2,132 matches
-
te atinge de amăruie... Nu a început să bea. Totuși, avertismentele surorii lui s-au dovedit justificate prostește. În februarie, în timpul ultimelor geruri ale iernii, cele mai năprasnice, a căzut pe o stradă înzăpezită, seara, secerat de un stop cardiac. Milițienii care aveau să-l găsească în zăpadă l-au luat, desigur, drept un bețiv și l-au dus la dezalcoolizare. Abia a doua zi dimineață aveau să-și dea seama de greșeală... Din nou, viața reală, cu forța ei arogantă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în viteză panta străzii și, cu lama între fălci, se cufunda în învălmășeala înspăimântătoare de trupuri mutilate... Charlotte a încercat să se apropie, dar lupta se dădea aproape jos, la pământ - ar fi trebuit să te târăști ca să te opui. Milițienii alergau deja încolo, fluierând strident. Spectatorii s-au dezmeticit. Unii s-au grăbit să plece. Alții s-au retras la umbra plopilor ca să vadă sfârșitul luptei. Charlotte a zărit o femeie care, aplecându-se, scotea un samovar din grămada de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Lioșa! Doar mi-ai promis că nu mai vii pe-aici! Mi-ai promis!” și pleca de acolo, ducându-l ca pe un copil pe bărbatul schilodit. Charlotte a încercat să vadă dacă ciungul ei era tot acolo. Unul dintre milițieni a împins-o deoparte... Mergeam drept înainte, îndepărtându-ne de Saranza. Vacarmul orchestrei militare se stinsese în liniștea stepei. Nu mai auzeam decât foșnetul ierburilor în bătaia vântului. Și, în nemărginirea aceea luminoasă și caldă, a răsunat din nou vocea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor. Dar, mai presus de toate, ei ofereau o imagine urâtă despre marea Victorie. Știi, soldatul e preferat foarte viteaz și zâmbitor sau... mort pe câmpul de onoare. Iar aceștia... Pe scurt, într-o zi, sosesc mai multe camioane și milițienii încep să smulgă samovarele din lăzile lor și să le arunce în benă. Cum arunci butucii într-o căruță. Un moscovit mi-a povestit că au fost duși pe o insulă dintre lacurile din Nord. S-a amenajat pentru asta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui Mite Cafanu și Giani Banjorică se lipeau destine și se determinau întâmplări invariabil macerante: iubirea Colivăresei, văduva de 36 de ani, cu băietanul de 12, apoi lesbiene, voyeuriste și partide de sex în grup prin camere sordide de hotel, milițieni agresivi și „topiți” în recitaluri de cruzime, copii care își surprind mama încuiată în casă cu meditatorul și tatăl în tandrețe cu servitoarea, defilări de „dezmoșteniți ai soartei”, cluburi de box de la mahala, unde sângele face legea, angajarea la Porcărie
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
o săptămînă, că am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia, ca și astăzi, Într-un bloc de lîngă Liceul „Șincai”, a venit, mi se pare, responsabilul cărții de imobil să-i spună: „doamnă vă caută niște milițieni”. Au venit doi milițieni, erau tineri, să-i spună că toți dușmanii poporului vor sfîrși așa cum merită; că eu am intrat la Europa Liberă și să știe și dînsa la ce se poate aștepta. Însă cît am fost eu la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia, ca și astăzi, Într-un bloc de lîngă Liceul „Șincai”, a venit, mi se pare, responsabilul cărții de imobil să-i spună: „doamnă vă caută niște milițieni”. Au venit doi milițieni, erau tineri, să-i spună că toți dușmanii poporului vor sfîrși așa cum merită; că eu am intrat la Europa Liberă și să știe și dînsa la ce se poate aștepta. Însă cît am fost eu la Europa Liberă nu am
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
trebuie să săvîrșească orori, dar nu uită să-și trăiască, cu o intensitate sporită, propria existență. Viața boemă nu le era iertată securiștilor, aproape toți (cu unele excepții spre vîrful ierarhiei) fiind epurați din cadrul aparatului. Există o adevărată competiție cu... milițienii: cine prinde mai repede „bandiții”, dar, mai ales, cine Îi raportează, fiind situații cînd „captura” unora trece În contul celorlalți (pp. 85, 272). Un milițian și un securist din Șoarș ajung să se Încaiere (p. 302), acest „sport”, evident extraprofesional
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu unele excepții spre vîrful ierarhiei) fiind epurați din cadrul aparatului. Există o adevărată competiție cu... milițienii: cine prinde mai repede „bandiții”, dar, mai ales, cine Îi raportează, fiind situații cînd „captura” unora trece În contul celorlalți (pp. 85, 272). Un milițian și un securist din Șoarș ajung să se Încaiere (p. 302), acest „sport”, evident extraprofesional, fiind practicat și Între angajații aceleiași instituții. Într-un alt caz un plutonier-major, protejat de șeful direct, Îl Înjură pe un colonel (p. 135), agresiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
