5,723 matches
-
obligație universitară. Potrivit liberalului fugit din țară în 1946, monarhia se numără printre acele lucruri vechi care nu sunt defel vetuste, ci singura formă de organizare statală care conferă omului condiția unei demnități sociale. Monarhul este centrul națiunii și sursa mistică a unității ei, iar o conștiință națională nu poate fi durabilă decît în prezența unei familii regale care să reprezinte simbolul mariajului dintre masă și Dumnezeul în care ea crede. Departe de a fi o figură de decor și o
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
măsură. Nimic nu i se pare mai dăunător în privința degradării firii omenești decît republica. O societate fără monarh este un organism acefal, un vierme plat tîrîndu-se metameric acolo unde îl împinge istoria, căci simbolul regal, încărcătura lui afectivă, acea rădăcina mistică a autorității care face ca un rege să inspire altceva decît un președinte de republică, simbolul acela este liantul adevăratei coeziuni naționale. Acolo unde apare regele, în jurul lui se naște un cîmp de forță de natură irațională, și numai această
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
a lanțului face ca restaurarea (revenirea monarhiei în locul republicii) să fie fără efect. Așa cum un mort nu poate fi reînviat, nici principiul transcendent al monarhiei nu mai poate fi refăcut după instalarea republicii. Căci monarhia presupune o națiune ca organism mistic, în vreme ce republica presupune o societate ca mecanism rațional, în care totul poate fi raționalizat prin legi. Ce i se poate răspunde postum lui Fărcșanu? Că democrația împotriva căreia se ridica îm 1938 nu a existat și nu va exista niciodată
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
in, întinsă frumos pe șasiuri cu pene, sau din panouri de lemn casetate halucinant, și privirile ațintite hipnotic pe zenit. Adică a rămas bănățean și în ceea ce privește obstinația, tenacitatea aceea molcomă și definitivă, și în ceea ce înseamnă goana după absolut, captivitatea mistică în idealitate, oricum ar fi ea camuflată pentru privirea vulgară. Și iată cum a început un implacabil circuit al telefoanelor! Silviu Oravitzan sună și mă somează blajin să-i trimit textul, îmi prezintă argumente irefutabile în legătură cu necesitatea lui, îmi invocă
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
meditând. Numerologii atribuie numărului 11 puteri paranormale, care oferă un canal de comunicare cu subconștientul. Pentru alții, precum Solara, 11 reprezintă dualitatea dintre bine și rău în lume. Internetul a fost invadat și el de bloggeri care insistă asupra caracterului mistic al acestui număr, asociat în mod regulat cu catastrofe, potrivit acestora, precum atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din Statele Unite ale Americii. Unii dintre ei insistă asupra faptului că cele două turnuri gemene de la World Trade Center din New York aminteau
11/11/2011 - ziua așteptată cu sufletul la gură. Ce ar putea să se întâmple vineri () [Corola-journal/Journalistic/68351_a_69676]
-
din imperativele suprarealismului originar era arderea din temelii a bibliotecilor, una din culpele celui de azi constă în potolirea grăbită a incendiului de odinioară. Nu întâmplător, printre protagoniștii Adorei, se numără un pompier. Știe subconștientul ce știe: Era un pompier mistic cel puțin așa se spune/ el nu lupta cu flăcările el vorbea cu ele/ el nu stingea incendiile el le îmblânzea/ focul era prietenul lui din copilărie/ crescuseră împreună în penumbrele aceleiași fierării/ nu el nu stingea focul niciodată nu
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
incendii/ îl iubea foarte mult pe pompierul-îmblânzitor/ era un foc foarte sensibil/ era un foc capabil de cele mai înalte sentimente/ era un foc care și-ar fi dat viața pentru îmblânzitorul lui/ dar și pompierul îl iubea/ și pompierul mistic era topit după foc// Imaginați-vă un foc mare ca un animal preistoric/ așezându-se la picioarele unui pompier-îmblânzitor/ priviți focul dându-se de trei ori peste cap/ priviți-l transformându-se în mii de cuburi/ și pompierul își pune
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
mii de cuburi/ și pompierul își pune în geantă câteva bucăți de foc/ pe care i le dăruiește soției/ și soția lui se duce la bijutier cu acele cuburi/ din care își face inele coliere și cercei de foc// Pompierul mistic avea o soție într-adevăr elegantă." (pag. 29) Textul acesta, pe care l-am reprodus integral, se numără printre cele mai reușite din Adora. (Îl întrece net numai vasta desfășurare din Poemul incendiului orb, a cărui recuzită, totuși, amintește prea
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
gravisim, printr-o sentență demnă, notează Cioran, de Meister Eckart: "Adevărul care nu distruge creatura nu e adevăr". Un adevăr de-o natură ambiguă, deoarece, pe de-o parte, mixează antinomiile atitudinilor față de credință, potențînd "ispita ateismului la credincios, veleitățile mistice ale raționalistului", iar pe de alta, relativizează însăși suferința, care, ca o condiție sacrificială, părea a oferi temelia expiatoare a conceptului: "Să crezi că suferința are o valoare în sine sau că-l face pe om mai bun... Toate vorbele
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
încă una, și anume profunzimea, care nu este o coordonată a spațiului exterior, ci una a interiorității substanței. Artistul își cunoaște perfect materialul, îi știe spiritul și comportamentul, iar accentul pus pe dimensiunea lăuntrică a formelor, pe o anume dimensiune mistică a acestora, nu este o întîmplare sau un simplu citat al naturii substanței, ci o componentă voluntară a creației, asumată pe deplin și pregătită îndelung.
