2,208 matches
-
simte (trebuie să simtă!) că eu o aștept, că nu am traversat toată plictiseala vacanței decât imaginându-mi cum va arăta ea În prima zi de Întâlnire, cum mă va privi și cum Îmi va vorbi. Margareta țăcăne ca o mitralieră, Îmi spune verzi și uscate, ce a citit, unde a fost, cu cine a fost, cum i s-a părut filmul „acela“ (pe care desigur ea nu-și Închipuie că nu l-aș fi văzut), „Ce părere ai de «elă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pilotului un fel de pernă, stătea pe podeaua cabinei, Într-o scobitură de metal. Se uită la tabloul de bord Însemnat cu ideogramele japoneze, la manșele elegante și la pîrghia trenului de aterizare. Sub tabloul de bord putea vedea legăturile mitralierelor montate pe capota parbrizului și reductorul de viteză care mergea spre arborele elicei. O atmosferă de forță plutea deasupra cabinei, singura nostalgie pe care o cunoscuse Jim vreodată fiind amintirea intactă a pilotului aflat la conducerea avionului. Unde era oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai curînd o grămadă periculoasă de gunoi - cutii de muniții și grenade de mînă erau răspîndite pe șosea, puști abandonate erau stivuite ca bețele de chibrit și piese de artilerie erau Încă prinse de carcasele cailor. Benzile de cartușe de mitralieră care zăceau În iarbă semănau cu pielea unor șerpi veninoși. Pretutindeni În jurul lor erau trupurile soldaților chinezi morți. Ele mărgineau drumurile și pluteau prin canale, adunate În jurul picioarelor podurilor. În tranșeele dintre movilele mortuare, sute de soldați morți zăceau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dansatoare la clubul de noapte din clădirea Socony, se luptau cu manetele, chicotind În micile lor mîini pline de bijuterii. — Așteaptă aici! Tatăl lui Jim deschise portiera și ieși pe stradă. — Jamie, ai grijă de mama! Se auzeau salve de mitralieră venind dinspre soldații japonezi care capturaseră vasul american Wake. Pușcași aflați pe pasarelă trăgeau În marinarii englezi care Înotau spre mal, de pe vasul Petrel. Cuterul vasului, Încărcat cu răniți, se scufunda În apa puțin adîncă ce acoperea bancurile de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marginea unui canal nefolosit. Ierburi sălbatice și urzici creșteau prin aripile lui, aproape invadînd cabina, dar Însemnele escadrilei erau Încă lizibile. — E un Nakajima, Îi spuse el doamnei Hug, bucuros de acest interes Împărtășit În descoperirea avioanelor. Are doar două mitraliere. — Doar două? Dar asta e foarte mult... Olandeza părea impresionată, dar Jim Își abătu atenția de la avion. În capătul Îndepărtat al orezăriei, ascuns de urzici, era taluzul unei linii ferate. Un pluton de soldați japonezi se odihneau pe platforma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Se aliniară pe șosea, cu spatele la fuselajul ars al unui avion japonez care zăcea În orezării la circa o sută de metri mai Încolo. Avionul bimotor fusese doborît cu două zile Înainte, cînd decola de pe aerodromul Lunghua, rupt În două de mitralierele avioanelor de luptă Lightning care se ridicaseră pe neașteptate de pe Întinderile pustii. Cum se legăna pe cărucior, Jim Îl vedea pe soldatul Kimura uitîndu-se neliniștit spre orizontul de la răsărit de unde apăreau avioanele americane neînfricate ca niște bucățele din soare. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim se uita la spațiul nepăzit dintre stîlpi. Și lui Îi venea greu să accepte că va fi curînd capabil să iasă pe poartă spre libertate. Soldatul din turnul de pază coborî pe scară, pînă la acoperișul casei paznicilor, cu mitraliera prinsă de curelele de pe umeri. Sergentul Nagata ieși din casa paznicilor și se alătură oamenilor săi În afara lagărului. De la dispariția comandantului, În confuzia de săptămîna trecută, sergentul fusese ofițerul japonez cel mai mare În grad din lagăr. — Domnule Maxted, sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fabrică de mentosan. Locuința trebuie Împărțită. Este tot la comun. Cineva trebuie să rămână cu bucătăria, altcineva cu baia. Altfel nu se poate Împărți. Ai tăi aleg partea cu baia. Te zgâiești la pâlnia dușului. Încerci jaluzelele. Cârâie ca o mitralieră. Aluneci pe parchet și cazi. Suspini. Și te bucuri. Trânta cu ziua ia sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care l-ai poreclit Oaia, este eliberat din pivniță. