KorAP: Find »[drukola/base=miocard & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...54 >

1,339 matches

Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575

de cardioplegie rece pe cateterul aortic în volum de 1-2 litri (de obicei soluție Celsior rece, cristaloidă, după protocolul echipei de transplantare). Imediat după oprirea cordului, se secționează vene pulmonare pentru desăvârșirea decomprimării cordului, element esențial pentru protecția adecvată a miocardului în vederea transplantării. Se secționează VCS între ligaturile aplicate, se secționează Ao asc. distal înaintea trunchiului arterial brahiocefalic și AP înainte de bifurcație. Se secționează venele pulmonare drepte și stângi la intrarea în AS. Se completează secționarea VCI și se disecă țesutul

Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
treilea sac de plastic steril, de protecție și acesta în recipientul frigorific de transport. Cu datele D atașate, recipientul de transport se însoțește spre mijlocul de transport aerian sau auto pentru deplasarea rapidă spre centrul de transplant. CONSERVAREA CORDULUI Protecția miocardului pe timpul perioadei de ischemie, între momentul prelevării cordului și momentul reimplantării la R se efectuează cu ajutorul cardioplegiei, soluție cristaloidă rece, care realizează decuplarea electromecanică, hipotermia și alte efecte stabilizatoare de membrană sau metabolice. Soluția Celsior este disponibilă comercial și realizează

Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
Corola-publishinghouse/Science/92089_a_92584

renală, boli pulmonare, tulburări hematologice. Examinări recomandate: EKG, analize biochimice, radiografie toracică. Abordări specifice pentru unele afecțiuni: A. Cardiopatie coronariană - Pacienți cu cardiopatie coronariană confirmată - Pacienți cu risc major de cardiopatie coronariană La pacienții coronarieni trebuie precizate: 1. Cantitatea de miocard la risc 2. Pragul de ischemie (efortul necesar la test pentru a produce ischemie ) 3. Funcția ventriculară stângă 4. Dacă pacientul are medicația optimă necesară. B. Hipertensiune arterială (HTA) Pentru stadiul 3 de HTA (TA sistolică >180 mmHg și diastolică

Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92089_a_92584]
Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576

asistării și au decedat în urma unor complicații asociate direct sau indirect cu aceasta (infecții, accidente vasculare, sângerare) [1,2]. Toate aceste complicații s-au datorat imperfecțiunii interfeței sânge - material plastic artificial. FIZIOLOGIA DISPOZITIVELOR DE ASISTARE VENTRICULARĂ O leziune acută a miocardului sau insuficiența cardiacă congestivă cronică determină o golire ineficientă a ventriculului stâng, devenit insuficient, în timpul sistolei. Scăderea debitului cardiac determină scăderea presiunii de perfuzie sistemică și creșterea presiunii end-diastolice în ventriculul stâng. Această creștere împiedică umplerea atrială stângă și provoacă

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
funcționării organelor vitale. Folosirea unui dispozitiv de asistare ventriculară (VAD) reduce presarcina, scade tensiunea parietală miocardică și consumul de oxigen. Presiunea end-diastolică în ventriculul stâng scade, stresul miocardic diminuă și pe termen lung este posibil ca unele modificări morfologice ale miocardului să diminue, iar rezoluția miocitolizei să fie posibilă. Aceste descoperiri au condus la ideea că VAD pot fi folosite ca terapie în cazuri selecționate de cardiomiopatie dilatativă și ulterior să fie explantate evitându-se astfel transplantul cardiac - „bridge to recovery

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
constau în: dimensiuni reduse, pot fi folosite la pacienți cu suprafața corporeală mai mică de 1,5 m2, sunt relativ simple, cu puține componente mobile, au consum mic de energie, iar după obținerea unei recuperări chiar și minime a contractilității miocardului pot deveni pulsatile prin ejectia sângelui din ventriculul stâng în aortă. Dezavantajele au fost evidente de la începuturile utilizării lor, respectiv: hemoliza, efectele fluxului continuu pe o perioadă mai lungă asupra organismului, trombogenitatea și necesarul de anticoagulare cronică. Fluxul maxim care

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ANTONIA IONESCU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92081_a_92576]
Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583

