1,480 matches
-
și golirea mentalului de obiecte-simțuri, de clocotul steril al imediatului, sunt prielnice receptării inefabilului nenumit sau Sabda-Sphota. Yoginii susțin că revelația de tip Sabda-Brahman este posibilă doar prin accesul la starea de Samadhi (libertatea supremă). Aceeași experiență este specifică tuturor misticilor, indiferent că sunt creștini sau hinduși, ori de câte ori își propun să părăsească vacarmul lumii pentru o zonă a suprasensibilului, cunoscută atât limbajului poetic, cât și celui comun. Spre deosebire de limbajul convențional, al comunicării, limbajul tăcerii, "întotdeauna al celui singur", poate declanșa accesul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
magico-religios, îmbogățindu-l cu "noțiunile celui mai profund și rafinat limbaj filosofico-gramatical". Reamintind celebra premoniție a lui Martin Buber în privința "adevăratului dialog" ce presupune "reciprocitatea acțiunii" interioare, Angelo Morretta echivalează tăcerea semnificantă cu idealul întrevăzut de Russel: "adevărata unire a misticului cu omul de știință, etapa cea mai de sus care ar putea fi atinsă în lumea gândirii". Perceperea tăcerii va să însemne astfel izbânda filosofiei asupra nesfârșitului zgomot babelic iscat de ininteligibile parlamentări gramaticale. I Jurnalul fericirii în limba italiană
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
loc altora. Ceea ce distinge omul comun și naiv de individul care a cunoscut profunzimile spiritului este tocmai luciditatea, dramă conștiinței care sfidează eternitatea aflându-se într-un permanent conflict cu zeii acestei lumi. Prea lucidul Cioran se transformă într-un mistic obsesiv, chiar dacă filosoful recurge la confesarea literară a metafizicii, redefinind continuu conștiința finitudinii, cu intenția mărturisita de a atinge neatinsul, absolutul. Sábato crede că apariția creștinismului a însemnat începutul neliniștii conștiinței omului, care s-a văzut prins într-un cerc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
consideră pe Cioran drept unul dintre cei mai violenți martori ai acuzării în procesul deschis între om și Dumnezeu, iar pentru Simona Modreanu, operă lui Cioran "est un hommage aux prestiges de la vie" 24. S-a văzut în el un mistic "sans absolu", un om care nu crede în nimic. Potrivit lui Patrice Bollon 25, Cioran rămâne definitiv condamnat la necredința, pentru a se fi ridicat împotriva spiritului de umilință propovăduit de creștinism, la care orgoliul sau nu putea să adere. Patrice
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
citată, Cioran practică o literatura religioasă de înaltă clasa, ar fi greșit să-l scoatem din rândul marilor iluminați, doar că îl particularizează revoltă, "demonul din fruntea să", cum el însuși spune. Traseul spiritual al lui Cioran este al unui mistic, dar un mistic care refuză mântuirea, care-și alege un drum al lui, din dorința de a restabili contactul cu Dumnezeu. Vină lui Cioran este de a fi vrut totul, Cioran nu este modest, nu se mulțumește cu puțin, el
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
o literatura religioasă de înaltă clasa, ar fi greșit să-l scoatem din rândul marilor iluminați, doar că îl particularizează revoltă, "demonul din fruntea să", cum el însuși spune. Traseul spiritual al lui Cioran este al unui mistic, dar un mistic care refuză mântuirea, care-și alege un drum al lui, din dorința de a restabili contactul cu Dumnezeu. Vină lui Cioran este de a fi vrut totul, Cioran nu este modest, nu se mulțumește cu puțin, el scormonește, verifică, spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
împărtășește această elogioasa opinie, el mai degrabă are pentru orbi frică, nu respect, pentru că știe că îi sunt superiori, atât lui, cât și întregii umanități, tocmai "pentru că dețin puterea", adică râul. Descinderea această interioară ne duce cu gândul și la misticii din secolul al XVI-lea. Căutarea cunoașterii prin lipsirea de vedere, drumul spre tenebre al lui Fernando-Sábato îmbracă aspecte ale experienței mistice. Sfântă Teresa din Avila și Sân Juan de la Cruz nu căutau sectă orbilor, dar se retrăgeau în peșteri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
apare ea în lucrarea „Sinteze de limba romana”, unde cuvântul este considerat un concept ce "reprezintă asocierea unuia sau a mai multor sensuri cu un complex sau înveliș sonor susceptibil de o întrebuințare gramaticala în procesul comunicării”21. Considerat de mistici ca fiind de origine divină, cuvântul a atras dintotdeauna atenția cercetătorilor, fie ei de orientare idealista, fie materialistă. Astfel, în capitolul intitulat " Puterea revelatoare a cuvântului omenesc", profesor Dumitru Stăniloaie, considerat unul dintre cei mai de seama filosofi creștini contemporani