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unui grof cam zgârcit la mâncare și la băutură. De asta a avut grijă Katanski, care, după ce a dat de mâncare și băutură la toți pe săturate și i-a făcut prizonieri pe toți, a dat ordin să se demonteze mitraliera și să se scoată toate bombele din magazie și a suit În avion trei butoaie de Tokay și o scroafă de trei sute de kilograme. Era bun Katanski ăsta, era aprig și nu știa ce-i aia iertare, fusese judecător În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în vedere profesia lui, că nu alesese Sărutul -, câteva chipuri precolumbiene cu orbitele goale și guri larg căscate, două statuete africane - una cu un pântec foarte mare și cu sânii atârnând ca niște pătlăgele, cealaltă cu un penis ca o mitralieră. Doctorul Gabor o îndreptă spre mine. Am vrut să îi spun că nu e nici o problemă. A fost o vreme când ar fi fost o problemă, dar nu mai era cazul acum. Se lăsă pe spate în scaun și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu mai rămânea nici o speranță. Dar puterile Îl părăseau, picioarele i se Înmuiau și capul i se golea de orice gând. Nu-i trecea prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau pe lume cuvinte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Împreună cu un pictor și doi profesori universitari pe un deal pustiu lângă cartierul Arnona, cu un binoclu, un telefon de campanie și ordinul ca nu cumva să adoarmă. Pe un deal din apropiere soldații iordanieni instalau câteva mortiere și o mitralieră, Învârtindu-se de colo-colo fără nici o grijă, ca niște cercetași ieșiți la un foc de tabără. Când au terminat toate pregătirile, s-au Întins pe jos și au deschis focul asupra lui Fima și a camarazilor săi. „Puteți ghici“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ușoară Încetă la ora două noaptea. Ierusalimul stătea Înghețat și gol În Întuneric ca și cum catastrofa avusese loc deja și toți locuitorii săi plecaseră din nou În exil. 26 Karla În vis Gad Eitan sosi Într-un jeep militar cu o mitralieră montată pe capotă să-l convoace la o Întâlnire cu președintele țării. Biroul președintelui se afla Într-o sinagogă mică, la subsol, la marginea cartierului rusesc, În spatele poliției. Lângă masa de scris stătea un ofițer britanic arogant, cu o curea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura spre cartierul Bait va Gan1 stătea un tânăr În haină militară, cu mitraliera atârnată pe umăr, Înconjurat de găleți pline cu flori, care Îi oferi lui Fima crizanteme pentru sâmbătă. Fima se Întrebă În sinea sa dacă băiatul nu era cumva un colonist din Teritorii, care creștea flori pe un pământ ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dădu seama foarte limpede, cu o vagă durere, că și ziua aceasta se dusese pentru totdeauna. Pe strada sa nu se zărea nici țipenie de om, În afara unui copil negricios În jur de zece ani, care Îndreptă spre el o mitralieră din lemn și Îl făcu pe Fima să ridice mâinile Într-un gest de predare necondiționată. Gândul la camera lui Îl umplu de dezgust: intervalul acesta arid de timp de acum și până la noapte, mai bine zis până sâmbătă noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ochii crunți și injectați, adumbriți de o pereche de sprâncene groase, ca un trei orizontal cu cocoloașele stufoase, înălțate spre cărarea din mijlocul frunții teșite. În dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se auzeau din vale, tot mai aproape, țăcănitul mitralierelor, comenzi răgușite și scurte, înjurături și vaiete. Iar peste toate, o goarnă, vibrând limpede și puternic, cu ecourile repetate până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
