867 matches
-
-și da seama (de ceva) sau intranzitive: a da seamă („Ai să dai sama, doamnă!” - C.Negruzzi). Cu rare excepții, locuțiunile verbale au caracter personal. Puținele locuțiuni impersonale se constituie pe baza unor verbe pronominale sau întrebuințate pronominal: a se miji de ziuă, a se lăsa seara etc. În impunerea caracterului subiectiv sau obiectiv al locuțiunii, condiționările sunt cu mult mai complexe, mai profunde și mai greu raportabile la verb sau la celelalte componente. Cele mai frecvente sunt locuțiunile subiective: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un adjectiv, cu un grup prepozițional sau cu o frază care să îi atribuie proprietăți specifice. Două mari tipuri sunt folosite: generalizările, plecând de la cazuri particulare: Persoanele care își petrec toată ziua pe bulevard, stând pe scaune [...] lăsau să le mijească pe față surâsul caracteristic al parizienilor, atât de plin de ironie, de batjocură sau de compătimire, surâs care nu apare însă, parizianul fiind blazat în privința tuturor înfățișărilor posibile, decât atunci când e vorba de foarte rare curiozități vii279. Datorită determinărilor pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ne oprim puțin asupra unui fragment din poezia lui A. Toma36. "Ne vine Dreptatea, ne vine, Destul cu scrâșniri și suspine, Nălțați grele frunți aplecate, Robaci din a muncii cetateMijește o rază de bine În muced bordei și-n uzine, Mijește, lucește, răzbateSimți soră? Simți frate?" Firește, întrebările adresate celor doi interlocutori imaginari sunt retorice, pentru că poetul continuă să le spună că dreptatea vine de la Soare- răsare și că în curând va veni momentul pentru a intra în "sfântul război pentru
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
năvalnic clina Cu-o falcă-n cer s-o prindă, aleargă Noaptea încă... Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: În slăvi lumină lină cu stingeri potolite, Pe lacul fără valuri odihna s-a lăsat... Mijind de somn pe maluri, cu creștetul plecat, Stau sălcii plângătoare, ce-așteaptă despletite. Plecat și sosit la București, Vasile Voiculescu rămâne nedespărțit de Bârlad. Toate cele 19 numere ale revistei Florile dalbe, la care debutează și ca prozator cu lucrările
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mai mare ca mine și Mircea cu 13 ani. Ne jucam cu e, precum și cu Lenuța și Ginel, Drelciuc „Pirichipoaica”, un fel de a v-ați ascunselea pe după copacii de pe deal și cu bătaie la o cioată; dacă cel care mijea bătea primul; după ce te găsea, stăteai tu să-i cauți ș.a.m.d. Era frumos, ce mai! Erau râsete și bună dispoziție; îmi amintesc că m-au lovit odată și am început să plâng și dintre toți numai Sicu a
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
săpate cu grijă în var, dar sunt prea mici ca să le pot distinge de la distanța asta. În timp ce mă hotărăsc să rup tăcerea, îmi trece prin minte gândul că trebuie să-mi schimb dioptriile. Spune-mi ce-ai făcut cu el. Mijesc ochii, încerc să deslușesc literele, apoi renunț. Îmi întorc capul spre ea. Ce-ai făcut cu el? Rămâne mută. Își trage picioarele mai aproape, își aduce genunchii la piept, și-i cuprinde cu brațele. Hai. Fii înțelegătoare. Spune-mi ce
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și-și ține nasul un pic în vânt. Ca și cum ar sfida pe toată lumea. Tata mă ține în brațe. Se uită la mine și-mi arată cu degetul obiectivul aparatului de fotografiat. Eu am doi ani. Mă uit spre obiectiv și mijesc ochii pentru că soarele e prea puternic. Afară s-a întunecat de-a binelea. Numai soarele din poză se mai zărește în penumbră. Tata mă pupă pe obraz și adorm. Shopping and Hunting Fiți drăguță, aveți un minut? Puteți proba haina
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Ferdinand nu se vede nicăieri. Probabil că face duș. Îmi schimb hainele, apoi îmi iau rucsacul și ies din vestiar. Trec prin sală și l văd pe Oliver stând în picioare pe bicicleta prescurtată, nemișcat, încercând să-și mențină echilibrul. Mijește ochii și umblă la butoane. Probabil că cifrele sunt scrise prea mic. Ies afară și fac câțiva pași. Bicicleta mă așteaptă. Mă sui în șa și pedalez spre casă. Aievea Dorm. Visez că ești mică. Foarte mică. Ai vreo trei-patru
