2,913 matches
-
dăinuit și mai departe în creștinism. În terminologia sa romană, creștinismul nostru ne dovedește faptul că acesta nu este atât originar daco-roman, cât mai ales de sorginte misionară, consideră Pârvan, răspândit cu repeziciune, în scurtă vreme, la o epocă dată. Misionarii latini ai daco-romanilor veneau din sud, orientarea economică și culturală a Daciei romane a fost spre vest (sud-vest), Italia, Dalmația, Illyricum, iar nu spre est și sud-est, Constantinopolul, de pildă, s-a impus după prima jumătate a secolului al IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cuvântul biserică, din lat. basilica acest cuvânt s-a născut ca termen creștin la începutul secolului al IV-lea, cu înțelesul de lăcaș de cult. De unde vine în limba română cuvântul basilica, în forma latină ? Răspunsul: la daco-romanii din stânga Dunării, misionarii latini veniți din sud au introdus noul cuvânt basilica. Aceasta s-a întâmplat în secolul al IV-lea, după anul 350. Populația de limbă latină la care s-a încetățenit termenul basilica se numea pe ea însăși cu numele de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Philippos și Zoticos, descoperiți într-o basilică din Niculițel (jud. Tulcea). Unii presupun că au pătimit în cetatea învecinată de la Noviodunum, în timpul lui Diocletian sau Liciniu, într-o zi de 4 iunie. Alții îi consideră pe cei patru ca fiind "misionari" în părțile Buzăului, unde au suferit martiriul în timpul persecuției lui Athanarich, apoi trupurile lor au fost duse dincolo de Dunăre și înmormântate la Niculițel. Sub cripta bisericii din Niculițel, ce adăpostea pe cei patru, s-au descoperit resturi dintr-un mormânt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
speculație a teologilor (N. Zugravu). Bisericile aflate sunt puține din cauza insecurității din zonă. Tocmai acum limba română a conservat termenul ce desemna clădirea (lăcașul de cult) creștină, basilica (biserică)-termenul s-a născut în nordul Dunării, "a fost adus de misionari din sudul fluviului"(Pârvan). La Biertan (jud. Sibiu) s-a aflat o tăbliță votivă cu inscripția "Ego Zenovius votum posui"-o ofrandă (donariu), apoi fibula-inel de la Micia (Vețel-jud. Hunedoara) cu inscripția "Quartine vivas". Ca o concluzie generală, creștinarea monumentelor funerare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ecleziastică: "piscup" (episcopus) și "preut" (presbyter) o dovadă că în așezările daco-romane funcționau elementele fundamentale ale ierarhiei bisericești. Pe de altă parte, secolul al IV-lea a fost epoca de aur a chorepiscopilor, episcopi itineranți de țară (sate) și periodeuți (misionari). Statutul politic și canonic al teritoriilor din nordul Dunării, nucleele creștine daco-romane, de pildă, cele de la Sucidava, Slăveni, Romula, depindeau de scaunele episcopale de pe malul drept dunărean, Oescus, Ratiaria, Aquae, Viminacium. Deși lipsesc obiectele creștine, adepți ai religiei noi se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
gest politic al Imperiului la nord de Dunăre, la mijlocul secolului al IV-lea, aceasta este și o dovadă că pe malul stâng se închegaseră comunități creștine. Împăratul Valens (364-378) a urmat exemplul celor doi împărați, el a trimis episcopi și misionari printre goți (arieni). În concluzie, creștinarea devenise garantul fidelității față de Roma.28 Răspândirea creștinismului în regiunile extra-carpatice consolida legăturile dintre comunitățile nord-dunărene și cele din sudul fluviului, acestea fiind favorizate și de extinderea jurisdicției arhiepiscopiei de Constantinopol, la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor se aflau probabil și soldați creștini, care au încercat să răspândească credința și printre locuitorii din apropierea castrelor romane. Pe lângă soldați, au putut să se afle și negustori creștini care-și etalau mărfurile în acele canabae din preajma castrelor, ca și misionari veniți aici din Scythia Minor. În plus, trebuie să avem în vedere și o serie de obiecte paleocreștine puse în evidență de investigațiile arheologice: chiar la Barboși s-au aflat două cruci de sidef, o amforă cu literele inițiale XP
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întruchipau ordinea imperială ca și viața locală, deoarece episcopul era omul locului ales de credincioși și apărătorul locuitorilor din dioceza sa. Viața romană la Dunăre era puternică și înfloritoare, episcopatele numeroase o dovedesc.34 Răspândirea creștinismului printre barbari este opera misionarilor, astfel, Sf. Niceta de Remesiana a contribuit la creștinarea bessilor traci. După apariția ereziei ariene, populația latină, ca și romanitatea răsăriteană, au rămas fidele ortodoxiei Bisericii universale. Episcopatele latine s-au menținut și în vremea stăpânirii hunilor, acestea au apărat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu o amforă ce poartă inscripția (greacă): "A lui Luconohu, fiul lui Licatiu, prezbiter", cel mai vechi nume de preot din nordul Dunării. Creștinismul daco-roman s-a născut ca o continuare firească a celui latin din sudul Dunării. Au existat misionari trimiși în părțile barbarilor din nordul Dunării (Sciția), V. Pârvan îl considera pe episcopul Niceta de Remesiana (336-414), apostol al românilor. Este adevărat că poetul Paulin de Nola vorbește despre influența lui Niceta asupra teritoriilor din nordul Dunării și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
