3,813 matches
-
s-o țin în brațe, să-i văd ochii și să încercăm să ghicim, ai cui sunt, ai mei, ai tăi? Așadar, ne vedem după oră două, apoi venim împreună acasă, iubito! O săruta din nou, apoi grăbit, ieși. E minunat, iubito, îi spuse Criști după ce o consulta la ecograf. Micuța noastră se pregătește, două zile îți mai dau până naști. Sau întors liniștiți, mulțumiți, acasă. Delia verifica frigiderul gândindu-se că ar avea timp să pregătească pentru prânz, supa și
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
Încurcase În scaun. Nu voia să se arate neîndemânatic, În ochii acelor străini. Se pregătea să se răsucească, când Își aminti că trebuia să termine de vorbit Împotriva lui Cecco. Nu e așa, repetă el și Îi păru că fusese minunat de concluziv. Glasul Îi vorbi iarăși la ureche. Nu simți și dumneata cât de greu a devenit aerul din cârciumă? Fumul din vasele acelea afurisite Întunecă totul. Nu ai prefera să ieși, ca să poți respira mai bine? Cu siguranță, greața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
eu? De la zero. Acum judecă și dumneata: puteam eu lăsa versul liber? O mare poezie trebuie să aibă ritm. Unde nu e ritm, acolo nu e poetică și o poezie va să zică ceva fără poetică? — Pricep, grăi Metodiu. Pricep și mă minunez. Să-ți dea Dumnezeu sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu toate că nu-mi venise sorocul, mă uit la muieri cum mă uit și la dumneata: cu stimă. Roșeața din obraji nu-i a trupului, e-a așternutului în care cu nevinovată desfătare am dormit. „Doamne, cum le mai minte!” se minună în sinea lui Barzovie-Vodă. — îmi pare rău pentru dumneata - spuse viziriul. Viața ne pune uneori în niște situații din care cu greu mai ieșim cu turbanul curat. Dar să nu-ți pară rău. Te poți consacra studiului, lecturii, agriculturii, culturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
secol, antrenând alte pături sociale. Carevasăzică, veniți de la Râm. Și de ce v-a trimis Papa aici, dragii mei? Metodiu își drese glasul: — Nu Papa ne-a trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie? — Tâlharul voia o alianță cu creștinătatea împotriva turcilor - interveni întunecat Ximachi vistiernicul. — Ce vorbești?! - făcu Sima-Vodă. Nu e rea ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când cu ochii împăienjeniți de emoție, cu pixurile tremurânde, însemnăm împreună, câți om fi și noi, rândurile de față. într-altă ordine de idei, profităm de acest aliniat ca să ne mai aruncăm o dată ochii spre numărul episodului și să ne minunăm de cifră: 100! O sută! 100 de episoade! Gaudeamus igitur! Poate că de multe ori în timpul scrierii foiletonului, mai ales vara, ne-a ispitit gândul renunțării; poate că nu totdeauna am avut dispoziția sufletească ori timpul necesar conceperii lui ferme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se pierdu spre palat, moșneagul se întoarse spre un târgoveț înalt și somnoros ce stătea lângă el: — Cine-a fost ăsta, bre? — Ăsta? Vodă! — Vodă! - făcu răzășul. Păi nu era mai bătrân? — Ăla era altul - răspunse târgovețul. — I-auzi! se minună moșneagul. Și ăsta cine-i? — Cine să fie? Vodă! — Bine, bine, da’ cum îl cheamă? — Barnovschie sau Barzovschie, nu mai știu bine - răspunse târgovețul. — Păi ăsta n-a mai fost domn o dată? - întrebă moșneagul. — A fost, da’ l-au mazilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
duzină de capre și cămile. Sărăcia poate fi mult mai dezolantă când o compari cu bogăția; în seara aceea, văzând cum francezii scoteau din minunatul lor automobil cutii peste cutii cu produse exotice, admirând luxul hainelor și încălțărilor lor și minunându-se în fața risipei pe care o făceau, ajunse la concluzia că viața lor era într-adevăr sărăcăcioasă. Dar ce putea să facă? Unde să meargă, chiar și în cazul în care lumea ar fi uitat de familia Sayah și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Făcut anume pentru el, cu poza mea alături de a lui. Fotografii au venit luni de zile la noi. Au expus, au retușat și au fost dați afară, întinzând coarda până la perfecțiune. În cele din urmă, pașaportul a fost gata, era minunat, legat pe jumătate în piele, numai bun ca le să se umple de mândrie, ori de câte ori îl simțea în buzunarul interior din dreptul inimii. Și așa, în timp ce ruinele erau curățate și cadavrele arse, noi ne-am dus pe litoralul inamic. „Călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
