1,127 matches
-
Prezentarea mai multor minciuni apărute în mass-media ar putea să ne amuze, însă nu ar contribui la progresul cercetării noastre. O pagină din The Times diavolul citi Și imediat ziarul cît colo-l azvîrli. Oi fi eu cel mai mare mincinos, se văicări, Dar ăștia chiar m-au întrecut în a minți! (Smith 1973:92) Aceste versuri scrise de William James Linton și publicate în 1850 în Red Republican sînt un comentariu adecvat la adresa mijloacelor de comunicare în masă. DEPISTAREA MINCIUNILOR
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au bazat pe observații de laborator și nu pe studii asupra vieții reale. În aceste experimente, abilitatea de a discerne o atitudine nesinceră de una sinceră (precizia în depistarea minciunii) se distinge de capacitatea de a identifica adevăratele gînduri ale mincinosului (precizia în sesizarea adevărului). Asemenea adulților, copiii încearcă să găsească o compatibilitate între ceea ce se spune și modul în care se spune acest lucru, atunci cînd vor să-și dea seama dacă vorbitorul este sincer sau minte, folosindu-se de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
studiu au fost studenții din învățămîntul universitar. Care sînt consecințele personale și interpersonale ale depistării minciunilor? Cercetările arată că femeile au, mai mult decît bărbații, tendința de a nu observa sau a se preface că nu observă semnalele pe care mincinosul vrea să le ascundă. De exemplu, femeile se pricep mai bine decît bărbații să facă diferența între simpatia sinceră și antipatia sinceră, însă ele nu sînt superioare bărbaților în depistarea minciunilor. Această diferență între sexe devine probabil mai accentuată odată cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
devreme, "este dezavantajos să nu se mintă". Multe din sfaturile oferite de psihologi și sociologi în privința modului în care pot fi depistate minciunile nu se concentrează asupra conținutului a ceea ce se spune, ci asupra semnificației gesturilor pe care le face mincinosul, asupra expresiilor faciale ale acestuia, poziției corpului și altor semnale asemănătoare. Motivele care stau la baza considerației de mai sus sînt că "minciuna este însoțită de indicii vizibile, fiziologice sau comportamentale" (Orne et al. 1972:743) și că este mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ales datorită faptului că există un număr mare de erori (persoane inocente considerate vinovate) ale aparatelor de testat minciuni. După cum s-a exprimat un ziarist, "singurele persoane care pot fi sigure că vor trece cu bine testul detectării minciunilor sînt mincinoșii experimentați" (Collins 1988). Așa cum aparatul de detectat minciuni poate greși declarînd vinovate persoane inocente, și aparatul care analizează tonalitatea vocii poate greși nesesizînd nesinceritatea în anumite situații. Un grup de studenți americani au fost supuși testului unui asemenea aparat; printre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
detectat minciuni poate greși declarînd vinovate persoane inocente, și aparatul care analizează tonalitatea vocii poate greși nesesizînd nesinceritatea în anumite situații. Un grup de studenți americani au fost supuși testului unui asemenea aparat; printre ei nu se găseau prea mulți "mincinoși experimentați". Unora dintre participanții la experiment li s-a cerut să dea răspunsuri false la anumite întrebări, însă li s-a dat ocazia și să mintă spontan. Aparatul a sesizat diferența între răspunsurile sincere și minciunile premeditate, însă nu și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
știu cîtă precizie oferă, însă știu că lumea va fi speriată de moarte. (Marx și Reichman 1984; 434) Aproape tot ce s-a publicat despre capacitatea de a detecta minciunile, prin alte moduri decît cele tehnologice, se leagă de capacitatea mincinoșilor de a sesiza nesinceritatea altora. În viața reală, totuși, multe minciuni sînt depistate și date în vileag de persoane care nu au legătură cu acestea. În politică, majoritatea minciunilor sînt spuse cu intenția de a păcăli pe toată lumea, încît chiar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
încît chiar ziariștii pot fi victime care au sesizat înșelătoria. Însă, în alte domenii, unde ținta minciunilor este mai restrînsă, păcălitul poate fi avertizat de către o persoană din afară. Într-adevăr, o persoană păcălită care este în acord tacit cu mincinosul, poate încerca să evite posibilitatea ca altcineva să dea în vileag înșelătoria. După cum s-a menționat în capitolul 7, femeia care se autoamăgea, consultată de Werth și Flaherty, a afirmat: "Nici nu m-am confesat cuiva, pentru că îmi era teamă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