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
apare ea în lucrarea „Sinteze de limba romana”, unde cuvântul este considerat un concept ce "reprezintă asocierea unuia sau a mai multor sensuri cu un complex sau înveliș sonor susceptibil de o întrebuințare gramaticala în procesul comunicării”21. Considerat de mistici ca fiind de origine divină, cuvântul a atras dintotdeauna atenția cercetătorilor, fie ei de orientare idealista, fie materialistă. Astfel, în capitolul intitulat " Puterea revelatoare a cuvântului omenesc", profesor Dumitru Stăniloaie, considerat unul dintre cei mai de seama filosofi creștini contemporani
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
care coboară în baia mercurială, se unesc și mor. Semnificația acestei morți inițiatice are valoarea unei părăsiri temporale a trupului de către suflet, pregătind în același timp reîntoarcerea sufletului în ființa androgină, în rebis. La Blecher, ritualul nu parcurge toate etapele misticii erotice indiene, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu personajele lui Eliade. Atât în Întâmplări în irealitatea imediată, dar mai ales în Inimi cicatrizate, acest ritual erotic începe precum ritualul maithunei, sfârșind prin a fi asimilat cu cel al bolnavului care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
un lucru sau o ființă -, ci l-au trăit ca pe o forță intimă motivantă. ACEST FAPT ESTE ATESTAT DE O MIȘCARE ISTORICĂ NUMITĂ "MISTICISM". În privința aceasta, este util să amintim că termenul de "mister" include două adjective: "misterios" și "mistic". Termenul de "mistic" este prea ușor greșit înțeles, dîndu-i-se sensul de "mistificare" din prudență față de orice aprofundare care ar putea duce la mister. Delirul mistic este o mistificare. Dar ce reprezintă nebunia mistică dacă nu o nevoie de aprofundare care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o ființă -, ci l-au trăit ca pe o forță intimă motivantă. ACEST FAPT ESTE ATESTAT DE O MIȘCARE ISTORICĂ NUMITĂ "MISTICISM". În privința aceasta, este util să amintim că termenul de "mister" include două adjective: "misterios" și "mistic". Termenul de "mistic" este prea ușor greșit înțeles, dîndu-i-se sensul de "mistificare" din prudență față de orice aprofundare care ar putea duce la mister. Delirul mistic este o mistificare. Dar ce reprezintă nebunia mistică dacă nu o nevoie de aprofundare care nu poate găsi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vagi. Aceasta nu înseamnă că misticismul nu a constituit un efort preștiințific de o sinceritate emoționantă care a pregătit terenul pentru două căi de cercetare diametral opuse: aprofundarea filosofică (critica cunoașterii) și ezoterismul mistificator. În încheierea acestei schițe istorice asupra Misticii avem ocazia să aducem un omagiu uneia dintre cele mai mari figuri ale istoriei filosofici, GIORDANO BRUNO, uitat și ignorat în zilele noastre. Deoarece a îndrăznit să afirme pe vremea Inchiziției că Dumnezeu constituie un mister, el a fost pus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mistică, utopie și ocultism, ce vor marca profund secolele următoare. Este vorba despre Jacob Boehme și Tommasso Campanella. Deși aflați amîndoi destul de departe de gîndirea economică propriu-zisă, ei vor servi totuși drept referințe pentru numeroși savanți. Jacob Boehme, teozof și mistic protestant german profetizează împlinirea, desăvîrșirea, o epocă nouă plasată sub auspiciile libertății, inteligenței și iubirii universale, un timp al Domnului în care nu va mai exista timp. Proiectul lui Boehme va fecunda visul de fericire al Luminilor și optimismul ideal
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
prin intermediul Sfîntului Bernard de Clairvaux, abate cistercian și fondator al Ordinului Cavalerilor Templieri, care a scris un frumos tratat poetic și mitic, bazat pe Cîntarea Cîntărilor a părintelui Toma d'Aquino, căruia mulți îi atribuie tratatul alchimic Aurora Consurgens, al misticului german Jacob Boehme sau al celui francez Saint-Martin. La toți aceștia, Sophia apare ca o expre-sie feminină a lui Dumnezeu, care-i îndrumă pe credincioși către înțelepciune. În scrierile gnostice, Hristos apare ca salvatorul Sophiei, mirele divin, "glasul deșteptării în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