înțeles bine, în felul ei, și cu mine, cât a mai trăit. În acest context a și venit moartea să o ia. I-a eliberat sufletul de trupul uriaș în somn, iar la înmormântare n-a plâns nimeni, numai se minunau cu toții cât de mulți au venit. Cioclii au asudat din greu și, în afară de ei, aproape toată lumea a râs văzând un sicriu atât de mare. Doar mai târziu au început să amuțească când venea vorba de ea. Ceea ce se întâmpla tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
femeie mai în vârstă a început să plângă în barcă. Iar noi ne-am speriat că asta o să ne creeze probleme, reclamații, agitație, clienți mai puțini, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine, fiind că fotografia a fost minunată, le-a plăcut tuturor, pentru că era într-adevăr de parcă duduia ar fi vâslit. — E ceva fantastic, ce să zic, și pentru asta vă iert, domnule artist - a spus ea după-amiază, când a văzut mica minunăție. Știți, eu sunt o realistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
voia să se spele de el. Era mulțumit și așa. Imaginează-ți-l ca pe o pasăre albă, cu pene rare, un uliu, dar unul care nu vânează niciodată. Un uliu pasiv. Care trăiește făcând cercuri pe cer, păzind norii, minunându-se de ei, uitându-se cu ochi de uliu, dar fără să se vadă decât un pic. Era un om bun, dar foarte bogat, și făcea eforturi mari să-și coreleze cele două calități, totuși, în afară de noi, nu-l suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ridicat mâinile în aer, semn ca oamenii să se așeze și să se liniștească. A durat o vreme până a încetat forfoteala, așa că a așteptat. Când a reînceput să vorbească, expresia feței i s-a schimbat și întristat. — A fost minunat să mă aflu în acest oraș însoțit de Bobbie Lee, prieteni. Foarte mulți dintre voi ne-ați invitat să ne ospătăm în casele voastre. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, prieteni! Fie ca raiul să vegheze asupra voastră, creștini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cortul. — „Lasă-mă să mă ascund în tine...“ — O, ce noapte glorioasă pentru El! Ce înfrângere în fața diavolului, prieteni. Îi văd venind, tineri și bătrâni. Le văd privirea pasionată în ochi. O, de ce nu vă alăturați lor? N-ar fi minunat să avem aici, pe scenă, o mulțime mare ca o mărturie a măreției Sale? S-au auzit iarăși alte scaune scârțâind și pași pe culoar. Unii dintre cei care s-au ridicat plângeau din mers. Haideți să mai cântăm o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
începutul școlii. Pe la șapte, așa, mama și cu mine eram gata, stăteam pe verandă și o așteptam pe tanti Mae. Mama purta una dintre rochiile ei bune, iar eu eram îmbrăcat în costumul meu frumos de gabardină. Era o seară minunată pentru petrecere, caldă și senină. Nu bătea decât un pic vântul, dar plăcut. Îmi doream să aibă punci și sendvișuri cu cojile tăiate. Nu mâncaserăm nimic de seară fiindcă trebuia să mâncăm acolo. N-a trecut mult timp și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
jos cu Baby, pentru un moment. Apoi a făcut o moacă bosumflată și falsă ce o făcea să semene cu o vrăjitoare și mi-am amintit ce coșmar era. —Ei bine, a spus trimițându-mi bezele cu entuziasm, a fost minunat să vorbesc cu tine, dragă. Ținem legătura. S-a îndreptat spre hol, făcând cu mâna înspre diverși oameni îsau „contacte“ cum îi numește ea), într-o manieră de prințesă cu aere, de la sublima înălțime a platformei pantofilor ei. Unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