exact care evenimente din cele relatate sînt de domeniul biografiei, cititorul are tendința de a se întreba permanent ce este adevărat și ce nu. În critica sa referitoare la romanele australiene, Cititorul lui Helen Daniel spune, într-un dialog cu Mincinosul: "E foarte greu să fii cititor în ziua de azi. Nu mai poți avea încredere deloc în scriitori" (Daniel 1988:7-8). Totuși, nici chiar acei cititori care preferă să rămînă cu picioarele pe pămînt și să știe precis ce este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de exemplu cea din fabulele cu animale... anecdotele amuzante... și parodiile vieții de fiecare zi... (Forsdyke 1956:158) Aceeași distincție este făcută și în prezent. În Marea Britanie, dacă prin reclame se atribuie unor produse calități pe care nu le au, mincinoșii pot fi dați în judecată. Pe de altă parte, dacă reclama are un caracter fantezist, susținînd de exemplu că un pahar de bere poate genera destulă putere încît cel care l-a băut să fie în stare să îndrepte turnul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
textului. Poate că Defoe, la fel ca Cervantes înaintea lui, nu a avut intenția de a păcăli prin deghizările sale, însă unii cititori s-au lăsat cu siguranță duși de nas. Într-adevăr, el a fost numit "cel mai mare mincinos din toate timpurile" (Backscheider 1989:xii). Baker (1924:12) susține că literatura de acest gen, scrisă de Defoe și alții, "avea scopul de a induce în eroare". Și, într-adevăr, ce altceva putem spune cînd, la începutul cărții Călătoriile lui
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
serios, și care s-au lăsat îmbătați de așa-zisa licoare antică, o otravă de care și-ar fi dat seama dacă le-ar fi fost oferită într-o formă modernă. (Ibid.:70) Rousseau, desigur, îl consideră pe Montesquieu un mincinos, cu atît mai mult cu cît relatarea acestuia cu privire la descoperirea manuscrisului este descrisă "în maniera cea mai calculată, pentru a-i convinge pe cititori de adevărul spuselor sale". Pe de altă parte, dacă opera n-ar fi conținut atîtea "imagini
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puțin pentru moment (Macdonald 1990). Este o ironie că una dintre modalitățile cultural acceptate de a exprima fantezia este considerată minciună. Minciuna, spusă nu în serios, ci pentru amuzament, poate fi promovată în mod cooperant, ca în activitățile cluburilor de mincinoși sau în mod competitiv, ca în concursurile în care cîștigă cel care spune minciuna cea mai gogonată (Ludwig 1965:19-20). Constituirea unei societăți a mincinoșilor politici a fost propusă satiric de către Arbuthnot (1712:17-18; vezi, de asemenea, Pollard 1897: 118-120
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
serios, ci pentru amuzament, poate fi promovată în mod cooperant, ca în activitățile cluburilor de mincinoși sau în mod competitiv, ca în concursurile în care cîștigă cel care spune minciuna cea mai gogonată (Ludwig 1965:19-20). Constituirea unei societăți a mincinoșilor politici a fost propusă satiric de către Arbuthnot (1712:17-18; vezi, de asemenea, Pollard 1897: 118-120), însă ideile lui au fost puse în practică într-o formă mai rudimentară. De exemplu, în 1987, un club din suburbia Canberra a aranjat un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
într-o formă mai rudimentară. De exemplu, în 1987, un club din suburbia Canberra a aranjat un dineu în scopul caritabil de a strînge anumite fonduri, la care atracția principală a constituit-o un concurs pentru desemnarea celui mai mare mincinos. Evident, aceste concursuri nu sînt minciuni, conform definiției noastre, deoarece nu există la mijloc nici o intenție de a înșela; în plus, nu cred că vreun participant a fost păcălit. Cluburile de mincinoși par să fi existat în Marea Britanie în secolul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-o un concurs pentru desemnarea celui mai mare mincinos. Evident, aceste concursuri nu sînt minciuni, conform definiției noastre, deoarece nu există la mijloc nici o intenție de a înșela; în plus, nu cred că vreun participant a fost păcălit. Cluburile de mincinoși par să fi existat în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Henry Labouchere, un membru nonconformist al Camerei Comunelor engleze, pe care Regina Victoria l-a numit mincinos, a descris în jurnalul său Adevăr un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
existat în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Henry Labouchere, un membru nonconformist al Camerei Comunelor engleze, pe care Regina Victoria l-a numit mincinos, a descris în jurnalul său Adevăr un înfloritor club de mincinoși, din nordul Angliei: Existau diferite grade de competență. Dacă un om nu putea să mintă deloc, era dat afară din club. Dacă mințea destul de prost, i se mai dădea o șansă. Eu unul n-am cunoscut pe nimeni care să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