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în deja invocata sferă de cristal a cupei sau în scena următoare: În fața ferestrei am pus o oglindă,/ ...//... În fața oglinzii am pus un pahar./ Într-însul răpisem o rază de soare/ Curată ca trupul crescut din cleștar.//...// Voi sta să mijească-n oglindă amurg.// Atunci doar - iatacul, privirii când scapă/ Și-l vezi, înăuntru de suflet, închis -/ Paharul primește pe-albastra lui apă/ Petale ce pururi palpită în vis" (Cleștar)12. Vederea e o întrevedere, mai curând o refracție decât o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
așa cum l-or fi sorbit cîndva și războinicii lui Timur-Lenk, și discipolii lui Uluk-Beg, și ciracii lui Avicenna. Trei dintre urmașii acestora ne urmăresc îndelung, cu privirea lor oblică și pătrunzătoare, voalată veșnic de o falsă indiferență. Un zîmbet le mijește în bărbile sure, în timp ce gestul larg al brațelor ne invită să intrăm în pavilion. Cuminți, ne lăsăm sandalele în prag și pășim desculți pe covorul moale și primitor. Ca să mă pot așeza pe jos, așa cum se cuvine, scot fulgarinul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cotigei și tânjalei În căruță, atât la ieșirea cât și la intrarea În sat, unde vegheau ,,străjile comunei”, formate din autoritățile primăriei, ai jandarmeriei locale, suplinite cu premilitarii Înarmați, tată, desi nu-și prea ara miriștea, În care rămâneau să mijească primele brazde trase Încă de la Încărcatul primilor snopi pentru arie, era mereu nedespărțit de atelajele cerute. Disciplinat a fost și când s-a pus problema intrării cu pământul În tovărășia agricolă ori În gospodăria colectivă pentru că nu voia să atragă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spiritul. Această biată rusoaică e o posedată. E posedată de utopia ei! Aventurieră, curtezană sau femeie întreținută în Orașul Lumină, oricând depunându-și votul de celibat profan, ea a devenit în al doilea exil călugăriță, asceta unei idei." Pussy își miji ochiul mai mare decât celălalt, care strălucea ciudat dincolo de genele apropiate: Vede acul cu ochii unei mistice, și totodată nu-l vede!" Cele două fete se priviră în albul ochilor. "Ei da, ideile se prăbușesc, se degradează, își iau tălpășița
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din Europa (Italia, Franța, Germania). M-am întors din această vizită încărcat cu speranța că modificările preconizate vor conduce în cele din urmă la o mai bună funcționare a învățământului superior în România, în contextul unei apropieri de învățământul european. Mijea de pe atunci (eram în anul 1998) ideea că, dacă în viitor, România va deveni membră a Uniunii Europene, învățământul va pregăti tineri specialiști apți să ocupe posturi oriunde în Europa, nu numai în România. Visuri frumoase. Visam, gândind că ritmul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cu Petru Aron, unul dintre episoadele dese și lipsite de glorie la care cei mai bătrâni și cei tineri asistaseră în ultimii 25 de ani. Nimeni nu ar fi putut bănui că tânărul blond, cu ochi albaștri și mustăcioara abia mijind, avea să fie Ștefan cel Mare, cel Bun, cel Sfânt, „eroul creștinătății”, „atletul lui Cristos”, cum avea să-l socotească însuși papa. Un accident în primii cinci, zece ani de domnie și numele lui n-ar fi spus nimic posterității
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în redacțiile editurilor“, cum el însuși avea să consemneze după ani (v. nota biobibliografică la ediția Versuri, B.P.T., 1981, redactată de autor). Dar acestea rămăseseră în urmă când l-am cunoscut eu pe Geo Dumitrescu, într-un moment în care mijeau și la noi zorii destinderii ideologice, unul dintre primele semne fiind tocmai „reabilitarea“ poetului, readucerea numelui său în circuitul public. Procesul slăbirii chingilor dogmatismului s-a accentuat în anii următori, când au fost „reabilitate“ („reconsiderate“) și alte nume de autori