Capitolul 26 BOLILE PERICARDULUI PERICARDITELE DEFINIȚIE Pericardita este reprezentată de inflamația pericardului cu apariția edemului, a depunerii de fibrină și posibilitatea apariției unui exudat. Evoluția poate fi spre fibroză și depuneri calcare ce pătrund în miocard. PERICARDUL a. Pericardul parietal conține fibre de colagen, fibre elastice, celule mezoteliale (seroase). Este lipsit de vase sanguine și sărac în vase limfatice. Fibrele elastice permit o extindere limitată a pericardului fibros în caz de acumulare de lichid în cavitatea

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
elastice, celule mezoteliale (seroase). Este lipsit de vase sanguine și sărac în vase limfatice. Fibrele elastice permit o extindere limitată a pericardului fibros în caz de acumulare de lichid în cavitatea pericardică; b. Pericardul visceral acoperă suprafața inimii aderând la miocard. FUNCȚIILE PERICARDULUI 1. Mecanică - limitează dilatația inimii, - menține debitul cardiac față de variațiile frecvenței cardiace, - asigură o cavitate închisă, 2. Funcția de membrană - asigură protecția inimii, 3. Funcția ligamentară - de menținere a poziției inimii. Fiziologic, cavitatea pericardică conține 20-50 ml de

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
peste 10 mmHg; 3. Creșterea presiunii telediastolice în ventriculul drept; 4. Fracția de ejecție a ventriculului stâng trebuie să fie sub 40%. TRATAMENTUL PERICARDITEI CONSTRICTIVE - PERICARDECTOMIA Constă în intervenția chirurgicală care urmărește excizia pericardului fibros și a epicardului până în zona miocardului contractil (uneori extrem de greu de realizat). O atentă monitorizare perioperatorie, anestezie generală cu IOT, adaptată condițiilor hemodinamice și particularităților cazului, cu măsuri de menținerea a principalelor echilibre Intervenția se face prin sternotomie mediană cu excizia pericardului, anterior de nervii frenici

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
indicat. Deschiderea depărtătorului sternal se va face progresiv pentru a nu determina efracții miocardice. Este de preferat să se inițieze disecția - pericardectomia într-o zonă ușor decolabilă. Există o secvențialitate de eliberare a cavităților cardiace. Zonele calcare adânc penetrante în miocard pot fi lăsate pe loc pentru a evita soluții de continuitate ale miocardului sau a vaselor coronare. Vor fi eliberate orificiile de vărsare a venelor cave. Se va evita lezarea nervilor frenici [14]. Cazurile foarte dificile tehnic pot fi rezolvate

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
miocardice. Este de preferat să se inițieze disecția - pericardectomia într-o zonă ușor decolabilă. Există o secvențialitate de eliberare a cavităților cardiace. Zonele calcare adânc penetrante în miocard pot fi lăsate pe loc pentru a evita soluții de continuitate ale miocardului sau a vaselor coronare. Vor fi eliberate orificiile de vărsare a venelor cave. Se va evita lezarea nervilor frenici [14]. Cazurile foarte dificile tehnic pot fi rezolvate în siguranță sub circulație extracorporeală (acceptând inconvenientul heparinării pacientului). Eliberarea aortei și a

Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577

atinge costuri importante. S-au mai luat în discuție diversele variante de inimi artificiale, dar deocamdată utilizarea acestora pe scară largă nu este posibilă. Dispozitivele de asistare mecanică sunt utile doar ca punte către transplantul cardiac. Terapia genetică pentru reformarea miocardului sau pentru neo-angiogeneză, nu are beneficiu clinic iminent [2, 3, 5]. Alte variante non-medicamentoase ar putea fi atrăgătoare. Tulburările de conducere frecvent întâlnite la pacienții cu insuficiență cardiacă a adus în prim plan un alt aspect: dissincronismul contractil cardiac și

Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
intraventriculară (disisncronism mecanic). Prezența blocului major de ramură stângă înseamnă că fibrele acestuia nu conduc impulsul electric. Rezultatul este că impulsul va ajunge inițial la nivelul ventriculului drept, pe calea ramului drept, care este permeabil, după care va trece prin miocard („din aproape în aproape”), mai lent decât pe căile consacrate ale sistemului excito-conductor, până la nivelul ventriculului stâng (fig. 20.2). Astfel, ventriculul drept se va contracta înaintea celui stâng, rezultând ceea ce poartă numele de dissincronism interventricular. Valva aortică se deschide

Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
contracției, care ar fi trebuit să fie ejectarea sângelui în aortă), această contracție septală nu poate închide mitrala, dar contribuie la întinderea peretelui lateral al ventriculului stâng, la care impulsul contractil nu a ajuns încă, întrucât viteza de deplasare prin miocard este mai lentă decât cea prin sistemul excito-conductor (fig. 20.3). În a doua fază a sistolei, desfășurată de data aceasta la un nivel presional crescut, are loc în sfârșit contracția peretelui lateral al ventriculului stâng, care a primit abia

Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
de sânge care este „pasat” între pereții ventriculului stâng, în loc să fie ejectat în aortă [3-6]. Consecințele sunt reducerea ejecției cardiace și consumul ineficient de energie la nivelul unui cord cu rezerve energetice și așa limitate. În plus, întinderea tardivă a miocardului septal poate avea ca urmare inomogenitatea repolarizării și generarea de aritmii, iar o contracție neomogenă are ca rezultat și alterarea relaxării musculare, contribuind la disfuncția diastolică. O privire de ansamblu asupra urmărilor prezenței blocului de ramură stîngă ar arăta următoarele

Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
favoriza disecția acestuia. Disecția poate fi și urmarea distensiei accidentale a balonului într-o venă de dimensiuni inadecvate (un ram al unei vene principale). În circa 20% din cazuri poate apare o extravazare a substanței de contrast către pericard sau miocard, cauzând o imagine persistentă 24-48 de ore dar fără consecințe clinice [8,13]. Este preferabil un agent de contrast noninonic, iar pentru a minimaliza efectele secundare asupra rinichiului (vorbim de pacienți care sunt în stadii avansate de insuficiență cardiacă) preferăm

Tratat de chirurgie vol. VII by SORIN MICU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92082_a_92577]
Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568

Capitolul 11 CARDIOMIOPATIA HIPERTROFICĂ OBSTRUCTIVĂ INTRODUCERE Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) reprezintă o entitate morfopatologică și clinică controversată, ce face parte din grupul extrem de heterogen al bolilor care implică miocardul. De la prima folosire a cuvântului „cardiomiopatie” care datează de la mijlocul secolului trecut au existat numeroase clasificări și confuzii - oferite de literatura medicală de specialitate. Cu timpul însă, pe măsura înțelegerii fenomenelor la nivel molecular, precum și a dezvoltării cercetării în domeniul

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
domeniul geneticii, s-au conturat treptat câteva entități alături de care face parte și CMH. Astfel, în 2006, Societatea Americană de Cardiologie, aduce noi definiții și clasificări privind cardiomiopatiile. Acestea, în accepțiunea Maron et al., reprezintă un grup de boli ale miocardului asociate cu disfuncții mecanice și/sau electrice și care duc, de obicei, la hipertrofie sau dilatare ventriculară și care se datorează unor cauze variate - cel mai frecvent genetice. Cardiomiopatiile pot afecta exclusiv cordul sau pot face parte din tabloul clinic

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
împărțirea clasică în CMH, CMD, CMR, displazia aritmogenă de ventricul drept și cardiomiopatii neclasificabile - care fiecare la rândul lor pot fi familiale/ genetice sau nonfamiliale/nongenetice. Definiția propusă de ei pentru cardiomiopatii este reprezentată de anomalii structurale și funcționale ale miocardului - în absența bolii coronariene, hipertensiunii arteriale, bolilor valvulare sau congenitale [2]. În ceea ce privește definiția CMH s-a ajuns la un consens de ambele părți ale globului: este o boală genetică cu transmitere autosomal dominantă, reprezentată de hipertrofia fără dilatare a ventriculului