era consemnul, s-a dispus încercuirea muntelui. A avut loc o luptă, cu morți și răniți de ambele părți. Ceea ce nu e conform cu relatările din documentele oficiale e dotarea partizanilor. Pe când de acolo reiese că aceștia erau extrem de slab dotați, milițianul povestește că rebelii aveau puști-mitralieră și branduri (aruncătoare de mine). Cei doi subofițeri au fost găsiți legați de un copac. „Spuneau că urmau să fie judecați în duminica Paștelui de un tribunal format dintre fugari, că erau acolo și judecători
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mergea foarte bine“), care de fapt s-a dovedit a fi omul partizanilor. Ulterior a dispărut. A fost condamnat în contumacie la 25 de ani închisoare. Prin ianuarie-februarie 1951 s-a dispus depistarea sa, în acțiune fiind implicați 20-30 de milițieni. Fugarul își făcuse un adăpost sub podeaua casei, pe care milițienii l-au descoperit-o cu greutate. S-au găsit în ascunzătoarea lui o mașină de scris, un pistol și numeroase manifeste ale partizanilor de pe Muntele Bistrița, „cum să organizeze
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
omul partizanilor. Ulterior a dispărut. A fost condamnat în contumacie la 25 de ani închisoare. Prin ianuarie-februarie 1951 s-a dispus depistarea sa, în acțiune fiind implicați 20-30 de milițieni. Fugarul își făcuse un adăpost sub podeaua casei, pe care milițienii l-au descoperit-o cu greutate. S-au găsit în ascunzătoarea lui o mașină de scris, un pistol și numeroase manifeste ale partizanilor de pe Muntele Bistrița, „cum să organizeze ei acțiuni de rezistență“98. • Concluzii După cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
3. Condiție esențială pentru a intra În posesia tainului zilnic, cartela nu este defel o garanție a reușitei și nici nu scutește de statul la coadă despre care același Stelian Tănase notează În toamna anului 1989: Să stai păzit de milițienii care te veghează circumspecți peste tot unde se vinde ceva, cu gamela (buletinul de identitate la tine, păzit ca ochii din cap, acolo stă fericirea familiei, fără buletin ești un cadavru) Însemnă să trăiești ca-ntr-un internat. La ore
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
clasice, București, 1975; O falie în timp. Pagini de anticipație românească, București, 1976; Povestiri științifico-fantastice, București, 1976; Fugă în spațiu-timp, București, 1981. Traduceri: Erik Majtényi, Iepurașii călători, București, 1955; Serghei Mihalkov, Ursul a găsit o pipă, București, 1956, Unchiul Steopa milițian, București, 1957; Jules Verne, Insula cu elice, I-V, pref. trad., București, 1959, În secolul XXIX. O zi din viața unui ziarist american în anul 2889, pref. trad., București, 1961, Cele cinci sute de milioane ale Begumei, pref. trad., București
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
revedea, poate, niciodată. În Bariera un acar joacă șah singur, necăjit că din caisul apropiat nu cad fructe, deși sunt coapte, alinat de gândul că, dacă nu și-ar fi pierdut un deget de la o mână, ar fi putut ajunge milițian sau funcționar. Narațiunea Ultima zi optimistă surprinde o zi ce se anunță ca nealtele în viața monotonă a unui bătrân, dusă în compania mamei sale nonagenare. Atras de o servantă dintr-o baracă de tir, domnul Mac obține de la ea
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
spionaj industrial internațional, asezonată cu indigeste episoade „picante”. Un prilej pentru o anchetă cu vizibile conotații eticiste se întâlnește în Un mincinos în plus... (1985), unde personajele se împart, aproape de la început, în serii maniheiste: „cei buni și drepți” (un milițian și un portar, fost boxer) împotriva celor „reacționari” (un bigot perfid și un șofer afemeiat, vinovat moral de moartea unei fete înțepate de un roi de albine). Are loc și o dezbatere privind existența lui Dumnezeu, uzând de „ironiile” ieftine
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
aflase că, pe lângă pierderea libertății, interveneau schingiuirile barbare. Din când în când, cădea știrea morții unora dintre cei ridicați de la domiciliu. Tensiunea devenise maximă. Dacă noaptea, întâmplător, se oprea o mașină în apropierea unei case, spaima cuprindea întreaga familie. Mulțimea milițienilor și securiștilor prezenți în tot locul menținea o îngrijorare permanentă. În asemenea condiții, marea majoritate a cadrelor universitare „s-au adaptat” situației, făcând concesii, adormindu-și propria conștiință și spunând că totuși actualul regim, pretinzând că promovează interesele muncitorimii, țărănimii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
