt în inimi mierle sfinte... Sunt privighetori în minte câte nu poți să le numeri. Zboruri peste vremi și spații peste noi, în noi și-n alte ceruri cu scări mai înalte ca sens și semnificații. Ecuații mai subtile cu adânci de rost simboluri
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]