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
Chiar și la pacienții asimptomatici, cu sau fără gradient intraventricular, cea care este în principal afectată în cadrul CMH este funcția diastolică. De cele mai multe ori, disfuncția relaxării este răspunzatoare pentru apariția primelor simptome de insuficiență cardiacă. Toate modificările structurale din arhitectura miocardului (hipertrofie, fibroză) duc invariabil la rigidizarea pereților ventriculari, urmată de alterarea relaxării (în special prin prelungirea fazei inițiale, rapide) astfel încât umplerea diastolică ventriculară se face la acești pacienți în special pe seama contracției atriale. MANIFESTĂRI CLINICE Simptomatologia pacienților cu CMH poate

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
complementare de vizualizare a hipertrofiei pereților, precum și a zonelor cu deficit de captare care sugerează fibroza miocardică ce caracterizează evoluția pacienților cu CMH. Rezonanța magnetică nucleară (RMN) reprezintă o investigație de mare finețe ce poate ilustra atât morfologia și textura miocardului alături de quantificarea volumelor ventriculare, a funcției ventriculare globale și regionale. Administrarea de gadolinium a permis în contextul acestor pacienți punerea în evidență a zonelor fibrotice, cicatriceale, precum și a perfuziei miocardice regionale. Tot prin RMN se pot vizualiza jeturile de insuficiență

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
descendente anterioare (ateroscleroză) [16]. Tratamentul considerat standardul de aur al CMH, este reprezentat însă de miomectomie. Apărută în 1960 sub denumirea de operația Morrow, intervenția constă actualmente, după experiența Clinicii Mayo din SUA, în rezecția unei porțiuni dreptunghiulare verticale de miocard, din grosimea SIV, de la 1 cm sub valva aortică până sub nivelul de contact al valvulei anterioare mitrale cu SIV și sediul sau nivelul obstrucției [20]. Ulterior, încurajați de rezultatele obținute, mai multe echipe de chirurgi s-au aventurat în

Tratat de chirurgie vol. VII by ŞERBAN BRĂDIŞTEANU, ALEXANDRINA TATU CHIŢOIU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92073_a_92568]
Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590

între aortă și vena cavă superioară), corpii străini intracardiaci, ce necesită tratament chirurgical specializat. Corpii străini intracardiaci simptomatici, precum și cei asimptomatici, dar asociați factori de risc, trebuie înlăturați chirurgical, pe când cei asimptomatici depistați ulterior traumatismului și care sunt fixați de miocard sau pericard pot fi tratați conservator (Dato, 2002) [3]. Pseudoanevrismul aortic se mai numește fals anevrism, deoarece se rup intima și media, iar adventicea este intactă, punga fiind formată din țesut conjunctiv. Poate crește rapid sau lent. Semnul de alarmă

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
Corola-publishinghouse/Science/92090_a_92585

dobândite. Principala activitate din domeniul chirurgiei cardiovasculare se realizează prin intermediul procedeelor chirurgicale devenite clasice între care: - Circulația extracorporeală, - Stopul cardiac și protecția miocardică, - Corectarea leziunilor valvulare cardiace prin procedee conservative sau înlocuiri valvulare, - Corectarea defectelor cardiace congenitale, - Revascularizarea chirurgicală a miocardului - by-pass-ul aorto-coronarian, - Chirurgia mini-invazivă și endoscopică, - Procedee de asistare circulatorie și transplantarea cardiacă, - Chirurgia cardiacă robotică. Aceste procedee și multe altele sunt efectuate și aplicate de peste 4 000 de chirurgi cardiaci în întreaga lume, în peste 6 000 de centre

Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92090_a_92585]
Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464

mazăre uscată fiartă, cereale integrale, tărâțe, paste făinoase, orez sau fructe proaspete. 52.4.5. Evitarea consumului de alcool Alcoolul determină scăderea contractilității miocardice și duce la agravarea IC. Metaboliții alcoolului (acetaldehida și acetatul) au și efecte toxice directe asupra miocardului. Indiferent de etiologia IC, abstinența de la alcool are efecte benefice. 52.4.6. Evitarea excesului de cafea Cafeina antagonizează receptorii de adenozină și inhibă fosfodiesteraza. Ingestia acută determină creșterea nivelului de catecolamine și de renină și poate duce la creșterea

Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu (2015) [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]