valori, norme, ritualuri): exemple de „roman” familial și traiectorii sociale; 5. prietenii: criterii de recrutare, norme de reunire; distracții; invitații, mese; teme de discuție; 6. viața comunitară: cartierul, viața la bloc, vecinii; 7. structuri sociale: grupuri sociale integrate (sugestii: actori, milițieni, securiști); grupuri sociale marcate de insatisfacții (intelectuali, țărani); 8. practici culturale (cartea ca semn de distincție). Cu ajutorul studenților de la studii aprofundate și master 1, s-au realizat 46 de interviuri. În continuare, vom încerca să prezentăm principalele idei ce se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o bere cu prietenii”; știe că „toți profesorii care spuneau să nu mergem la biserică primeau pe ascuns aghiazmă sau pască sfințită de la rudele lor” („Nu aveam voie să mergem la Înviere, dar toată lumea mergea, de fapt”; „Aveam un vecin milițian, soția lui îi aducea mamei mele pască să o ducă la sfințit și îi cerea să nu spună la nimeni”), dar nu se miră: „Credeam că e normal să fie așa, deoarece statul, partidul erau incompatibile cu biserica și credeam
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Era un circuit închis al produselor pentru privilegiații sistemului. Pentru ceilalți, piața neagră era la putere. Ca să cumperi câteva kilograme de carne era o adevărată aventură. Mergeam noaptea cu mașina prin sate și cumpăram de la oameni cunoscuți. Dacă vedeai un milițian, înghețai. Nu trebuia să știe nimeni, te ascundeai de toți. Se făceau tot felul de aranjamente subterane. De atunci a rămas obiceiul ăsta tâmpit de a te uita în sacoșa oamenilor să vezi ce au cumpărat și să fugi repede
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Cei mai mulți oameni cu care am vorbit încălcau toate restricțiile. Aducerea din Ungaria a unor bunuri ce valorau mai mult de 250 de lei (situația obișnuită pentru majoritatea indivizilor) crea un cadru de negociere cu autoritățile locale, atât vameși, cât și milițienii din comună. Prețul ignorării standardelor „legale” de către autorități era, de obicei, un pachet de jumătate de kilogram de cafea sau un pachet de țigări „bune”. Diferite grade de control/indiferență aveau prețuri diferite. De exemplu, dacă situația cuiva era în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
e incorectă. S1 sintetizează foarte bine situația: Eu stau la coadă în picioare și mă bate soarele în cap, că la coadă nu stai când e umbră sau înnorat, ci când se dă ceva... Eu stau la coadă și vine milițianul și intră înăuntru și iese cu mapa umflată... Cui să te plângi, că doar el e omul legii, nu? Sau vine vreun ștab și intră înăuntru, că cică are ceva de vorbit sau are de făcut inspecție și iese cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
procedează cu biletele de cinematograf sau de pe stadioane după ocuparea locurilor. Oricum, listele erau adesea întocmite cu ilegalități, erau trecuți „din burtă” cunoscuți ai celor care le alcătuiau. O categorie aflată nu în afara, ci deasupra legii cozii era cea a milițienilor. Se băgau prin față, sfindându-i arogant pe cei care se agitau la coadă - ei erau „bărbații adevărați”, ce aveau grijă de populație (adică supravegheau turma). Mulți „granguri” preferau să li se trimită marfa direct acasă sau, mai bine, gestionarul, măcelarul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și, ca să te poți feri, trebuia să-i observi. Zvonurile elaborate centralizat se propagau în toată masa. Greu îi distingeai între provocatori și pe autenticii adversari ai regimului. Cei din urmă, când își manifestau revolta (întotdeauna izolat), erau ridicați de milițieni sau civili răsăriți ca din pământ. Cel puțin sectoriștii, „oameni de ordine”, dădeau târcoale „pentru razii”, ocazie cu care își umpleau sacoșele prin față... Nu aveai nici un motiv să te revolți- oricine dintre cei de lângă tine putea fi omul secu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
figuri ale nomenclaturii locale, vizibil timorate și angoasate pentru siguranța lor: unii au manifestat chiar crize nervoase de depresie, în public sau în mediu restrâns. Dar sunt agresați, în anumite situații, și membri ai autorităților de supraveghere: este cazul unui milițian de la o secție de votare care a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, uniforma fiindu-i sfâșiată de mulțime (Oprea și Olaru, 2002, p. 20). și în acest caz, distrugerea uniformei era tot o formă de ucidere în efigie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]