l-am băut aproape pe tot. Mi-am adus aminte că uitasem de lichiorul de coacăze, dar părea să nu mai conteze; mă simțeam deja mai bine - ca și cum aș fi primit o palmă, una amicală. Nu crezi că a fost minunată? am întrebat. — Am vorbit prea puțin cu ea. Dar te-am văzut... — A, îi spuneam despre conferința mea de săptămâna viitoare, a zis Tom agitând o mână nesigură. Ți-am zis despre conferința mea de la Clubul de Poezie? O să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de pe listă. Râzând încă, s-a dus în bucătărie și s-a întors cu o cutie de pișcoturi. — Foarte indecent, recunosc, a spus ea desfăcând cutia la un capăt. Dar a fost tare amuzant. Vrei unul? Nu încetez să mă minunez cum între două femei se poate crea o legătură după ce ronțăie împreună câțiva biscuiți. După trei pișcoturi de fiecare, sporovăiam de parcă eram cele mai bune prietene. Deci, a spus Shelley, debordând de energie, vrem să dăm de această femeie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de partea birocratică. Și evident că avem nevoie de cineva la biroul de recepție. Judy face asta numai când e absolută nevoie - detestă să vorbească cu orice Tom, Dick sau Harry care ar putea veni aici. Părea întristată. —Lee era minunată la așa ceva, bineînțeles. Avea mereu răbdare și nu-și pierdea calmul niciodată. Am fost atât de norocoase să o avem aici. Nu-mi vine să cred că nu mai este. Shelley oftă din greu. —îmi pare atât de rău, Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ești absolut sigură... Oh, sunt atât de mulțumită. E perfect. Ești genul de persoană pe care o caut oricum- îmi place să angajez artiști tineri, iar tu arăți și bine, ceea ce e întotdeauna un atu, ca să fiu sinceră. Ar fi minunat ca o prietenă a lui Lee să lucreze aici - și poți să o vânezi pe iubita aceea misterioasă a lui Lee în același timp. Ce distractiv. Dar dacă este o clientă, Sam, a adăugat ea, cu un ton prefăcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la fel de liniștit ca un cimitir, o liniște apăsătoare, și oricum îmi bâzâiau urechile, ca să compenseze. Ne pierduserăm de cuplul care venise cu noi, dar Tim, proaspăt ca un nou-născut, supraveghea un Phil adormit și o Baby terminată. Aerul rece era minunat. Cădea ploaia, o burniță răcoritoare. Nu-mi făceam griji; eram deja fleașcă de la transpirație. Ne-am îndreptat spre galerie, unde ne lăsaserăm mașinile. Baby făcuse abuz de substanțe toată noaptea, la toaletă cu Gabby, și era de departe în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
săptămână, cu ajutorul bănuților pe care reușise să-i economisească, Mircea Cârpenișteanu se reprofilă, deschizându-și o brutărie. Iar afacerea părea să meargă chiar bine, deși fostul scriitor începuse singur. Nici nu-i stătea rău, găsea el, așa cum fabrica micile produse minunate de panificație, covrigei și alte minunății gastronomice. Situație din care marele Mircea trase următoarea învățătură: se mințise crezând că nu poate face altceva decât să scrie. Putea foarte bine, iar viața i-o arăta acum cu vârf și îndesat. Mircea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
verzuie, Burkeviț se tot căuta prin buzunare cu mâini tremurânde. Dar nu-și găsea batista. - Scumpule, puteai să-ți ții pentru tine stridiile, observă Iag, doamne ferește, mai trebuie să și mâncăm pe ziua de astăzi. - Aașșa o coincidență, se minună Takadjiev. Clasa întreagă se prăpădea de râs, în timp ce Burkeviț, pierdut și jalnic, ieși în fugă din clasă. Volkman urla, bătând cu creionul în catedră - Reeuhe! Dar, în vacarmul general, nu se auzea decât primul sunet, care aducea cu un mârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
parte Iag. Înțelege, n-a fost vorba despre un comentariu al talmudului, deci n-ai de ce te agita. Și, așteptând ca Stein să se ducă jignit spre banca sa, Iag se adresă în șoaptă grupului agitat de lângă geam. — Să te minunezi, nu alta, cum îi adoră ovreiașii noștri pe preoți! Doamne ferește să te atingi de un papă, că toți evreii se răscoală! — Ce coincidență! clătină din cap Takadjiev, dar nimeni nu râse. În grup se discuta aprins. Nimeni nu apuca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-a întâmplat o nenorocire, că am rămas fără acoperiș, iar Iag, agitat ca orice om care pleacă în călătorie, exclamă distrat că asta-i minunat și că Dumnezeu însuși a hotărât ca eu să mă mut neîntârziat în camera lui. Apucându-mă strâns de mână, mă târî în casă; pe drum, îi spuse mormăit subretei care tocmai scotea din casă geanta de voiaj că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]