Patru ipostaze ale artei decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7580_a_8905]
-
notat că, dată fiind impuritatea creaturii, imaginea Creatorului pe care aceasta o poate dobîndi riscă a fi ea însăși impură. Dubiile, tribulațiile vieții curente, suferințele la care suntem inevitabil supuși au ca rezultat o știrbire a forței spirituale, împiedică starea mistică: "Cu sufletul înecat, cu plînsul nedezlegat, / cu mintea vraiște încerc să recitesc și / să păstrez, dar nimic nu se leagă. De ce această / împietrire, secare, poate stingere? Mă simt / nesigură în mulțime cum se simte orice ființă / prima și ultima dintr-
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
numele in-terzis. întrucât opera îi fusese și ea scoasă din biblioteci, mai ales tinerii nu știau aproape nimic despre el, în afara faptului că figurase printre colaboratorii revistei ortodoxiste "Gândirea", ceea ce însemna în epocă un oprobriu, și că era un poet... mistic, numai pentru că publicase un volum intitulat Poeme cu îngeri. A trebuit să înfrunte martiriul închisorilor comuniste și să moară, ca să intre din nou în atenția criticii, care descoperă în opera postumă un nou scriitor, fără exagerare, senzațional. După 1963, a
Un devotat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7544_a_8869]
-
ne oprim totuși la o semnificativă confesie a criticului privind o emisiune T.V. din 1977, în care, obligat, ca redactor, să elimine cuvinte "subversive", Dumnezeu, Doamne, a găsit un inteligent subterfugiu de regie spre a nu știrbi mesajul de esență mistică al scriitorului: "Pentru a nu ieși cu totul din universul religios voiculescian, actorii au fost sfătuiți, chiar și atunci când ar fi trebuit să se adreseze unul altuia, să privească spre cer. Astfel că destui telespectatori au înțeles sugestia, unii chiar
Un devotat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7544_a_8869]
-
ultima vreme, printr-o voință cu mii de ochi. Mâna lungă a show-man-ului pescuiește din când în când câte un ins din grămada imensă de oameni care se calcă în picioare, urcând unii peste alții, respirând încolăciți în marele și misticul drum spre vârful grămezii.Vasăzică, mâna dumnezeiască ia la întâmplare câte un specimen din marea și dramatica zvârcolire a lumii și-l așează în spatele sticlei luminoase. Uluit, omul zâmbește, la început este timid și-i fug toate gândurile. Apoi, primind
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
social-politice și filozofice, înțelegerea legilor obiective ale dezvoltării sociale, a proceselor și fenomenelor care au loc în natură și societate. Științele sociale trebuie să contribuie la formarea și dezvoltarea spiritului combativ al elevilor și studenților față de ideile și teoriile neștiințifice, mistice, față de orice influențe străine concepției comuniste despre lume și viața. Articolul 120 Cadrele didactice din domeniul științelor sociale au datoria să-și ridice necontenit nivelul de pregătire politico-ideologica, să asigure predarea acestor discipline în strînsă legătură cu realitățile social-politice, cu
LEGE nr. 28 din 21 decembrie 1978 legea educaţiei şi învăţămîntului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106519_a_107848]
-
cel rău de Cioran. O carte mare, copleșitoare, în ciuda faptului că e un volumaș. Acasă, studiez tehnica eseistică a lui Sperber din Zeit in der wir leben (Epoca în care trăim). De-ar putea fi unite calitățile celor doi! Forța mistică a speranței și dezamăgirii pe de o parte, analiza, limpezimea, aerul profesoral pe de alta. 23.2.1974, Paris. Green face o impresie de oarecare naivitate și alintare, dar are noblețe spirituală. Noblețea sa, spiritul de observație al lui Sperber
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Posibilitatea lui de a trăi. Viața e importantă, scrisul nu. Iubește limba pur și simplu, de aceea scrie, ceea ce i se pare inconsecvent. În general, la bătrânețe te deteriorezi, odinioară trăise un soi de eroism al propriului ego. Dar trăirea mistică este capitalul său, el trăiește din amintirea acesteia. Nu s-a rugat niciodată, dar a fost întotdeauna preocupat de rugăciune. Cei care neglijează religia sunt totalmente neinteresanți. Foarte importantă i se pare cunoașterea păcatului originar. Omul și viața lui sunt
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