profesiune. Deunăzi, de pildă, îmi oferise un vagon de armament, acoperit cu piei de vite disponibil la gara de vest. Spunea că frachtul e falsificat și că, deși scrie pe el „Piei crude”, vagonul e plin de puști și cu mitraliere. E singurul împuternicit, spune el, să negocieze acest transport de marfă clandestină. Și Ioșca se aruncă moale în fotoliu, picior peste picior, ca să trateze vânzarea. I-am răspuns că de o piele de bou, are el însuși neapărată nevoie; pingeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Dormeam pe jos, pe rogojină, alături de trompetul Chihaia Gheorghe, făcut prizonier pe un deal din stânga Câmpulungului. El ne povestea moartea căpitanului său, care căzuse în timp ce, rămas în picioare între mormane de cadavre, cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un lanț de găuri, de la o tâmplă la cealaltă. Auzeam cu toții, parcă, glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întins de-a lungul trupului acoperit, și sărutându-i mâna. „Domnule Bonciu, îmi spuse la plecare Ferdinand Sinidis, - mă preocupă o invenție cu adevărat impresionantă. Este vorba de un pistol automat, care la o apăsare pe trăgaci, scuipă ca o mitralieră, douăzeci de gloanțe. Ioșca mi-a făgăduit un asemenea exemplar, dar minte... A mințit din leagăn... De altfel, de când mi-a furat pijamaua de postav cărămiziu cu lampasurile și brandenburgurile de mătase, nu mai are cutezanța să mă viziteze. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tirul a fost greșit sau obuzele noastre au avut ceva de n-au explodat, așa cum s-a spus după aia, dar cei din Batalionul II, imediat ce-au ieșit din tranșee și au atacat, au fost secerați de rafale de mitralieră și focuri de pușcă. Era omor curat. Nu s-a apropiat nimeni la mai puțin de o sută de metri de liniile germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum puteau În cratere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pârcălabul cel atât de iute-n judecăți, astfel încât mai târziu a putut să scrie și să tot scrie, atunci mie de ce nu mi-ar veni în ajutor norocul sau vreun alt Herzbruder? Prima ocazie să mă curăț în rafale de mitralieră sau să cad prizonier, ca să învăț prin urmare supraviețuirea în Siberia, s-a ivit atunci când un grup împrăștiat de șase sau șapte oameni comandat de un plutonier a întreprins tentativa de a evada din pivnița unei case cu etaj. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anumite împrejurări, se poate dovedi capabil a-ți salva viața...“ Astfel încât, înainte ca eu să-mi fi putut lăuda, în compensație, aptitudinile de înotător timpuriu deprinse, plutonierul a fost din nou rapid în decizii: „Dați-i drumul, puneți mâna pe mitralieră și acoperiți-ne. Vă scoatem noi mai târziu...“ S-ar putea ca unul sau altul dintre infanteriștii ce și-au ridicat ascultători câte o bicicletă de pe suport să fi făcut încercarea de a-mi atenua spaima. Aceasta s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca această descriere a masacrului să fie numai o imagine fabricată ulterior, care este pusă în scenă din cauză că, încă înainte de răpăitul final, eu îmi părăsisem deja postul de la fereastră și nu văzusem nimic, n-am vrut să văd nimic. Fără mitraliera ușoară, arma care-mi fusese încredințată, doar cu carabina mea, am părăsit casa negustorului de biciclete și m-am topit prin grădina din spate și prin portița care scârțâia. În spate și printre grădini, acoperit de tufe care înmugureau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
colț cu Tucumán): „Pentru spiritul meu, cea mai mare sărbătoare sunt șuetele În care maestrul meu, Carlos Anglada, luptă Împotriva acestui Montenegro stil 1800. Ce mai: un Marinetti Împotriva unui Lord Byron, un 40 CP Împotriva unui aristocratic tilbury, o mitralieră Împotriva unei spade.“ Atari turnire constituiau, de altfel, și plăcerea protagoniștilor, care se apreciau enorm unul pe celălalt. De Îndată ce a aflat de furtul scrisorilor, Montenegro (care, de când se căsătorise cu prințesa Fiodorovna, părăsise teatrul și se consacra, În timpul liber, scrierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pescadores, „În apa tulbure stă norocul pescarului“. În original Pibe Sinagoga. * Entia non sunt multiplicanda praeter necessitate (notă trimisă de doctorul Guillermo Occam). În limba spaniolă, h este mut. În limba engleză, sin Înseamnă „păcat“. * Nici vorbă. Noi - contemporani ai mitralierei și ai bicepsului - respingem această moliciune retorică. Imparabil ca o explozie, eu aș spune: „La parter instalez salonul de vânzări și un atelier; la etaj, Îi Închid pe chinezi“ (notă scrisă cu mâna lui de către Carlos Anglada). Aluzie la legendarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]