centru, în direcția unui dincolo ce reprezintă originea și limita limbajului. Felul cum această scriitură devine "călătorie textuală" (apud Maria Corti) îl aflăm doar prin scufundarea în vârtejurile ce sorb și resorb cititorul, pagină cu pagină. Călătorie inițiatică în căutarea misticului Graal, cartea lui Calvino e un spațiu cu mai multe dimensiuni, o hartă exactă, microscopică a obstacolelor și fracturilor, a soluțiilor de continuitate (în scriere? în viață?). Emblema preferată a lui Borges grădina brăzdată de cărări încrucișate se potrivește paginilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tânărului Wittgenstein, Bertrand Russell, trebuie să fi fost contrariați însă de formulări din partea finală a lucrării, de exemplu, de propoziția 6.45: „Contemplarea lumii, sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul.“ Cel puțin Russell, pentru care Wittgenstein era un logician de geniu despre care a crezut că împărtășește orientarea generală a gândirii sale, nu și-a ascuns nedumeririle și rezervele pe care le-a avut citind manuscrisul și discutându-l apoi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sunt, cu toate acestea, gândite de el ca existând și constituie subiectul misticismului său. Totalitatea care rezultă din ierarhia noastră nu va fi doar logic de neexprimat, ci o ficțiune, nimic altceva decât o iluzie, și astfel presupusa sferă a misticului va fi abolită“, scria Russell.4 O asemenea apreciere, chiar dacă lasă neatinsă o mare parte a conținutului cărții, o afectează totuși pe aceea căreia Wittgenstein îi atribuia cea mai mare însemnătate. Mai târziu, un alt filozof, cu o netă orientare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi spus.“ 5.473 „Logica trebuie să-și poarte singură de grijă.“ 5.6 „Limitele limbajului meu semnifică limitele lumii mele.“ 5.632 „Subiectul nu aparține lumii, ci este o limită a lumii.“ 6.44 „Nu cum este lumea reprezintă misticul, ci faptul că ea există.“ 7 „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ În sfârșit, ambiția autorului pare să fi fost aceea de a produce o operă cu cheie, o lucrare care să exprime prin chiar modul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Monk, autorul celei mai cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și prea filozofică pentru poeți...“12 2. Care este obiectivul central al lucrării? Tractatus-ul conține considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra relației dintre aceste componente
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spus“, și anume considerând doar forma logică, adică făcând cu totul abstracție de ceea ce comunică o propoziție sau alta. Din această perspectivă vor putea fi citite bine considerațiile din ultima parte a Tractatus ului despre ceea ce este „mai înalt“, despre mistic, despre valori, ca și sentința finală: „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ Însemnătatea pe care o avea pentru autorul Tractatus-ului precizarea a ceea ce este o propoziție poate fi exprimată și altfel, și anume spunând că din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
faptelor (vezi l.l). Numai despre fapte, și nu despre lume ca întreg, putem să ne facem „imagini“, putem spune ceva. Lumea ca întreg poate să fie însă obiectul unor trăiri. Asemenea trăiri, asemenea experiențe subiective, sunt ceea ce Wittgenstein numește misticul. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul“ (6.45). Cel care trăiește acest sentiment va înceta să se întrebe care este sensul vieții și al lumii, să caute
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spune ceva. Lumea ca întreg poate să fie însă obiectul unor trăiri. Asemenea trăiri, asemenea experiențe subiective, sunt ceea ce Wittgenstein numește misticul. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul“ (6.45). Cel care trăiește acest sentiment va înceta să se întrebe care este sensul vieții și al lumii, să caute răspunsul la această întrebare prin teorii. Asemenea acelor eroi ai lui Tolstoi care l-au fascinat pe Wittgenstein, el
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se poate spune. „Dezlegarea problemei vieții se vede în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora sensul vieții le-a devenit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?) (6.521) Misticul, ceea ce este inexprimabil, se arată prin viața unor oameni excepționali, a acelora care trăiesc dincolo de frică și speranță.69 Tot așa, misticul se arată în marea artă. Paul Engelmann, persoana căreia Wittgenstein i-a vorbit cel mai mult despre acea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vieții le-a devenit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?) (6.521) Misticul, ceea ce este inexprimabil, se arată prin viața unor oameni excepționali, a acelora care trăiesc dincolo de frică și speranță.69 Tot așa, misticul se arată în marea artă. Paul Engelmann, persoana căreia Wittgenstein i-a vorbit cel mai mult despre acea lume a gândurilor din care a luat naștere Tractatus-ul, istorisește lucruri semnificative în această privință. Wittgenstein sublinia, bunăoară, că propozițiile unei poezii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]