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acest sol adevărat, ai să-l zărești acolo, în orășelul tău. 19 TC "19" \l 1 S-au scurs doi ani și jumătate de la moartea mea. Biță și Mircea crescuseră, nu mai erau cei pe care-i cunoșteam eu. Le mijise mustața, fumau pe ascuns și se uitau după fete. Încă își mai petreceau timpul jucându-se, dar nu mai era atmosfera de altădată, adeseori jocul era doar mimat, nu trăit, se surprindeau chiar ei înciudați că, atunci când era vorba să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dacă îl vedeau pe zbirul de Cameniță că stă acolo vrăjit, stăteau și ei smirnă, aproape își țineau respirația: să nu-l supere cumva pe șef și să se năpustească ăsta asupra lor și să-i zboare din funcții. Se mijea de ziuă, când Fanache (care, vigilent, cu mâna pe pistolul încărcat, șezuse mai aproape de „obiectiv“), și-a luat inima în dinți și i-a întrerupt tovarășului Cameniță reveria: -Tovarășe prim, permiteți să raportez. Se petrece ceva ciudat. Obiectivul susură pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
creștet, iar cealaltă o ține sub veșmântul său de in luminos. -Veniamin, azi ți se va îndeplini dorința, azi e vremea să citești cărticica pecetluită. Pecetea cade azi pentru tine. Îmi vine să sar în sus de bucurie, pe undeva mijise în mine speranța că asta era surpriza pe care mi-o sugera atât de apăsat condorul care vorbește. Dar nu cutezasem să iau în serios această ipoteză formidabilă. Da, da, îmi vine să sar în sus de bucurie, dar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și ajutorul unui prieten de facultate, e un violonist, cu grupul lui. Tovarășul Ilie de la Pontaje și-a manifestat interesul de a se alătura grupului de cântătoare din întreprinderea noastră.“ Directoarea se declară mulțumită; la romanța cu mama, i-au mijit niște lacrimi în ochi. Tanța nu și-a putut stăpâni prea bine bufeurile ei de menopauză și s-a înroșit în timp ce cârâia amenințător „Eroi au fost, eroi sunt încă“... Gabriel a asigurat, la cererea Rodicăi, un fundal instrumental, împreună cu grupul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
A ieșit ca lumea, nu? Danny ridică din umeri modest, dar văd că e foarte încântat de sine. Mai iau o gură mare din cocktail, golind paharul. Delicios. Să mai fac câte unul? Ăsta ce-avea în el? — Îhm... Îmi mijesc ochii spre sticlele înșirate pe măsuță. Nu mai știu. A luat ceva timp până când dulăpiorul de cocktail a ajuns la noi în apartament, pe scări. Sinceră să fiu, e puțin mai mare decât mi-l aminteam, și nu sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Becky. Rahat. Trebuie să pun punct acestei conversații chiar acum. Lisa... spun disperată. Vino să vezi sacourile cele noi de la Marc Jacobs pe care tocmai le-am primit! Lisa mă ignoră cu grație. — Cum îi spune la colecția asta? Își mijește ochii la tăbliță. Danny Kovitz! Nu pot să cred că Erin nu mi-a zis că o să-i vină chestiile astea! Răutate mică! Clatină un deget la mine, a reproș. Mă uit neliniștită spre Christina, care e brusc alertată. Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am trezit căutând în biroul ei fotografii mai vechi. Cu mine copil. Cu mine și cu ea. Habar n-am ce căutam, de fapt. Orice, cred. Și-ai găsit ceva? Luke îmi arată spre hârtiile răsfirate pe masă, iar eu mijesc ochii către una dintre ele, nedumerită. — Ce sunt astea? — Scrisori. De la tata. Scrisori pe care i le-a scris după ce s-au despărțit, acum cincisprezece, douăzeci de ani. Scrisori în care o implora să se întâlnească cu mine. Vorbește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Și o să ne căsătorim. Știi, sunt un pic îngrijorat, spune Danny, privind pe geam. Unde sunt castelele? — Suntem în Surrey, îi explic. Aici nu avem castele. — Și unde sunt soldații cu căciuli de un metru, din blană de urs? Își mijește ochii. Becky, ești sigură că suntem în Anglia? Ești sigură că pilotul ăla știa exact unde trebuie să ajungem? Destul de sigură, spun, scoțându-mi rujul. Nu știu, spune gânditor. Mie mi se pare că suntem mai degrabă în Franța. Oprim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
apropie încet, cu pași șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind ușor laba piciorului stâng înfășurată în cârpe legate cu sfoară; la cingătoare atârnă o spadă mare cu garda în cruce. Se oprește la mijloc, cu picioarele depărtate... Îi... îi fi oștean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]