o jumătate de secol în urmă în Cercul Literar". Privirea Cronicarului miop nu bate atît de departe, dar oricum e un subiect interesant de discutat. Alte determinante ar fi cele privitoare la forța salvatoare a marilor creații literare, asemănătoare fervorii mistice, la preocuparea teoretică permanentă a conjugării valorii estetice cu valoarea morală în spiritul unui nou clasicism și, în sfîrșit, pregătirea unui public receptor; căci majoritatea cerchiștilor erau și dascăli. Ideea de Bildung, de formare nu numai intelectuală, de formare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
singur într-o cameră de 2/3 metri și plângeam. La un moment dat s-a auzit o bătaie în ușă, iar nașa mea a intrat cu o tavă plină de dulciuri și de cadouri. A fost un moment aproape mistic pentru mine“, povestește maestrul Lucian, acum în vârstă de 86 de ani. „Crăciunul era mereu bogat în zăpadă, dar grijuliu cu gradele din termometru“, își amintește marele actor, care povestește cum, în fiecare an, de Ajun, pornea împreună cu prietenii de la
Ion Lucian: Mereu mergeam să ne colindăm profesorii. Erau ca un fel de părinţi pentru noi () [Corola-journal/Journalistic/70892_a_72217]
-
cunoaștere fericită, / De vrajă ca ultimă ispită. / Și tîmplele cară cuvintele / Într-o bătaie de aripi. / Vezi, în cer cîntă din podoabe ireale? / Figurile cu stări de portocale" (Împrejurul a toate e o urzeală...). Graiul își pierde impuritatea în suflul mistic, luminozitatea emană de-a dreptul din piept, chiar trupul se mîntuie, contopindu-se cu năluca aeriană a redempțiunii ce conciliază microcosmul cu macrocosmul. La un moment dat, versurile aproximează șansa unui Paradis secund: "Iată mă sting, sunt iubit / De făgăduiala
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
reușesc să detecteze traumatisme sau maladii retiniene, adică ochiul nu pare în nicun fel afectat. Spre deosebire de clasicul scenariu apocaliptic cu virusul în acțiune, aici nu există nicio explicație de ordin rațional, însă regizorul nu încurajează până la capăt niciuna de ordin mistic chiar dacă lasă câteva repere pentru o astfel de interpretare. În scurt timp de la declanșarea pandemiei de orbire, guvernul instituie carantina și armata preia controlul strângând bolnavii în spații neamenajate unde li se distribuie alimente și unde sunt păziți cu strictețe
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
Rodica Mandache Sunt un spectator de teatru credincios. Aproape mistic. De aceea încerc să văd "tot". Universul își măsoară timpul la scara infinitului, Planeta Pământ în Ere, istoria lumii în secole și milenii, iar omul în ani, care trec al naibii de repede. Spectatorul îndrăgostit de teatru și credincios lui, gestionează mai
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
spirit, dar spiritul rămâne mai departe fantastic. Afrim în spectacolul lui asta a comunicat: Cioran este un om cu o teribilă luciditate și cu puterea de a recunoaște că și-a pierdut-o. Nu știu să povestesc rolul! Spectacolul este mistic! Omul este perdant! R.M.: E drept că e indecent să-ți cer să-mi povestești defalcat, cum a fost? Dar rolul ți-a ieșit! C.C.: Întotdeauna mi-e frică de rolul în care sunt distribuit și, dacă iese ceva, îmi
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
fi însă "populist", "antielitist" și "antiintelectual" și, totodată, pătruns până în ultima fibră de ideea de Dumnezeu, mie îmi sună de-a dreptul... fundamentalist. Primul (și ultimul) lucru la care mă gândesc - dacă mai punem și partea cu "profunzimea" - e comunismul mistic. Sau fascismul, la fel de "mistic" și el. Ceea ce nu e, totuși, o contradicție în termeni: ce altceva au fost Lenin și Stalin (în cazul lui Djugașvili, lucrurile chiar se înnădesc comic: un seminarist ajuns mai-mare peste slujitorii lui Anticrist!) N-am
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
și "antiintelectual" și, totodată, pătruns până în ultima fibră de ideea de Dumnezeu, mie îmi sună de-a dreptul... fundamentalist. Primul (și ultimul) lucru la care mă gândesc - dacă mai punem și partea cu "profunzimea" - e comunismul mistic. Sau fascismul, la fel de "mistic" și el. Ceea ce nu e, totuși, o contradicție în termeni: ce altceva au fost Lenin și Stalin (în cazul lui Djugașvili, lucrurile chiar se înnădesc comic: un seminarist ajuns mai-mare peste slujitorii lui Anticrist!) N-am să insist prea mult
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]