presupunerea că planurile și intențiile pot fi schimbate "fără ca acest lucru să atragă și o pedeapsă" (cf. Bilmes 1975:66, 68). După cum s-a menționat în capitolul 1, Bok (1978:20) ia în considerare două perspective asupra minciunii, cea a mincinosului și cea a păcălitului. Ford și Hollender (1988) comentează că "minciuna este adeseori percepută de cel păcălit ca fiind un atac agresiv". Indiferent dacă îi simpatizăm sau nu pe mincinoși, sîntem cu toții conștienți că și noi putem deveni victimele lor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
20) ia în considerare două perspective asupra minciunii, cea a mincinosului și cea a păcălitului. Ford și Hollender (1988) comentează că "minciuna este adeseori percepută de cel păcălit ca fiind un atac agresiv". Indiferent dacă îi simpatizăm sau nu pe mincinoși, sîntem cu toții conștienți că și noi putem deveni victimele lor. Drept urmare, este în interesul nostru să se mintă cît mai puțin posibil, mai ales dacă adoptăm punctul de vedere al celor păcăliți. Bok (1980:7) ilustrează clar diferența dintre cele
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciunilor, în absența unor considerații speciale" (Bok 1978:30). În cartea sa ea dedică mult spațiu discuției referitoare la aceste considerații speciale și respinge numeroase variante propuse de alți scriitori. Ea este în special suspicioasă față de justificările lansate chiar de mincinoșii înșiși, mai ales cînd e vorba de medici. Principiul său de autenticitate este ușor de acceptat; problema apare atunci cînd începem să enumerăm considerațiile speciale. În plus, dacă ținem cont de autenticitate, nu trebuie să scăpăm din vedere natura intenției
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
există numeroase alte referințe la minciună în textele lui Nietzsche care nu ilustrează această dihotomie. O tratare mai detaliată a subiectului se găsește în eseul său neterminat, publicat postum: "Despre adevăr și minciună într-un sens non-moral". Aici el descrie mincinosul ca pe o persoană care folosește cuvintele "pentru a face un lucru ireal să pară real". El vorbește despre om ca avînd "o înclinație invincibilă spre a se lăsa înșelat" și despre minciună ca fiind "o plăcere artistică". Tendința de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
societăților secrete, în care se practică din plin această tehnică defensivă. Există două aspecte în analiza lui Simmel asupra minciunii care merită subliniate. Primul este accentul pe care-l pune pe înșelătoria legată nu de lumea reală, ci de perspectiva mincinosului. El spune: Mincinosul își ascunde adevăratele gînduri. Natura specifică a minciunii nu se caracterizează prin faptul că persoana mințită are o părere greșită despre subiect sau obiect; acesta este un aspect pe care minciuna îl are în comun cu eroarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care se practică din plin această tehnică defensivă. Există două aspecte în analiza lui Simmel asupra minciunii care merită subliniate. Primul este accentul pe care-l pune pe înșelătoria legată nu de lumea reală, ci de perspectiva mincinosului. El spune: Mincinosul își ascunde adevăratele gînduri. Natura specifică a minciunii nu se caracterizează prin faptul că persoana mințită are o părere greșită despre subiect sau obiect; acesta este un aspect pe care minciuna îl are în comun cu eroarea. Ceea ce este specific
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
caracterizează prin faptul că persoana mințită are o părere greșită despre subiect sau obiect; acesta este un aspect pe care minciuna îl are în comun cu eroarea. Ceea ce este specific e faptul că păcălitul este înșelat cu privire la adevărata viziune a mincinosului. (Simmel 1950:312) Al doilea aspect este contrastul pe care Simmel îl face între "omul primitiv, care trăiește în comunități restrînse" (1906:445 ) pe de o parte, și "viața modernă, civilizată", pe de alta. Scriind în 1908, el susține că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
incomplet, Simmel trasează contrastul său îndoielnic între comerțul en gros și comerțul en detail, cu referință la reclame, despre care s-a discutat în capitolul 3. Simmel se referă de asemenea la efectele diferite ale minciunii în funcție de distanța socială dintre mincinos și păcălit. El spune (1950:313-314): Cu cît ne sînt mai puțin cunoscuți anumiți indivizi, cu atît mai ușor le acceptăm nesinceritatea, în sens practic, dar și psihologic în timp ce, dacă sîntem mințiți de persoane apropiate, viața devine insuportabilă. Apoi, el
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]