influența lui Niceta asupra teritoriilor din nordul Dunării și a populațiilor din zonă, dar rolul său în creștinarea românilor a fost mult exagerat și, în plus, nu știm dacă el a predicat efectiv în stânga fluviului. Au fost, într-adevăr, trimiși misionari, precum Audius din Mesopotamia, eretic, exilat de împăratul Constantin, care a înființat o comunitate creștină și mănăstiri pentru goții din nordul Dunării, Eutyches, grec, predicator la goții din aceste părți, iar Ioan Gură de Aur a trimis și el misionari
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
misionari, precum Audius din Mesopotamia, eretic, exilat de împăratul Constantin, care a înființat o comunitate creștină și mănăstiri pentru goții din nordul Dunării, Eutyches, grec, predicator la goții din aceste părți, iar Ioan Gură de Aur a trimis și el misionari aici. Însă toți acești misionari erau greci, trimiși la goți (barbari) alogeni, dar creștinismul daco-roman a fost latin, deci, misionarii din sudul Dunării nu s-au aflat la temelia creștinismului nostru.35 Creștinismul românesc poartă pecete latină, nu greacă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
eretic, exilat de împăratul Constantin, care a înființat o comunitate creștină și mănăstiri pentru goții din nordul Dunării, Eutyches, grec, predicator la goții din aceste părți, iar Ioan Gură de Aur a trimis și el misionari aici. Însă toți acești misionari erau greci, trimiși la goți (barbari) alogeni, dar creștinismul daco-roman a fost latin, deci, misionarii din sudul Dunării nu s-au aflat la temelia creștinismului nostru.35 Creștinismul românesc poartă pecete latină, nu greacă, nu altă origine, și aceasta a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din nordul Dunării, Eutyches, grec, predicator la goții din aceste părți, iar Ioan Gură de Aur a trimis și el misionari aici. Însă toți acești misionari erau greci, trimiși la goți (barbari) alogeni, dar creștinismul daco-roman a fost latin, deci, misionarii din sudul Dunării nu s-au aflat la temelia creștinismului nostru.35 Creștinismul românesc poartă pecete latină, nu greacă, nu altă origine, și aceasta a influențat credința populațiilor alogene din zona Dunării. Știm că după părăsirea Daciei (vezi mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
masivă de populație latină din sud în nordul Dunării, în câmpia Munteniei, în sudul Moldovei și în podișul Transilvaniei, care s-a suprapus vechii populații daco-romane aflată aici între 106-275. Subliniem că originea creștinismului românesc nu se află în opera misionarilor veniți din Imperiu, ci în unitatea economică și cultural-religioasă între nordul și sudul Dunării, cât și în migrația creștinilor din Illyricum în Dacia, în secolele IV-VI, ceea ce a consolidat creștinismul local. Creștinismul autohton, cel anterior feudalismului adus de slavi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-i îmblânzească prin daruri și ospețe. La rândul lor, hunii îl respectau ca pe un "zeu al romanilor". Teotim a încercat chiar să facă misionarism printre huni, fiind ajutat de Sf. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, care a trimis misionari la "nomazii de la Istru". Trebuie să subliniem că Teotim a fost un prieten devotat al marelui părinte al Bisericii. În două rânduri, el a fost la Constantinopol, în 400 și 403, luând apărarea Sf. Ioan împotriva acuzațiilor infame ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
luați de huni și toleranța față de ei în "mediul barbar" din nordul Dunării au fost căi de menținere a legăturilor între oamenii creștinătății dunărene și de ascensiune a noii religii. Mai ales captivii luați din sud au fost adevărați "apostoli" (misionari) în nordul Dunării. Dar, pe de altă parte, invazia și constituirea confederației hunice au avut drept rezultat un aport de păgânism barbar, de origine mongolă, germană și iraniană, în spațiul carpato-dunărean, aceasta este atmosfera religioasă în care a evoluat creștinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că aceste credințe relative la Zalmoxis și cultul său au fost absorbite și radical transformate de creștinism. Un complex religios centrat pe speranța de a obține nemurirea, având ca model un zeu de structură misterică, nu putea fi ignorat de misionarii creștini. Toate aspectele religiei lui Zalmoxis-escatologie, inițiere, pitagorism, ascetism, erudiție mistericăîncurajau apropierea de creștinism. Cea mai bună și mai simplă explicație a dispariției lui Zalmoxis și a cultului său ar trebui căutată în creștinarea precoce a Daciei! Însă, din nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
factură populară certă, s-a răspândit treptat de la o comunitate la alta, din om în om, prin preoți ori predicatori locali, rămași anonimi. Impulsul și potențarea creștinismului au venit direct din sudul Dunării, prin contactul cu populația creștină și prin misionari ai episcopiilor sud-dunărene. Mai ales Oltenia și Banatul, alipite la Imperiu sub Constantin și Justinian, au constituit zone puternice de impuls și sprijin pentru creștinii din nordul Dunării. Creștinismul românesc nu poate fi asociat cu numele unui mare misionar sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin misionari ai episcopiilor sud-dunărene. Mai ales Oltenia și Banatul, alipite la Imperiu sub Constantin și Justinian, au constituit zone puternice de impuls și sprijin pentru creștinii din nordul Dunării. Creștinismul românesc nu poate fi asociat cu numele unui mare misionar sau predicator, care să fi contribuit la convertirea generală a locuitorilor din zona Dunării de Jos. Unii istorici au susținut că Niceta din Remesiana (367-420), episcop din Dacia Mediteranea, a fost un "apostol" al daco-romanilor, cu activitate misionară și păstorească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinismului românesc (biserică, sărbătoare) s-au născut pe malul stâng (nordic), iar alte cuvinte (duminică, Crăciun, Cincizecime, a cumineca) ne duc la fixarea datei creștinării noastre în anii 375-450. Apoi, din contrastul dintre creștinismul urban și cel rural, rezultă caracterul misionar al începuturilor creștinismului românesc-episcopi și preoți din orașele provinciei Illyricum au înfăptuit, în secolele IV-V, creștinarea în masă a strămoșilor noștri. Misionarii latini ai daco-romanilor veneau din sud, deoarece orientarea Daciei romane a fost spre vest și sud-vest, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
datei creștinării noastre în anii 375-450. Apoi, din contrastul dintre creștinismul urban și cel rural, rezultă caracterul misionar al începuturilor creștinismului românesc-episcopi și preoți din orașele provinciei Illyricum au înfăptuit, în secolele IV-V, creștinarea în masă a strămoșilor noștri. Misionarii latini ai daco-romanilor veneau din sud, deoarece orientarea Daciei romane a fost spre vest și sud-vest, adică spre Italia, Dalmația. Illyricum. Predicatorii creștinismului ne-au venit din Illyricul latin și din Moesia Superioară cu multele ei episcopate plantate la Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dintre populația acestor teritorii și lumea romană. 14 Una din cauzele importante care au dus la creștinarea goților și altor popoare din regiunile stăpânite de ei a fost prezența în număr mare a captivilor romani, mulți dintre ei creștini și misionari ai noii religii. Fenomenul acesta al creștinării din secolele III-IV d. H. a fost amplu și a evoluat rapid, dovadă apariția lui Wulfila, misionar renumit al religiei creștine printre goții de la nordul Dunării de Jos, ajuns episcop, în 341. Wulfila
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de ei a fost prezența în număr mare a captivilor romani, mulți dintre ei creștini și misionari ai noii religii. Fenomenul acesta al creștinării din secolele III-IV d. H. a fost amplu și a evoluat rapid, dovadă apariția lui Wulfila, misionar renumit al religiei creștine printre goții de la nordul Dunării de Jos, ajuns episcop, în 341. Wulfila se stabilește, în 348, cu un grup de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează propovăduirea noii religii printre populațiile din nordul fluviului. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
goții de la nordul Dunării de Jos, ajuns episcop, în 341. Wulfila se stabilește, în 348, cu un grup de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează propovăduirea noii religii printre populațiile din nordul fluviului. Astfel, Sava Gotul este martirizat, ca misionar creștin, în 372, fiind înecat în râul Buzău, prin hotărârea aristocrației gotice păgâne. Convertirea la creștinism a goților și a altor populații din nordul Dunării este confirmată nu numai de surse scrise, dar și de descoperiri arheologice. În acest fel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
surse scrise, dar și de descoperiri arheologice. În acest fel, practica incinerării este treptat abandonată, iar inhumația este tot mai frecventă în necropolele descoperite. Convertirea la creștinism se generalizează și are loc la nivelul tuturor comunităților sătești, în acest sens, misionarii creștini au avut un rol covârșitor, veniți din sudul Dunării și fiind latini. Pacea din 332 d. H. dintre goți și romani deschide o perioadă de liniște și prosperitate la Dunărea de Jos, este și perioada când civilizația (cultura) de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]